79,993 matches
-
acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu cerbii mei pe la mărțișor sau de Crăciun. domnișoară, domnișoară de-a gata să vă fim prin doruri miri. n-aveți vin...fântâna e uscată nu te-ascunde-n fum de șagă. adolescent frumos am priceput iar primar se pune vreun nebun. peste lume-i primăvară ce-i dragostea, și-atunci am înțeles m-am gândit la prima mea iubită, și e musai să-mi cazi dragă. că toate-n lume au un început
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
nu a fost să fim la fel de perfecționiști ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face e să ne ducem împăcați anii pe care atât ne-am dorit să-i ajungem fără să ne pese că ne vor îngropa cu fiecare zi sub greutatea lor
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
Moldovan Sunt iar la Cluj, în trecere și-acum, Cum tot în trecere am fost Copil fiind, școlar, elev, alumn Dar mult mai fericit. Și prost. E-un miez de vară obosit, Orașul se surupă și se-nalță -Bătrân, urât, frumos, spășit Dar și trufaș și plin de viață. Nu mă cunoaște, nu mă mai -Își vede enervat de treabă. Beau o cafea, un telefon aștept și hai! Mă duc de-aici în grabă. Când m-oi întoarce iar pe-aici
Nu parcați by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/6056_a_7381]
-
căței pe care să-l păstrăm ceilalți erau băgați într-un sac și duși la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei o priveam în ochi și o mințeam cu seninătate așa cum se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
sora mai mare a Rahilei, mezina iubită și rămasă din această pricină stearpă până la nașterea neașteptată a lui Iosif; dragostea pentru Rahila o trece asupra lui Iosif. Să observăm și că Rahila este, și ea, fiica cea mică, deșteaptă și frumoasă. Dar de ce mezinul e totdeauna isteț și biruitor, în Capra cu trei iezi sau în Prâslea cel voinic și merele de aur? De ce nora a treia din Soacra cu trei nurori are inițiativa pedepsirii babei și nu nurorile mai mari
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
șoptindu-le languros: „Modest omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
spusele unora cu o curea de piele sau poate chiar cu sufletul care sub pămînt, precum fumul, pleacă învelit într-un țipăt - și mă gîndesc că viața are subînțelesuri care nu au de-a face cu omul. Cîrtița cu cheiță Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major Se înalță un zmeu Din mâini de îndrăgostiți - Șef peste îngeri Eterna poveste Poemul nescris, Pătimaș, carismatic, Al meu Făt Frumos.
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
prost decât să scrie poezii uite așa una după alta cam cum împușca Buffalo Bill porumbeii degeaba în celebra poezie a poetului cu litere mici în fond împușca și el acolo cuvintele care i se păreau mai potrivite și mai frumoase căci Ion de la gară nu evoluase încă până la mucegaiuri și noroi cât despre sex ce să mai vorbim și-l arăta el ce-i drept uneori domnișoarelor dar numai așa ca să le sperie cu mărimea lui colosală nu-i trecea
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
mine e cât o pisică) îmi pare atât de rău că nu l-ați cunoscut și că nimeni nu-și mai aduce aminte de el și că nici eu nu mai știu dacă a existat sau e numai o iluzie frumoasă de-a mea ca atâtea altele aș da oricât să-i găsesc versurile aș da tot ce am scris și încă ceva pe deasupra să mai pot citi o prostie scrisă de el pe lângă marile prostii canonice și necanonice pe care
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă! Cum mă simt în chemare? Cum te simți cînd ȘTII că soarele îți arată trei raze mari ale lui anume Ție? Tu, care ai pus să fiu strîns de genunchi de trei ori lîngă mănăstirea
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
pariu că s-o fi supărat că s-a agățat pe nu-știu-unde. Și pe bună dreptate: e barișul ei preferat. Mai are, ce-i drept, unul negru. Mai are, ce-i drept, unul roșu. Da, dar ăsta-i cel mai frumos, fără doar și poate. Si aleargă. Și alerg. E mai iute ca mine. Io mi-s mai greoi, sînt ca un taur ori ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
orice înfrângere și victorie se anatomizează se uită în bioluminiscența celulelor și organelor tale ca la niște vietăți abisale surprinse de filmările spectaculoase de la National Geografic iau probe de țesuturi vii pentru arhivele lor pe care le numesc atât de frumos fragmente biopsice de talie medie cu structuri glandulare polianoide atipice cu aspect infiltrativ in lamina propria iar încheierea documentarului vine aproape de la sine și te va urmări toată viața de acum înainte cu finalul apoteotic ca un apus romantic de
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Pentru că, probabil, era femeie - și n-avea soț. Tînjea după unul. Știam noi. Știam noi că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în esență, femeie. De-aia avea un chip atît de frumos. De-aia vorbea atît de frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
avea soț. Tînjea după unul. Știam noi. Știam noi că așa trebuie să fie. Nimic nu e ceea ce pare! Eminescu era în aparență bărbat. în esență, femeie. De-aia avea un chip atît de frumos. De-aia vorbea atît de frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
Emil Brumaru Cum ne pîndește, de sub iederi moartea, Nu știe c-am îmbătrînit. Ne vrea frumoși, Și-adolescenți, și aplecați pe cartea Cu basmele în care-s zmeii scoși Din scorburi, pentru zîne buimăcite De cîți fiori le duc din flori în flori, Parcă purtate-n zori de subsuori, Lin să strecoare roua, ca prin site
Cum ne pîndește, de sub iederi, moartea… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6991_a_8316]
-
un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându-se pe geamul mare. Așa că se hotărâră să se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
să vă servim, noi?" întrebă negustorul, iar Nane își dădu seama că n-avea în minte nicio idee deșteaptă, nicio întrebare. Într-o colivie de sârmă se foia un florinte tânăr. "A! vasăzică domnul își dorește să fie mare și frumos, și desigur, bogat", se bucură peruchierul, deși Nane nu spusese nimic. Continua să privească prostește spre bărbatul oacheș, care își răsucise în jurul gâtului o cârpișoară roșie. Bineînțeles că-și dorea să crească repede. Dar mai erau și alte multe lucruri
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
pe care îl scriu se datorează în mare parte și magistrului meu de caligrafie Harald Meschendorfer din Kronstadt care m-a obligat să scriu de o mie de ori un cuvânt pe care de câte ori îl scriam și era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie Cu toate că sunt atât de bolnav și obosit îmi place realul Anselmus ce naiba
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-avea stare să-i vorbească, deși îi
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
la pensie. Bine, bine, tu-l faci dacă te ajută Dumnezeu, progresele medicinii, fertilizarea in vitro sau cum i-o zice ciudățeniei ăsteia, da, e clar că pentru copil rămâi tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]