1,409 matches
-
Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt fericită pentru el, doar pe tine te are. Preț de o clipă, o alianță fugară le uni pe cele două femei, căci Împărtășeau aceeași neliniște cu privire la Loïc. Căzură amîndouă de acord că prima dintre ele care va avea vreo veste o va avertiza pe cealaltă. Marie ar mai fi prelungit conversația, dar Gwen Întorsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși opri, dădu Înapoi fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza să creadă În fantome, dezechilibrat, căzu În gol, luînd cu el fugara imagine a doi ochi verzi Încadrați de plete lungi fluturînd În vînt, și a unui chip palid cu gîtul tăiat și Însîngerat... Ochii lui clipiră sub lumina prea vie. Faimoasa lumină de la capătul tunelului, așa cum o descriu cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
degete și abia atunci Își dădu seama că tremura de frig. Cu briceagul În scobitura palmei, se strecură sub duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
joc de domino, consecințele acestei mărturisiri cădeau unele după altele, trezind În ea buimăceală, repulsie, mînie. Ronan, sub forța șocului, se apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a se Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vin și Împărțiră și brânza astfel că, pentru o vreme, În poiană se făcu liniște. Nu se mai auzeau decât clefăiturile și râgâiturile noastre. Coțcarul de Minos profită de neatenția celor din poiană pentru a-mi strecura o privire fugară. Îmi făcu cu ochiul și-mi zâmbi scurt, din colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei strânși În jur. - Să știi de la mine ceva, avea să-mi spună a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
într-un costum negru cu papion roșu, iar ea purta o rochie aurie vaporoasă. Se uitau la ofițerul stării civile, care nu apărea în cadru, și din când în când trăgeau cu coada ochiului unul la celălalt, însoțindu-și mișcarea fugară a ochilor cu zâmbete și țuguieli din buze. Samuel își amintea că la fiecare zâmbet Margareta îl strângea tare de mână. - De câtă vreme n-am mai văzut caseta asta! spuse el. Nici n-am știut c-o mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la Nürnberg milioanele de morți ai naziștilor? Nu, nu compensau, și o știa. Nimic nu justifică sângele vărsat. O învățase pe propria lui piele, deși poate că o învățase prea târziu. De aceea era ofițer dezertor și nu un simplu fugar ce se împotrivea să intre sub drapel. Dacă ar fi aflat la timp adevărul despre război, s-ar fi mărginit să-și rupă livretul militar și să fugă cu mult timp înainte în Amazonia. Ar fi scăpat de atâtea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ceva. Și apoi, pentru a-l convinge pe el, dar și pe ea Însăși: — Nu știu nimic despre motivul pentru care ar fi putut fi ucis Mike sau cine ar fi vrut să-l ucidă. El aruncă o privire fugară la mâna ei și văzu că Îndoise tubul din cauciuc negru ce ducea la discul plat de la capătul instrumentului până când cauciucul deveni cenușiu din pricina tensiunii. Ea Îi prinse direcția privirii, se uită În jos la propria-i mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una dintre acele glorioase zile Îmbăiate de soare ce binecuvântau orașul toamna. Aerul era atât de uscat, Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși o privire fugară aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto era o dovadă suficientă a acestui fapt. Ajungând la intersecția principală, coti la stânga și se Îndreptă jos spre piața de pește, Închisă acum, duminica, dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obsedat de toată chestia cu reciclările... Dar cine e Tarquin? a întrebat Alice. Unde l-ai cunoscut? —Tarquin e un arhitect. A venit la un seminar La Gunoi! unde se vorbea despre case ecologice. Jake și-a îngăduit un zâmbet fugar. —A fost foarte interesat de posibilitățile construirii de case subterane, cu acoperiș din iarbă. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie. În realitate, el tocmai ieșise dintr-o relație nefericită, de lungă durată, și era interesat de... ăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minții, de la prima vedere. Timp ca să-l studiez mai cu luare aminte, n-am avut fiindcă, nouă, copiilor de macedoneni, nu ni se Îngăduia să stăm la masă ori la discuții cu musafirii, indiferent de rangul acestora. Însă câteva priviri fugare, aruncate seara, la sosirea, și În dimineața următoare, la plecarea musafirilor, mi au fost deajuns ca să-l rețin pe bărbatul mai impozant. Distincția i-o acorda nu atât eleganța vestimentară, egală, de altminteri, cu a celuilalt bărbat (probabil șofer sau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al ziarului „Gazeta de Sud” ori „Ediție specială”, nu mai țin minte, a avut plăcerea și onoarea să fie văzut de cei mai Marian Malciu frumoși ochi din acest municipiu, care aparțin unei domnișoare minunate pe care am cunoscut-o fugar și, ce credeți...? - Că îți trântesc un scaun în cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
anume? - Nu. Să stai liniștit doar... Când a închis ochii, Iuliana s-a apropiat de el și, fără să-l atingă în vreun fel, l-a sărutat pe buze. A fost un sărut lipsit de semnificații la prima vedere, scurt, fugar, ca o mângâiere. S-a retras apoi în tăcere. El a deschis ochii, surprins de liniștea ce îi împresura. A privit-o zâmbind aproape imperceptibil. Ea era ca încremenită în așteptarea reacției lui. Nu s-a așteptat la ce a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Mama sa a fost economist, în celelalte vremuri, la Uzinele Electroputere, iar acum am înțeles că lucrează la o bancă... - Frumos. Bravo lor!... Hai, că timpul trece și ne luarăm cu vorba! Pune mâna la treabă! încheie doamna Luiza dialogul fugar, mulțumită că a mai aflat câte puțin. Eugen a sosit la ora anunțată împreună cu mama sa, Eleonora Tomescu. Au adus și au oferit flori și câteva atenții, după obiceiul locului. După ce s-au făcut prezentările, au stat de vorbă ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să mă sărute pe mine pe chelie. O scorpie, ce mai ! Din cînd în cînd îi cere Domnului M fie sarea, fie piperul numai ca să-i atingă degetele, exclusiv pentru a avea pretextul să-l excite tactil, să-l mîngîie fugar și lasciv timp de o secundă, cît durează transferul obiectului. Toate aceste atingeri sunt ca niște săruturi fugare executate deasupra mesei, în văzul meu și probabil cu scopul de a mă testa... De fapt ce vor ăștia doi de la mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
M fie sarea, fie piperul numai ca să-i atingă degetele, exclusiv pentru a avea pretextul să-l excite tactil, să-l mîngîie fugar și lasciv timp de o secundă, cît durează transferul obiectului. Toate aceste atingeri sunt ca niște săruturi fugare executate deasupra mesei, în văzul meu și probabil cu scopul de a mă testa... De fapt ce vor ăștia doi de la mine ?Mărturisesc, Guy, că mă simt uneori puțin deconcertat... Și te întreb, ești sigur că vrei să le transferăm
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de toți cu o atenție nesfârșită. Familiaritatea Otiliei față de el, care nu depășea de altfel stilul ei general, îl indispunea din ce în ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe tânăr, la început, cu politețe rezervată, aruncîndu-i câte o vorbă, câte o privire fugară. Cu trecerea zilelor, căpătase probabil convingerea inofensivității lui Felix și începu să-l privească prietenos și chiar patern. Auzind în treacăt că Felix ar dori să citească un anume volum de Anatole France, i-l aduse pe neașteptate. Felix fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în oraș că nu vine la prânz. Dar vino încoace. Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului. Otilia era întinsă pe sofa, îmbrăcată așa cum venise din oraș. Până și umbrela de soare se afla lângă ea. Tânărul cercetă fugar suprafața sofalei, dar nu zări nimic. Văzu scrisoarea, în sfârșit, pe marginea mesei, nedesfăcută. Fata o luase deci de pe pat și o pusese pe masă, fără s-o citească. "Dar dacă n-o va citi deloc?" se-nspăimîntă Felix. Îi venea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conține, într-adevăr, un singur cuvînt). Iar aici... (explică el, după ce o a doua hârtioară plană, pe deasupra cărților gofrate în Magicieni sau Papese... impregnându- se, cu grăsime, de la spionările unsuroase ale unor pișcoturi de pe blatul măsuței). Iată, aici, o fugară schiță de mână... Trasată de către același preacinstit Rabbi Simeon bar Yase... În care talmudistul, concentrîndu-se și vizualizîndu-și străvechile rețele de canalizare ale Bucureștiului, a delimitat, relativ, perimetrul în care, pentru capacitățile dumneavoastră, a-i descoperi pe cei șapte tezaurieri, ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
public devenind o etalare periculoasă, operatorii derulează peliculele cu repezitorul. După zece minute de proiecție, lumea iese edificată din sală, iar doamnele, seduse și narcotizate de licărul lumii de celuloid, se reîngrozesc. De ajuns să li se inducă cea mai fugară impresie cum că ar fi urmărite, că și iuțesc pasul, țipă, intră, cu toate sirenele în funcțiune, în cea mai apropiată curte, se pun la adăpost. Un singur bărbat reușește astfel să trimită acasă, într-o singură după-amiază, zeci de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciudat nume de turc). Dar un uriaș spion, unul dintre cei mai veninoși maeștrii ai breslei, ușoară fie-i țărâna. Patricia nici cu gândul nu gândea că atenția lui Floyd pentru ea nu era decât un scurt paravan amoros, o fugară genoflexiune cavalerească între carambolajul dur dintre mai multe servicii secrete... Ținând seama de seriozitatea misiunii, Robin ne-a întrebuințat până și pe noi în supravegherea bine antrenaților domni, cu care își trata afacerile. Nu mergea cu modestia până într-acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca boabele de piper... - Da, dar până la urmă, un rahat de tovărășel de la municipiu și-a vârât coada. Și pericolul țestelor noastre de-a fi fărâmițate a apărut... - O eroare regretabilă... Dar deloc o eroare voluntară. - S-a produs o fugară disfuncționalitate de comunicare între două niveluri de bază ale Partidului... Un tovarăș secretar de la Comitetul Municipal, cu atenția împăienjenită de soarta platformelor industriale pe care tocmai le inspectase, a înțeles taman pe dos situația ta. Și-a transmis-o mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apăsa de ce ar putea să li se întâmple dar, în final, nu se sinchisește prea mult și senzațiile se dispersează printre altele, acute, pregnante, mai urgente. - Ce e cu tine, iubite? Nu îi răspunde și îi trec prin gând impresii fugare. - Poate m-a luat prea repede, însă din nou nu am dreptate. Eu am luat-o și mai repede, cum aș vrea să-mi spună? Mai bine o sărut și repetă neîncetat în tăcere pentru el. Iubito, iubito! - Hai, spune
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]