4,454 matches
-
pune la treabă, desfăcând primii nasturi. Urangutanul face ochii mari, limba se află undeva pe la marginea gurii și începe să sară în cerc, făcând mișcări tipice primatelor din cușca lui... El: Mai departe... continuă. Dă puțin la o parte și fusta... Femeia, foarte ascultatoare, dă puțin fusta la o parte și un picior bine format vede lumina felinarului. Urangutanul nu mai poate: cu limba la barbă, ochii bulbucați, urlând și, agitându-se, încearcă să îndoaie gratiile... Bărbatul deschide ușa cuștii și
Bancul Zilei: O femeie sexy, un bărbat revoltat și un urangutan by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63461_a_64786]
-
Urangutanul face ochii mari, limba se află undeva pe la marginea gurii și începe să sară în cerc, făcând mișcări tipice primatelor din cușca lui... El: Mai departe... continuă. Dă puțin la o parte și fusta... Femeia, foarte ascultatoare, dă puțin fusta la o parte și un picior bine format vede lumina felinarului. Urangutanul nu mai poate: cu limba la barbă, ochii bulbucați, urlând și, agitându-se, încearcă să îndoaie gratiile... Bărbatul deschide ușa cuștii și își împinge femeia în brațele urangutanului
Bancul Zilei: O femeie sexy, un bărbat revoltat și un urangutan by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63461_a_64786]
-
capăt, despre miile de feluri de violență și de cinism, de grotesc și abominabil. Stăteam toți cu gurile căscate. Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cum mă înghite gura imensă și hulpavă a devoratorului Titus, simt cum devin prizoniera unui gigant talent, Ștefan Iordache, și cum mă scufund, iarăși și iarăși, în oceanul minții lui Purcărete. Titus Andronicus a fost oglinda
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
fie corecți, onești și "să-și vadă de treabă", arătând că sunt totuși "unele uscături" în partid, care însă sunt date afară, în timp ce PSD "se adună cu sutele" în jurul celor acuzați. Vedem că nepoții mătușii Tamara s-au ascuns sub fusta Parlamentului și nu se predau", a spus Flutur. El a adăugat că președintele PSD, Victor Ponta, anunță că va face "nu știu ce" când va ajunge la putere, dar este "avocatul teribil al urmașilor mătușii Tamara", întrucât încearcă să acopere acuzațiile aduse
Flutur: Victor Ponta este avocatul teribil al urmaşilor mătuşii Tamara () [Corola-journal/Journalistic/46871_a_48196]
-
în scenă a fost încredințată coregrafului ceh Jaroslav Slavický. În măsura în care a intervenit în compoziția unor partituri coregrafice, el s-a dovedit un creator slab, lipsit de fantezie, înlocuind adesea mișcarea cu nenumărate fluturări de pelerine ale toreadorilor și fâlfâiri ale fustelor dansatoarelor din ansamblu, gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol XX ca
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
și privind spre ușa luminată. Horacio ridicase ochii de pe timbre și o privise fix. Era foarte tânără (nu avea probabil mai mult de șaisprezece ani), cu aspect modest și timid, mai degrabă slabă, îmbrăcată cu haine de doliu sărăcăcioase, o fustă și un jerseu care începuseră deja să se decoloreze. Era pentru prima dată când se angaja ca slujnică. Venea dintr-un sat vecin, cu o scrisoare de recomandare din partea preotului, care dădea asigurări că era o fată cuminte, căreia-i
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
departe, în genunchi. Făcu un pas spre ea și se opri, fără a-și lua ochii de pe corpul întins la picioarele lui și vibrând flexibil. Atunci ea se ridică surâzătoare și salută respectuos: „Bună dimineața, domnule”, își șterse mâinile pe fustă, se duse la sobă și luă de pe foc oala fumegândă. Horacio se prăbuși pe un scaun, sprijinindu-se în coate pe masa de brad din bucătărie și nu se mai mișcă, nici nu-și mai ridică privirea, ca și cum ar fi
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
și o elementară solidaritate în momente grele, chiar dacă discordia dintre vecini izbucnește din orice fleac: împrumutul a două cepe sau înfundarea sobei cu izbucnirea unui incendiu. Printre ei Elena Spijavca, basarabeancă cu gimnaziul încheiat și cu doi băieți legați de fustă, dintre care unul născut chiar în captivitate. Soțul ei este Valerian Spijavca (Liusic), om cu carte, fost secretar de plasă la Sînnicolau Mare, unde a ajuns fugind de armata eliberatoare. Amîndoi au vina de a fi basarabeni, adică cetățeni sovetici
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
spune El în cartea lui Esterházy, O femeie. Discursul e ambivalent și ambigen, poate fi asumat de oricare dintre sexe. Confesiunea erotică e amânată, cu un suspans bine jucat, apoi se declanșează „O mie și una de nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când femeie, iar Șeherezada postmodernistă își vinde povestea scriitorului, bărbatul renunțând, pentru plăcerea ambiguă a textului, la plăcerea ambiguă a sexului. Sigur, e vorba de un roman erotic, dar aceasta nu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
forță spirituală părea să-i fi modelat fruntea lată și dezgolită, gura energică și binevoitoare totodată și mai ales ochii, foarte mari și foarte adânci care îți rețineau atenția prin inteligența lor sfredelitoare. Îmi amintesc că era îmbrăcată cu o fustă gri și cu un pulover verde închis. Când vorbea, își ținea pe genunchi mîinile scurte și robuste. Totul la ea dădea impresia de forță masivă, o forță de stâncă. Mi-a spus câteva cuvinte de bun sosit - vorbiserăm mult la
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
fie aduse 200 de femei tinere care trebuiau sa respecte anumite criterii exacte. Potrivit anunțului postat atunci de o agenție de fotomodele, cerințele lui Gaddafi au fost următoarele: 200 de femei înalte (peste 1.70m) brunete, care să nu poarte fuste mini sau cu crapătura până sus. În jur de 500 de domnișoare au răspuns la acest mesaj, iar dintre acestea, 200 au participat la ceea ce se așteptau să fie o petrecere pentru VIP-uri. Fetele urmaru să primească fiecare câte
Gaddafi a îngrozit 200 de femei în timpul unei vizite în Italia by Salavarin Alina () [Corola-journal/Journalistic/57527_a_58852]
-
în reeducarea prin muncă. Ce fel de specialiști devin studenții acestor trei facultăți, pe Anna n-a interesat-o în momentul alegerii profilul profesional. A scris în cerere „Drept de reeducare prin muncă”, pentru că-i plăcea uniforma de la această facultate - fustă albastră și bluză cu petlițe maronii. Ei îi venea bine această uniformă. Dar peste două luni, apreciindu-se „naivă și proastă fără minte”, Anna a priceput: la RM se pregătesc studenți pentru a lucra în lagărele de muncă. Perspectiva de
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
1943 au adus-o la Moscova prin Harcov și Kursk. A sosit fără să fie anunțată, într-o rochie ruptă și cu sandale cu tălpile legate. Înainte de a părăsi Berdianskul a trebuit să se despartă de îmbrăcămintea frumoasă: rochie și fustă franțuzească. Le vânduse la piață ca să-și cumpere cartofi și slănină. Jumătate din astea le-a lăsat părinților, jumătate le-a luat la Moscova. În toamna anului 1961, la trei ani de la moartea lui Porețki - Anna aștepta rândul la frizerie
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
își îndesă ciupercile una după alta în gură, ce plăcere era să fii singur, să mesteci, să ai liniște! Când nu-i mai auzi pașii, ieși din ascunziș. Paltonul ei era plin de ace și scoarță de copac. Își scutură fusta. Se auzi un foșnet, o pasăre își luă zborul. Helene alerga printre molizii și stejarii tineri din pădure, în direcția în care dispăruse el. Strigă: Peter!, iar el răspunse imediat, înainte ca ea să-i termine de pronunțat numele, răspunse
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
îndoită pe lângă talie și dreapta lăsată în jos, ea pare a ieși din cadrul nișei în care a fost așezată, pășind ușor cu stângul înainte. Poartă o rochie cu corsaj decoltat, mânecuțe scurte și talie lungă, pe corp, după moda vremii, fusta creață și scurtă până la genunchi fiind formată din două volane. Personajul masculin este Corlo (Karl), reprezentat și el schițând o ușoară mișcare, cu mâna dreaptă ridicată și cu stânga depărtată de corp depășind spațiul nișei sale, la fel depășindu-l
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
vârf ascuțit în față, iar pe bust fiind împodobit cu o panglică înnodată, ca o floare. Mânecile, trei sferturi, sunt mai lungi peste cot și mai scurte în partea din față și terminate, ca și decolteul, cu o bordură festonată. Fusta largă și creață, lungă până peste genunchi, are deasupra niște balonașe mai scurte, asemănătoare celor create de un malacov, iar deasupra un șorțuleț brodat și festonat. Pe cap, peste părul strâns, poartă o pălăriuță cu calota rotundă și bor mic
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
șsubl. meaț/ în seara cotropită de petunii/ te rog să-l pui degrabă într-un plic/ ca să mor eu și să mai moară unii./ să nu te plângi că nu-nțelegi ce-am zis/ ci caută-l mai bine între fuste,/ cârlionțat și vânăt și proscris/ sub ghilotina buzelor auguste.” (p. 33) Intitulat cum altfel decât Moby Dick, poemul e în fond o destul de transparentă șaradă licențioasă. Aici, la granița dintre concettoul viguros și indecență, Dinescu se simte cel mai în
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
spună: „Asta nu-i deloc ce-am vrut să spun; Dar chiar deloc.” Și s-ar fi meritat oare, cît de cît, S-ar fi meritat oare, După apusuri în grădini și străzi stropite, După romane, cești de ceai și fuste tîrîite pe podea - Și cîte-aș mai putea enumera? Mi-e imposibil să dezvălui tot ce vreți! Ca o lanternă magică ce-mi proiectează nervii pe pereți: Dar s-ar fi meritat Dacă vreuna, așezîndu-și perna sau șalul dezbrăcînd, Ar spune
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
înapoi. După cum mi-am amintit mai târziu, tocmai vorbele acestea au topit răceala care se instalase între noi. Îmi privea cu insistență genunchii, ca și când i-ar fi văzut pentru prima oară. Am avut senzația că privirea lui pătrunde prin stofa fustei mele și ajunge acolo unde îl invitasem să intre, fără să ne protejăm... Mergem sus?, m-a întrebat după aceea. Eliberată de emoție, cu obrajii în flăcări, nu mi-am ascuns deloc dorința. Să ajungem cât mai repede, în goană
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
direcția târgului unde locuiau stafiile strigându-le cu nuiaua în aer - Să nu vă ascundeți de mine fără să ți se răspundă pentru că nu-i mai pasă nimănui de mata, nu te ruga - Să nu mă lași de tricoul și fustele unei tinere care asculta de mata nu din afecțiune, de frică și pesemne că te detesta tot de frică, inertă lângă mata auzind cum se legănau copacii în noapte și pământul care urca și cobora în funcție de nori, tropăitul calului înconjura
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
zăresc pe arie, deschid fereastra și m-am înșelat, cine știe dacă prepelicarii nu l-au doborât la pământ și vreo jumătate de duzină de cartilagii prin măceși, tata dintre cufere - Să nu mă lași către un tricou și niște fuste de care bunicul și-ar fi bătut joc - Boarfe fără gură și bătându-și joc de fuste cum își bătea joc de tata - N-ai fost niciodată un bărbat adevărat de mine - Se vede imediat din cine te tragi Traducere
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
la pământ și vreo jumătate de duzină de cartilagii prin măceși, tata dintre cufere - Să nu mă lași către un tricou și niște fuste de care bunicul și-ar fi bătut joc - Boarfe fără gură și bătându-și joc de fuste cum își bătea joc de tata - N-ai fost niciodată un bărbat adevărat de mine - Se vede imediat din cine te tragi Traducere din limba portugheză de Micaela Ghițescu (Copyright ©: Editura Humanitas Fiction, Colecția „Raftul Denisei”, coordonată de Denisa Comănescu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
nuiele și tencuială, pe o bucățică frumușică de câmpie unde pământul era străpuns de un fiord albastru. În serile de vară, tânăra mea soție și cum mine stăteam afară, amețiți cu vin de cartofi, și priveam cum soarele își țese fusta portocalie de-a lungul orizontului. În astfel de momente, ai sentimentul clar că zeii au făcut întâi locul acesta, clipa aceasta, și te-au născocit pe tine, un gând rămas la urmă, ca să te bucuri de toate. Mi-am petrecut
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
valoare. Să conteze urletul sfîșietor. Să aibă rost descătușarea, forța eliberării și a regăsirii de sine, a puterii de a rosti ceva, de a face, concret, ceva. Cum ar fi, de pildă, să-ți crești propriul copil. Să ieși de sub fustele nu doar ale mamei, ci acelea pe care ai acceptat să le tot adaugi, de frică de tine, ca să te despartă de cine ești cu adevărat. Momentul goliciunii sufletești este momentul asumării. Este un punct și de la capăt. Se spune
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
liliac, lebădă, broască - care nu apar în tabloul olandez. Femeia dispare aproape cu desăvârșire, rămânând doar ca o moviliță deasupra mesei din centrul picturii. Prezența celeilalte femei, din „Lecția de dans”, este doar sugerată de o diformitate albastră amintind de fusta personajului... Din punctul de vedere al lui Miró, „Interior olandez (III)” nu este inspirat de o pictură anume, dar Gary Tinterow, curatorul expoziției, a legat tabloul de „Femeie făcându-și toaleta” de Jan Steen, justificându-și asocierea prin referințele la
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]