1,628 matches
-
devastată de cataclisme ori însemnată, identic, cu instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu Cuțitaru, în "Dacia literară", nr. 28, 1998; Stelian Baboi, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 2000; Liviu Leonte, în prefața la Robit eternității (2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orfică ("sufletele noastre/ se iubeau/ trupurile le urmau ca niște umbre" Lumină) sau, la fel de ușor, istoria adamică ("da mă gândesc fericit/ că ți-ai putea pune în părul// negru un șarpe acesta/ să cânte la urechea ta/ mătăsoasă un marș funebru" Despre cunoașterea și recunoașterea trupurilor necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta summa a genului epigramatic grecesc, sicilianul a tradus 246 de piese (din cele 3700) scrise de 48 de autori diferiți. Compozițiile, ce exprimă o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiumi, / non ci volle altro che sogni (Dove i morți stanno ad occhi aperti). 304 Ed è morte / uno spazio nel cuore (Fresche di fiumi în sonno); Acquamorta (...) Șei simile al mio cuore (Acquamorta). 305 E spesso al suon della funebre squilla, / Al canto che conduce / La gente morta al sempiterno obblio, / Con più sospiri ardenți / Dall'imo petto invidiò colui / Che tra gli spenti ad abitar sen giva. (Amore e morte); Avremo voci di morți anche noi (Dove i morți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
loro frammenti, Antonio La Penna, "Îl fiore delle Georgiche e Catulli Veronensis Carmina", Belfagor, Florența, 1, 31 ianuarie 1946, acum și în Quasimodo e la critică, îngrijit de Gilberto Finzi, Mondadori, Milano 1969, pp. 320-325. 424 Amore fuggitivo, Europa, Canto funebre di Bione bifolco amoroso, Megara moglie di Ercole, "Quando îl ceruleo măr soavemente", Gli amanți odiati, L'Alfeo ed Aretusa, Espero, Amore arante, Îl Bifolchetto. 425 Giacomo Leopardi, Poeți greci e latini, îngrijit de Franco d'Intino, Salerno, Romă, 1999
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literaturii române este diferit. Ileana Mălăncioiu, la debut, a trecut neobservată. Generația '60 era deja consolidată și suficientă sieși, promovată prin voci ale criticii extrem de autoritare. Un alt aspect ține de semantica textelor Ilenei Mălăncioiu. Poeta cultivă macabrul, atmosfera sumbră, funebră, bacoviană, ceea ce-l face pe Nicolae Manolescu să afirme, în Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mica armată condusă de Cortes. Episodul are loc în 1521, în timpul asedierii capitalei Imperiului aztec, Mexico-Tenochtitlan. Îngroziți, spaniolii asistă de departe, neputincioși, la sacrificarea tovarășilor lor capturați (pe Marele Templu, piramidă dedicată lui Huichilobos, zeul războiului): Deodată se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de trîmbițe și goarne. Zgomotul era înfricoșător și sinistru (...). Cînd au ajuns pe platforma cu care se termină templul [piramida], refugiul blestemaților de idoli, unii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
unei colecții editoriale, Cioran s-ar fi regăsit cu delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
referirea la un grup cu statut superior" (Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 76). 355 "Trebuie să distingem între risipa individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă exaltată de socializare, și caricatura sa funebră și birocratică din societățile noastre, unde consumul în exces a devenit o obligație cotidiană, o instituție inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59). Această obligativitate de a consuma se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lung până la pământ (din prima tinerețe) să-mi iau în fugă fularul celularul (pentru orice eventualitate) să împing ușor de tot ușa în urma mea să fac primii pași pe albul absurd al zăpezii Mortul Atunci au sosit cei de la Pompe Funebre Figurile lor promiteau să nu piardă timpul Mortul privea atent de pe masă părând să nu-i scape nimica Erau trei: unu' i-a dezlegat cârpa de sub bărbie și gura lui se holbă brusc ca un hău doi l-au apucat
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic cu care le înzestrează cultura populară. "Poate că la alegerea subiectului Ielelor mai răsună un ultim ecou al unor gânduri funebre, fiindcă ielele, în credința populară, nu sunt numai niște spirite care trăiesc în jurul apelor, în nori și păduri, ci mai răpesc uneori și sufletele oamenilor. Dar de data aceasta tragicul din gândul lui Smigelschi s'a transformat în eudemonie. Ielele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu vrem să vorbim de rău Polonia. Există un documentar cutremurător, făcut de suedezi, pe un caz real, petrecut în Polonia, despre unii de la Salvare, care omorau oamenii în drum spre spital, ca să furnizeze clienți pentru o firmă de pompe funebre. Îmi spuneau: subiectul ăsta nu putea fi făcut decât de suedezi, că noi nu puteam să-l facem. Am tatonat mai mulți producători polonezi și, până la urmă, l-am ales pe cel mai mic și la început de drum, pentru că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
astfel spus / mai exact / mai bine spus / cu alte cuvinte, adică N 2. La rubrica "definiții" din Leçons de littérature française et de morale (1842), Noël și De la Place aleg câteva texte construite pe principiul reformulării. Astfel, în acest discurs funebru al lui Fléchier la moartea lui Turenne, întâlnim: (5) Ce este o armată? Un trup animat de o infinitate de pasiuni dintre cele mai diferite, pe care un om abil îl pune în mișcare în slujba apărării patriei; o trupă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trebuie să-i explice (prin narațiune) lui Thésée că nu este cu nimic mai răspunzător de moartea fiului său, însă pe de altă parte el aduce elogii eroului, victima nevinovată (genul epidictic). În planul receptării estetice, din acest patetic cântec funebru transpare dubla dimensiune epică și poetică. Verbele la imperfect din versurile (1498-1506) ale orientării permit dezvoltarea unui amplu tablou: Priveam pe fiul vostru în carul lui mergînd Soldații lui în gardă îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Lăsîndu-i trupu-n preajma lăcașurilor sfinte, În care zac strămoșii în lespezi de morminte. Aceste mărci ale genului epic, la care putem adăuga imaginea "ierbii în flăcări și fum" din versul 1577. Un ton patetic emană din întreaga structură a cântului funebru. Tabloului de început îi corespunde tabloul final, cu trupul eroului răpus, înconjurat de femei înlăcrimate. Ritmul versurilor este inegal, și cunoaște dislocări excesive în momentele tensionate (v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din versul 1538) ar merita aici o mai amplă abordare. Trebuie să insistăm mai ales asupra hipotipozei care, prin prezentul istoric având drept suport verbul a vedea din v. 1545-1548 ("Am văzut, Doamne, am văzut..."), este figura clasică a elogiului funebru. Lamy va da următoarea definiție: " Hipotipoza este un fel de entuziasm care ne face să ne imaginăm ceva ce nu există în realitate și care este reprezentat cu atâta ardoare pentru cei care ascultă, încât li se pare că văd
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintre asasinii lui Cezar sunt legate: Antonii epistulae, Bruti contiones 247. Numele lui Brutus implica un întreg program politic 248. După cum se știe, unchiul său era Cato din Utica, la școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții cu Potirele de aur. Nimeni nu se uita spre voievod. Tobele răpăiau într-un entuziasm funebru nemaipomenit până atunci. Cine a spus că Damad Ali Pașa, marele vizir, era nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri de suliță prin oraș. Asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
haine ale defunctului și expus pe un catafalc. Toți prietenii sunt primiți atunci ca să-l viziteze și să-i sărute mâna; e condus la ultima sa locuință, cu capul descoperit, așezat pe o pernă de catifea sau de mătase; carul funebru care îl transportă e împodobit cu flori și materiale strălucitoare. Cortegiul merge, precedat de popi îmbrăcați în odăjdiile lor de sărbătoare, în sunetele unei orchestre zgomotoase. De obicei familiile bogate sau doar cu dare de mână își îngroapă rudele în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în casă, dădu câte un ducat fiecăruia dintre însoțitorii săi și își opri restul în mod nobil, după care fiecare se duse în legea lui. Această anecdotă, a cărei autenticitate ne-a fost garantată de către un martor ocular, explică orația funebră adresată eroului istorioarei precedente. La București, ca și în Grecia, tâlharii și jandarmii trăiesc într-o armonie emoționantă. Capitolul 7 Comerț, industrie, agricultură Țară agricolă • Comerț cu mărfuri brute • Grâne de la Dunăre • Vechiul monopol al grecilor • Rodnicia miraculoasă • Îngrășământ inutil
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
op. cit., p. 21. 234 Relaționând originile imaginii cu ideea de moarte, Régis Debray face referire și la conceptul de reprezentare, ale cărui prime sensuri desemnau în trecut un sicriu gol peste care se așeza o pânză mortuară în cadrul unui ritual funebru, sau o figură pictată și mulată înfățișându-l pe defunct, ce era utilizată în timpul funeraliilor. (Cf. Régis Debray, op. cit., p. 23.) 235 "În icoană Dumnezeu nu se vede ca obiect vizibil, ci se oferă ca subiect al unei priviri invizibile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]