1,521 matches
-
ce putea trece un om de vîrsta sa. Dar n-ai făcut-o pentru că tocmai de asta-ți era cel mai frică. Mai frică decît dacă te-ai fi izbit de cel mai categoric refuz. De-asta preferi să te furișezi ca un hoț, să înhați lucrușorul de care ai nevoie, să-l folosești după plac și după aceea să-l pui la loc tot pe ascuns, păstrînd secretul doar pentru tine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Gîndise deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să îți mai explici că partenerii pe care te-ai bizuit luni de zile vor să-ți întoarcă spatele, să-și strîngă jucăriile și să plece fără să-ți explice de ce? Ar fi putut chiar în clipa aceea să se furișeze, s-o ia la picior chiar de sub nasul lor, dar la urma urmei nu avea de pierdut dacă mai rămînea puțin în mijlocul grupului ăsta dubios. O să și mai tragă puțin sufletul după atîta alergătură, o să recapituleze, ia să vedem dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de treburi. Vreau să zic, vedeți bine cum stă treaba pe-acolo, gândiți-vă bine. Poșta, cu poșta se aranjează, n-are importanță. Nu asta să vă fie grija”... S-a Înclinat, stânjenit, mulțumind. Și-a luat geanta, s-a furișat spre ușă. Nu bănuia cât de importantă fusese prezența sa În fiecare și În toate zilele. * BERLIN! numele-oroare al copilăriei. Ceea ce ni se Întâmplase, mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și după război era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
comunist din Yenan, sunt încântată. Mă aflu la Yenan de trei luni și încerc cu disperare să-mi găsesc un drum. Simțindu-mă norocoasă, decid să-i fac o vizită lui Kang Sheng. Într-o zi, în timpul unei pauze, mă furișez din echipa de lucru și mă duc la el la birou. Intru direct pe ușă și îl rog să mă ia sub aripa lui. El e ocupat, frunzărește un document, și se uită la mine pe sub marginea ochelarilor. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e ziuă. Cuplul nu a mai fost în intimitate din ziua evacuării. Stau singuri, în tăcere. Lui Jiag Ching i se pare ciudat că trupului ei a încetat să-i mai fie dor de el. O rază de soare se furișează înăuntru, trecând pieziș peste colțul biroului. Vechiul scaun al lui Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mi se întoarce împotrivă! Stau pe locul meu din prezidiu și încep să intru în panică. Mă uit după ajutor spre Kang Sheng, care stă la capătul băncii. Îmi aruncă o privire care spune Păstrează-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării primăverii răcoroase. Orice s-ar întâmpla, nu va fi singură. În timp ce se furișau înapoi spre oraș pe șoseaua aceea dreaptă ca firul de plumb al unui topograf, printre câmpurile unduitoare acoperite cu primul puf verde, ea îl întrebă: —Nu-i așa că n-o să mai fie niciodată la fel? Daniel privea drumul. Întotdeauna iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încercând, ca de obicei, să-l deruteze și mai rău, până când Chevy-ul demarează cu un scrâșnet furios. Nu s-au atins unul pe altul, în seara cu cearta de la restaurant. A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea ravagii printre șirurile de porumb înalt. În moarte, câmpurile căpătau o frumusețe stearpă, minimalistă. În aceste orizonturi pustii, nimic nu se putea furișa nevăzut. Iernile aveau să fie foarte grele, desigur. I-ar fi plăcut să vadă un februarie aici. Săptămâni în șir de zăpadă cu o crustă de gheață, de temperaturi sub zero grade, de vânturi revărsându-se nestingherite dinspre munții Dakota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine de pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau tovarășul. M-am furișat cu spinarea încovoiată, părăsind cărarea. Trebuie să ieși întotdeauna de pe cărare, dacă nu vrei să devii o țintă ușoară. Pune-te la adăpost, folosind avantajele terenului. Făceam câte un salt de la un tufiș la altul și de la un copac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aș fi de acord să-i cedez apartamentul pentru câteva ceasuri. În apartamentul meu voia să-și facă ea mendrele, nerușinata. Și când am văzut, în aceeași seară, cum el stinge luminile în apartamentul lui și trece strada și se furișează pe lângă blocul nostru și pe urmă i-am auzit pașii în casa scărilor și am auzit ușa de la etajul trei deschizându-se și închizându-se repede la loc, atunci am știut că îl pierdusem definitiv. M-a cuprins durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după ce citești o „chestie” de Walter Benjamin, afli din revista Magazin, noi metode de tratare a ulcerului pe bază de plante medicinale. Ceva mai bun ca Tagametul. Ulcerul va fi biruit fără de cuțit. Numai minciuni. Aproape pe nesimțite s-a furișat pe piața românească un nou produs. Cafeaua În amestec. Populația Republicii Socialiste România o numește nechezol (totul scris pe spatele unei chitanțe la I.C.R.A.L.). TU, bântuind toamna prin Ardeal. Pe la Sibiu. Te plimbi prin Dumbravă inhalând anotimpul. Frunzele roșii, galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino aici în căldura brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din dreptul icoanei Preacuratei. Se furișă alături de bărbatul ei în așternut. — Săraca doamna Ruxandra, mormăi el. Mă gândeam că nunta ei cu Alexandru Coconul e un fel de semn. — Taci, Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto atât de slută i-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde are sfinția ta atâta putere? Cum ai putut atunci, în ajun de Sfântul Gheorghe, în 1669, să te ridici și să arunci anatema asupra domnitorului? Erai în divan. Ți s-a părut că acela
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în spătărie, dar domnul pe un ton aspru îl întrebă: — Ce s-a întâmplat? Sau domnia ta nu mai ține seamă de cinstirea ce ni se cuvine? Ștefan îl privi pe domn cu înțeles și, când simți că toate privirile celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă el în șoaptă. Brâncoveanu se prefăcu că nu-l aude pe medic și răspunse salutului politicos al imbrohorului, numindu-l prietenul său și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri și pe vremuri așa ceva i se părea un semn de sărăcie, dar acum văruiala albă scoțând în evidență cele câteva icoane înnegrite de vremi i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul dintre rafturi, fotografia unei tinere elegante îl întâmpină cu un zâmbet atrăgător. În colțul de jos, o dedicație scrisă cu cerneală ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor." În timp ce privește zâmbind spre Viorel, versurile din "Nunta Zamfirei" se furișează în mintea lui Marius, arătând imagini parcă predestinate clipei de față: "El, cel mai drag! El a venit, Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgit de el, Că doară tocmai Viorel I-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]