1,614 matches
-
îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
De ce ai vorbit în coantra colhozurilor din marea Uniune Sovietică? Am spus doar ce am văzut când eram pe front... Și luptai împotriva victorioasei Armate Roșii! După această afirmație, anchetatorul și-a făcut de lucru cu niște foi din dosar, fulgerându-l pe Toaibă cu o privire câinoasă. Apoi, cu un surâs ironic, a reluat vorba: Și ce ți-ai zis tu când a venit cu recheziția? Ia să vezi cum îi păcălesc eu pe aiștia... Și... și ce ai făcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își adusese aminte că Dochița i-a spus s-o caute la sfârșitul săptămânii... Dar deodată l-a fulgerat un gând: „Ia să mă mai lase în pace cu zemurile ei, că am să pot trăi și fără ele! Beau ce vreau și când vreau! Să nu-mi spună ea ce și cum!” Tocmai se hotărâse să pornească spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că am rămas grea! Toaibă a făcut ochii mari, nevenindu-i să creadă ce a auzit. Simțea că trebuie să răsufle adânc, că altfel se înăbușă. „Uite că Dochița o avut dreptate. De unde o știut ea asta?” - i-a fulgerat prin minte, în timp ce a desfăcut larg brațele și a cuprins-o pe Maranda gata s-o sufoce, în vreme ce șoptea în neștire: „Oh! Fata tatii!” Maranda s-a lăsat moale, lipindu-și obrazul de pieptului lui larg și puternic. Erau o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din pasărea duhului tău. Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele s-a metamorfozat, noua identitatea pe care și-a durat-o fiind eu cel fără-de-tine, dar fără a avea sentimentul scindării sufletești, chiar dacă, retoric, își strigă iubita și timpul care nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uneori drept interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate și în gând, dar dominând, prin fascinația pe care o naște, inclusiv spațiul accesibil, doar cu privirea sau cu imaginația (Ploua la Sighișoara și jur: / când fulgera se încarna pe cer o coapsă / de femeie / zburând deasupra munților de cupru), fiindcă din poeme străbate adeseori o dezamăgire, pe care poetul știe să o tempereze, pe care o resimte din nepăsarea mediului exterior față de așteptările sale, manifestată, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea. Doar ea știa. Ei știau că ea știe. Aveau acum cel mai bun pretext s-o lichideze legal, să-i facă proces și s-o condamne. M-am trezit îngrozită. Și deodată, cum mă uitam în gol, m-a fulgerat un gând. "Dar și eu știu. Înseamnă că nu mă vor cruța nici pe mine"... Peste vreo oră a sunat telefonul. Și iarăși am auzit respirația cuiva. După ce am închis, am reînceput să formez numărul lui. Soneria suna continuu în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deocamdată merge". Într-o dimineață am avut chiar o clipă de fericire. Cerul era limpede și, deasupra pădurii, se ridicase un soare inflamat și roșu. Așezați pe banca de pe peron, priveam câmpul. Iarba, udă de rouă, strălucea. Până și scaieții fulgerau în răstimpuri. Cârduri de ciori se îndreptau prin aerul dimineții spre mlaștină de unde făceau cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată m-a fulgerat un gând și mi-am dus mâna la obraz să-mi pipăi masca de sticlă. În clipa următoare m-am repezit, orbecăind și lovindu-mă de pereți, spre încăperea unde e telefonul. Ajungând acolo, am apucat-o de umeri și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am dus ca un automat tot în încăperea cu telefonul. Și am înțeles, în sfârșit, de ce țipase Eleonora. Din receptor se auzea un lătrat răgușit care continua să întrebe sau să răspundă... Asta m-a răvășit și mai rău. Afară fulgera și tuna întruna, iar ploaia se prăbușea în valuri pe acoperișul gării. Eram într-o stare de neputință și deznădejde. Îmi sunau mereu ca un ciocan în cap aceleași întrebări: "Ce s-a întîmplat cu mine? Ce s-a întîmplat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însă deschisă, nu se putea să n-o citească. Or, ăsta era lucrul de căpetenie. Am pândit aproape două ceasuri până ce în sfârșit am auzit-o deschizând ușa și depărtîndu-se pe coridor. ― Să nu plece cumva în oraș, m-a fulgerat teama. Însă după două minute am auzit-o făcând calea întoarsă. Aha ― de minune! Mihaela se afla acum în camera ei și fără îndoială citea scrisoarea. M-am furișat repede afară ca să cercetez cutia de scrisori. Plicul nu mai era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului cel mare, care îi urmărește de toate părțile. 15. Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulțesc pe cei loviți, de aceea am tras sabia, amenințîndu-i la toate porțile lor. Vai! e făcută să fulgere, și ascuțită pentru măcel! 16. Strînge-ți puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Așează-te, întoarce-te la stînga! Îndreaptă-ți ascuțișul în toate părțile! 17. Și Eu voi bate din mîini de bucurie, și Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
e poemul care... Exprimă și cea mai mică mișcare, Viața e cuvântul care Încălzește sub un soare Mii de vieți călătoare ... Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Cuvânt albastru După izbucnirea stropilor nestăpâniți Pe pământul din ce în ce mai moale În apele fulgerate de turbulențe : ...răsare, răsare soarele! Norii storși de seva întunericului Trezesc din somn curcubeul estului Și al sticlei revărsate În lacuri și ape însuflețite De fulgere și tunete necumpănite; Și ar vrea să spună cât trăiește Ne ocrotește, ne păzește
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Bă nuță, Ivașcu, Stancu, Ralea, Camilar. Alunec brusc în amintiri și mă văd, student ardent și timorat, împreună cu Tania pe Belgrad nr. 5 la Ioan și Ulvine Alexandru, într-o casă cu cinci copii, unde orga lui Bach tuna și fulgera peste rafturile cu Patrologia lui Migne, apoi în văgăuna misterioasă a lui Sergiu Al.-George, în bârlogul sufocat de bucoavne al anticarului Sterescu, câlcând sfios printre enigmele cultivate de Gina Argintescu Amza, lăsându ne alintați cu divinele înghețate ale doamnei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu se știe când au de gând să dea o poruncă, să plănuiască o nouă zidire sau să pedepsească pe cine știe ce boier hain... Nu ți-a fi ușor, dar nu poți să dai înapoi nici când vodă va tuna și fulgera gata să zboare țeasta oricui încearcă să i se împotrivească...Asupra diacului nu va ridica mâna însă, pentru că oricând are nevoie de cineva care să scrie spre aducere aminte...Și din aiștia care cunosc slovele nu se găsesc pe toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe nepusă masă, m-a întrebat: Știi să pescuiești? „Iaca și întrebarea de care mă temeam” - mi-a fulgerat prin minte, dar am încercat totuși un răspuns: Nu... Adică am mai fost eu...dar nuuu... Nu-i nimic. De fapt, peștele se prinde singur. Tu doar trebuie să-l scoți afară din apă, ca să nu se înece. Urmărești ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la garaj. Tonul, era aspru și nu lăsa nici o îndoială. Fără să aștepte altă Invitare, Mika-Le plecă. Feciorul, omul vechi de casă, se apropia cu precauțiune de Drăgănescu: - O telegramă pentru doamna! Cu ochii congestionați în ziua aceea, Drăgănescu îl fulgeră, apostrof îndu-1: - Nu știi unde trebuie pusă corespondența doamnei? - Din Elveția! cuteză cellalt. în adevăr, Maxențiu își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai putem face pentru omul bun, prietenul adevărat care a fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
opiniei publice... E o adevărată intoxicare mediatică pentru zăpăcirea electoratului. Se debitează atâtea minciuni, încât chiar cei care le-au răspândit au început să le creadă ca adevăruri, prin mijlocirea cărora să prostească lumea. Marii moguli ai presei tună și fulgeră împotriva tiraniei lui Băsescu, dar și-au sporit de cinci ori averile... Minciuni, minciuni - despre care se spune că sunt mai gogonate... la vânătoare și la alegeri - cazul nostru de acum. Lupta lor mai are și un motiv în plus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
asta așteaptă: să apuce un capăt de fir, pentru a înșira scandalul în întreaga lume, și a-l amplifica, de la transmisie la transmisie, de la oră la oră, de la zi la zi. S-au burzuluit și alte organe. Fiecare, tuna și fulgera,în felul său, potrivit capacităților sale, de a înțelege, discerne, interpreta și cataloga, tot ce le cade sub lupa ochilor, tot ce le trece prin creer și li se scurge prin auz. Faptul dovedind, întregii lumi, cât de atentă este
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul se aplecă să-i pipăie căldura. Cu pântecul cenușiu și aripi negre, păsări sprintene se ridicară pârâind din aripi ; după ce fulgerau în ocoluri largi, se așezau undeva departe. Dintr-o latură, răchițile streșineau imașul. În cealaltă se înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de maluri roase, albe în lumină. Ca să privească depărtarea, copilul se cățără în caracatița unei răchite. Ar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ar fi fost doamna, dar spunîndu-i În glumă lucruri pe care ar fi putut să i le spună și doamnei, Arminda nu Închisese bine portiera, deși Încercase de două ori și el trebui s-o ajute, după ce mai Întîi o fulgeră cu o privire tăioasă pe care ea nici măcar nu se osteni s-o interpreteze. O Întrebă de sănătate și ea spuse abia șoptit că acum e mai bine. De ce mai bine?, mai bine decît cînd?, fiindcă lui Carlos nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru cu gâtul tăiat de curând. M-am ridicat de pe pat. Acum tremuram de-a binelea, și nu doar de frig. Ce era de făcut? Nu puteam striga pe nimeni și nici măcar întrerupătoarele nu știam unde sunt
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, după ce dimi neața sprijinise iar cerul cu creștetul ei de cariatidă, vorbind la mobilul al cărui ecran învăpăiat îi fulgera pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]