34,387 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan în tină Și-n
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
Dar nu-i adevărat, chemarea este-n mine Și se răsfrânge, moale, din inimă în vers, Și-o să vă spun atâta, mi-e bine, bine, bine Dar și mai bine, cred, mi-ar fi în Univers... Referință Bibliografică: Fântână din frunze și lacrimi / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TOAMNA, ÎN VIE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA, ÎN VIE Au început să-mbătrânească Vreo șapte frunze-n deal la vie, Iar strugurii prind să mustească Și boaba-n teascuri reînvie Din fruct cărnos și copt în soare, (Roz delicat ori roșu sânge) Ce-i prins cu sete-ntr-o strânsoare, În lacrimă de vin ce plânge
TOAMNA, ÎN VIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381663_a_382992]
-
Ca pierdere a sinelui în mine, O respirație doar pe jumătate În confundarea minelui cu tine, Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsă Pe cerul nopții mele care-și pierde, Neantul sentimentului de lipsă, Sunt fiica ta iubire, un copil Și-n lumea-n care toți trăim o dramă, Nenorociți fiind de ochii
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
realitate,Ca pierdere a sinelui în mine,O respirație doar pe jumătateîn confundarea minelui cu tine,Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești,Prin suflet călător în contemplare,În echilibrul viselor firești,Iubire frunză căzătoare, verde,Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsăPe cerul nopții mele care-și pierde,Neantul sentimentului de lipsă,Sunt fiica ta iubire, un copilși-n lumea-n care toți trăim o dramă,Nenorociți fiind de ochii tăi vernil,Iubește
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
goală,Ideologică luptă, pur materială,Șah! și regina se-apleacă, suspină,Sacrificată fiind fără de vină,De-un rege despotic ce joacă la pat..., Din spate pionii, sunt trei, e șah mat.Silvana Andrada Tcacenco- 05.01.2017imagine internet... XIV. O FRUNZĂ DE CEAI, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. O FRUNZĂ DE CEAI Amesteci difuz într-o cană de ceai, Trecut ce-ai avut, viitor ce mai ai, Într- o cameră- n care lumina e
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
un rege despotic ce joacă la pat..., Din spate pionii, sunt trei, e șah mat.Silvana Andrada Tcacenco- 05.01.2017imagine internet... XIV. O FRUNZĂ DE CEAI, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. O FRUNZĂ DE CEAI Amesteci difuz într-o cană de ceai, Trecut ce-ai avut, viitor ce mai ai, Într- o cameră- n care lumina e stinsă Iar soba gemând, de foc e cuprinsă Și ninge cu oameni ce cad lângă tine
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
se pierd în uitare Și treci mâna- n plete, ca vântul pe ape, Memoriile-ți stinse sunt zbateri de pleoape Și cauți în sine, pe-un drum nepătruns, Să- ți dai măcar ție, un singur răspuns ... Citește mai mult O FRUNZĂ DE CEAIAmesteci difuz într-o cană de ceai,Trecut ce-ai avut, viitor ce mai ai,Într- o cameră- n care lumina e stinsăIar soba gemând, de foc e cuprinsăși ninge cu oameni ce cad lângă tine,Aminte- ți aduci
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
grădinii,Acolo măcar, în revolta-mi de seară,Din mine, un fir de iubire, răsară.... XVIII. FINAL DE CĂUTARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. FINAL DE CĂUTARE Aud afară noaptea cum picură prin frunze Atâta mângâiere cu bicele-i subtiri, Așa cum întru mine preling eterne brize, Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri, Acolo unde cerul a sărutat pământul Și unde gândul meu se-mbină cu iubirea, Acolo unde astăzi ajunge numai gândul, Acolo
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer. Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016 ... Citește mai mult GOL DE CERÎn viața asta fug
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
-mi recreeze chip,În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape,Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere,Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze,Să-mi deseneze roșii doar ale mele buzeSă- ncremenească chipul în ceea ce eu sperIar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer.Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016... XXVIII. CÂND AM FURAT NOI FOCUL, de Silvana Andrada , publicat în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată ... Citește mai
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată ... Citește mai mult RUGĂPoate că vei putea ierta, tu poezie a mea,Că n-am știut
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mine,Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vineîn căutarea acelui început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată... Abonare la
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată... Abonare la articolele scrise de silvana andrada
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PLOAIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PLOAIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
calea mea cu stele, Miracol viu de albăstrele, Ocean de zâmbet și candoare, Sărut de răsărit de soare. ȚI-AI AȘTERNUT CAPUL PE BRAZDA INIMII MELE, TOAMNĂ ! Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamnă! Mi-ai adus dansul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamnă, Străfulgerată de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasă Să respir o himeră din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasă Să respir o himeră din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebelă, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud, Până și de ciorile-ți, când croncăne speriate sub nor, Mi-e dor, așa cum tânjesc vești mai bune s-aud! ADAM Adam ar fi putut cingătoare
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. autor Nicolae Nistor În aceea toamnă se terminaseră copacii, prea multe frunze împărțite! Cine mai poate replanta o desțelenire mutată nu știu unde ce ploi inutile într-un suflet reavăn acoperit de lacrimi a îmbătrânit vulturul de așteptarea unei prăzi negre o cioară uitată de timp cuibul în care puii strigă după mamă în
NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381707_a_383036]
-
picioare de tulpineflorilor simbol curat.De ce acest: Hic est? Pentru că:Aici este, sau nicăieri,ceea ce căutăm.... XIX. ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Pădurea o năframă prinsă în solzi de frunze, de dincolo de falii se bucură de sânge. O clipă de uitare un timp nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit direct din cer. Și aripa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea ca un foc ... Citește mai mult Pădurea o năframăprinsă în solzi de frunze,de dincolo de faliise bucură de sânge.O clipă de uitareun timp nedefinit,parcă și cursul vremiiîncet s-a mai oprit.Din frumuseți ivitede sus, din alt mister,se scutură albastrulvenit direct din cer.Și aripa-nălțimiiprin dorul ce colindă,iubirea prinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în văgăuni de lut, stingher am ascuns luna în mister și cerul am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din vrere înconjurat de zânele stelare peste întinderea de depărtare. O, voi minunate gânduri terne tinerețea s-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingheram ascuns luna în misterși cerul am ascuns în depărtaresă nu zăresc nimic din căutare,și verdele de câmp a fost ascunsîn curbura dintre munți,apoi am privit peste întinderi viităcerea frunzelor ce-s mii.Să fug, să fug, și să sărutprin văgăuni de purpură și lutsălbatic printre mici pantereluciul răsărit din vrereînconjurat de zânele stelarepeste întinderea de depărtare.O, voi minunate gânduri ternetinerețea s-a pierdut în vremepe drumul acesta, pe-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRECERE Eu mă petrec,tu te petreci Și toamna asta în curând Ni se va pune pe umeri Chiar în jurul unui cuvânt Ne va suna în ureche, Iar ochiul se cufundă printre frunze Ce complicat....! Totul depinde de noi Să nu ne petrecem răniți Puținele cuvinte să ne mențină în echilibru Între a fi și a fi fost Fericiți! Referință Bibliografică: TRECERE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V
TRECERE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381720_a_383049]