1,494 matches
-
văiugii, acum apăreau la buza gârlei, pentru a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă, i-am zărit pe cei trei furișându-se pe malul dinspre drum al gârlei, unde au devenit una cu pământul. M-am apropiat fără să le atrag atenția. Uite că poiana nu s-a mutat de aici. Ne-o așteptat. Știa că venim. Vouă nu vi se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din marginea poienii aveau câte o umbră care nu era a lor. Toaibă l-a tras pe Trestie lângă el: Tu pornești spre <inamică pe drum, dar mergi ca gândul. Nici tu să nu-ți auzi răsuflarea. Noi ne vom furișa pe marginile poienii. Când ai ajuns la câțiva pași de ei strigi: <Mâinile sus! Nici o mișcare în plus! Sunteți încercuiți! Îndată vom sări din laturi cu automatele pregătite... <Bravo, Toaibă! Bravo, băieți! Știam eu că pot avea încredere în voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fugim? Ne puteau simți și ne-am fi ars! Norocul nostru a fost că poarta era la un pas de noi. Am hotărât să intrăm în curtea casei și să ne adăpostim în casă sau în grajd. După ce ne-am furișat în curte, ce ne-am zis noi? S-ar putea ca și nemții să intre în curte și în casă, așa că grajdul ar fi cel mai bun adăpost. La gura podului se găsea o scară. Am urcat ca veverițele și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări vânzolite de furtună în toate părțile... „Ce înseamnă asta? O luat foc casa Dochiței?” - s-a întrebat. Șchiopătând amarnic, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fii la fel de muncitor și cu o conduită ireproșabilă. Am înțeles! Ești liber... * Toamnele ce veneau asupra satului din potcoava codrului se lăsau domol cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
tot ușa din față și ieși în grădină. Dar când dădură cu ochii de el, copiii se speriară tare și o rupseră la fugă, iar grădina fu copleșită din nou de Iarnă. Numai băiețelul rămase pe loc. Iar omul se furișă în spatele lui, îl luă ușurel în palmă și-l cocoță în copac. Iar acesta izbucni pe dată într-o revărsare de flori. Băiețelul întinse brațele, îl cuprinse de după gât pe om și-l sărută. Iar când ceilalți copii văzură, veniră
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Eu sunt cuminte, mami, nu vreau să uit că am fost bebeluș și tu m-ai crescut. Legenda fluturașului Odată, o rază de soare se îndrăgosti foarte tare de flori. De cum se arăta soarele pe bolta cerului, ea se și furișa și pleca să vadă florile. Le mirosea polenul de pe petale și se minuna când găsea lacrimile dimineții pe frunze. - De ce sunt atâtea lacrimi pe frunzele voastre? - Seamănă cu niște lacrimi, dar ele sunt de fapt boabe de rouă, răspunse florile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
depărtîndu-se pe coridor. ― Să nu plece cumva în oraș, m-a fulgerat teama. Însă după două minute am auzit-o făcând calea întoarsă. Aha ― de minune! Mihaela se afla acum în camera ei și fără îndoială citea scrisoarea. M-am furișat repede afară ca să cercetez cutia de scrisori. Plicul nu mai era acolo. Da, ridicase răvașul. Am revenit în cameră și am așteptat. O jumătate de ceas? Un ceas? Două? Chi lo sa? Oricum, aveam impresia că timpul își suspendase zborul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
speriată, roșie, pierdută. Unde se ducea? Poate să cerceteze cutia cu scrisori. Sau la fiica proprietarului să cânte la pian. De o ieșire în oraș nu putea să fie vorba, n-avea toaletă de stradă. Acum e momentul să mă furișez în camera ei, ca să mă găsească acolo când se va întoarce. Pe sală nimeni. O secundă, atât mi-a trebuit să mă strecor în odaie. Am închis ușa cu precauție și m-am ascuns după garderob. O așteptam cu sufletul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o dădură la una din cele mai bune școli din Capitală, unde învăța și Cici (de aici se cunoșteau). După război, tatăl ei, care avansase general (era ofițer de carieră) luă comanda unei divizii din provincie. Și, deodată, piaza-rea se furișă în casa lor, aducîndu-le jale și pustiu. După un timp generalul arăta mereu îngrijorat, lipsea fără motiv, căuta singurătatea. Mihaela, cu ochiul ei ager, observă că se petrecea ceva neobișnuit. ― Nu-i nimic, încerca s-o liniștească mama. Tatăl tău
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au urcat într-o mașină și așa m-am pomenit acasă. A doua zi, n-am mai avut curajul să revin, și nici în zilele următoare, niciodată...! Cu toate astea când ai ținut lecția de deschidere, la universitate, m-am furișat printre auditori, până în fundul sălii, ca să nu mă vezi, și te-am ascultat de acolo. Când vorbeai mi se părea că nu mai ești tu. Mă minunam cum de poți vorbi așa de limpede și fluent în fața unui auditor atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
viață a dus; că nu se va organiza; că nu va săpa la temelia „noii societăți”... Mă impresionează cum credinciosul Savel, abia plecat din celulă, în drumul său spre casă a avut curajul precaut să se oprească în gara Cluj, furișându-se la casa Părintelui co-martir Pr. Prof. Univ. Langa Tertulian, pentru a încredința soției sale, Doina, știrea că părintele e sănătos și gata să vină acasă și pe jos, lăsându-i și poezia pe care părintele i-a încredințat-o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care nici nu i-a cunoscut și care lucra ucenic la potcovărie, era tâlharul uliței. Se strecurase sprinten de pe scară pe un stâlp iar, de acolo, pe marginea acoperișului. Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste amintiri, noapte de noapte, doctorul se furișa în camera aceea. Pleca doar dimineața. Am văzut și eu acea odaie faimoasă. Era o încăpere mare, goală, cu pereți mucegăiți și cu parchetul putred. N-am zărit nici pat nici saltea ori măcar vreo pătură ca să înțeleg unde dormea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării primăverii răcoroase. Orice s-ar întâmpla, nu va fi singură. În timp ce se furișau înapoi spre oraș pe șoseaua aceea dreaptă ca firul de plumb al unui topograf, printre câmpurile unduitoare acoperite cu primul puf verde, ea îl întrebă: —Nu-i așa că n-o să mai fie niciodată la fel? Daniel privea drumul. Întotdeauna iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încercând, ca de obicei, să-l deruteze și mai rău, până când Chevy-ul demarează cu un scrâșnet furios. Nu s-au atins unul pe altul, în seara cu cearta de la restaurant. A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea ravagii printre șirurile de porumb înalt. În moarte, câmpurile căpătau o frumusețe stearpă, minimalistă. În aceste orizonturi pustii, nimic nu se putea furișa nevăzut. Iernile aveau să fie foarte grele, desigur. I-ar fi plăcut să vadă un februarie aici. Săptămâni în șir de zăpadă cu o crustă de gheață, de temperaturi sub zero grade, de vânturi revărsându-se nestingherite dinspre munții Dakota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noaptea. I-am văzut În nenumărate locuri și nimic din ceea ce fac sau spun nu-mi este necunoscut. Copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață și i-am văzut pe străzile unui orășel - familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În adîncurile cele mai adînci ale văilor și pe Înălțimile cele mai Înalte ale culmilor se Înstăpînește domol somnul blînd, somnul ce se furișează, somnul, somnul, somnul! Chipul războiului August torid-ucigător În anul cînd s-a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale chipului războiului. Unul - la Langley Field: un negru iese cu prudență dintr-un birou rudimentar, ca un șopron, aparținînd companiei care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]