1,501 matches
-
cu argintul catolicilor bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și de ce eu? S-a sprijinit greoaie de un perete, a oftat și mi-a răspuns: - Am doar douăzeci și șase de ani și nu vreau să-mi treacă viața în halul ăsta, aproape incapabilă să mă mișc și să gâfâi după șase trepte. Și nu vreau ca soțul meu să iasă învingător. De ce tu? Știu ce ai făcut la Brescia, și acum, că te văd în carne și oase, cred că ești în stare să-mi faci dorită compania, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strada pe care am ieșit era agățată câte o lampă la fiecare zece pași; pe Mesè, o lampă la cinci pași, pe ambele laturi, care lumina de se vedea ca ziua. Ajungând la capătul drumului, m-am întâlnit cu Callisto, gâfâind de-atâta alergat. Mi-a spus că Giuliano era îngrijorat. A trebuit să-mi cer iertare de la gazda mea, căci socotisem prost distanța dintre Sfânta Sofia și casa lui, și i-am povestit și de întâlnirea neașteptată cu Garibaldo. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i un umăr. Abia când m-am apucat să îndepărtez de pe el uleiul letal, frecându-l cu cearșaf, Rotari s-a ridicat în picioare și mi-a blocat mâinile. - Stiliano, ai înnebunit? Al cui e sângele ăsta de pe tine? Încă gâfâind de atâta efort, am izbutit totuși să-i spun ce mi se întâmplase. Auzind treaba cu unguentul, m-a rugat să-l ajut să și-l scoată din piele, nu înainte de a-mi spune: - Nu vorbi cu nimeni până ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de uniforme și speriat de gândul că ar putea face impresie proastă. Mi s-a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu gâfâie, trăgându-și suflarea. Celălalt Își șterge papucii pe un covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul de gunoi și ajunse lângă tejghea. Zero se opri - gâfâind - doar când consideră că nu se mai afla În raza de acțiune a exploziei. Cel puțin așa calculase el. Se ascunsese după colț, protejat de zidul unui bloc. Numără până la douăzeci. Fă bum, se rugă. Fă bum! Nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă holul (speriată, dar de cine?) și apoi reapărând pentru o clipă În geamul bucătăriei, slabă, gâfâind de oboseală și cu părul prins anapoda, cu un fluture de plastic, nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de trei ori: o cutie supraîncărcată cu mobilier lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Familiile erau acasă, În fața televizoarelor. Valentina recunoscu vocea lui Mister Verità. — Dragostea este forța care pune Universul În mișcare, spunea el. Tati urca repede, dar ei nu mai erau obișnuiți. De atâta timp nu mai veniseră acasă. Kevin se opri gâfâind pe palierul de la etajul trei. Tati Îl luă de braț și Îl luă În spate ca pe un rucsac. — Te-ai făcut greu, Îi spuse. Dar Îl duse până sus. Era puternic. La al șaselea etaj, totul era ca odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Micul Prinț. Se luptară, se loviră, se traseră de păr și se mușcară de urechi. În mâinile surorii Îi rămase un papuc de lac negru. — Te-am prins! Te crezi Micul Prinț, dar ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu nimeni. Nici nu-și amintește cum o chema. Sau unde o fi, nu știe. Plecase. Agentul principal Își dorește ca ea să fie plecată atât de departe, Încât să numai poată fi găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat, trece pe lângă el și un doctor. Agentul principal Începe să coboare pe scări. Își dorește să n-o găsească pe blonda fără nume. Să n-o găsească moartă. Sau poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luciditate ca și Eliberatoru. Pe când Zogru perinda astfel de amintiri, Giulia ieșise din casă și se aruncase într-un taxi. A țâșnit imediat în urma ei, dar și-a dat seama că n-avea în cine să intre. În capătul străzii gâfâia Feliatu, abia venit cu sacul de papuci din Europa, mare, gras și inaccesibil lui Zogru. S-a întors spre Gingirică, dar acesta tocmai intrase în curte, ca niciodată, și cum în starea lui plutitoare se urnea greu, ca un balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lase pe Giulia să hotărască. S-o lase să facă ce-ar vrea ea, care nu știe că va muri. Poate chiar să facă dragoste cu el. Se gândea cu năduf că ar putea să-l suporte pe Andrei Ionescu gâfâind deasupra lui și i se făcea rău. Apoi se gândea din nou la Giulia și la dorințele ei și devenea dispus să accepte orice. Ea avea ceva neclar în minte, îi părea puțin rău că îl chemase și nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe cer și apoi cobora, n-au mai fost nici cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luminoasă. O sclavă în pielea goală s-a apropiat de noi și ne-a făcut semn s-o urmăm pe o ușă care ducea la apartamentele femeilor și apoi într-o cameră în care cea care urma să fie mamă gâfâia pe podea. Era cam de vârsta mea și după cum arăta, travaliul nu începuse de mult. Rahela a atins-o pe burtă, i-a examinat vulva și mi-a făcut semn din ochi. Fusesem chemate pentru cea mai simplă dintre nașteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un fel de recunoaștere și au dat din cap în semn de salut. Re-nefer și-a ridicat rochia deasupra genunchilor și s-a așezat pe vine în partea cealaltă a lui Așnan, pentru că așa o chema pe tânăra mamă care gâfâia și se văita mai mult de frică decât de durere. Cele două femei mature au început să vorbească între ele despre ce ulei ar putea să folosească să iasă mai ușor capul copilului, iar eu am fost impresionată de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți fusese angajată să suplinească artiștii locali. Această trupă călătorise pe fluviu, se oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțeles de ce fusesem chemată la Teba și de ce Shery îmi spusese povestea nesfârșită cu vizirul. Dar nu putea fi adevărat. Era de vină febra care îmi slăbise judecata. Amețită și cu capul greu, m-am întins la loc în pat, gâfâind. Shery și-a dat seama că ceva era în neregulă cu mine. - Den-ne, m-a strigat, te simți bine? Să-ți aduc ceva? Poate că ești gata să mănânci mâncare solidă de-acum. Dar uite ceva care o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână cu cămașa, gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-a spus că dacă află că am suflat cuiva o vorbă despre ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dădeam seama cam la ce distanță am putea fi de postul de observație, dar nici să ne uităm n-aveam curajul, eu eram leoarcă de transpirație, mi-era ciudă că nu-mi luasem plosca, nici Puiu n-avea apă, după cum gâfâia știam că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama trântește de mai multe ori capacul, gâfâind în timp ce se chinuia s-o încuie, și eram sigur că n-o să mă cheme în ajutor, dar că eu oricum o să mă duc s-o ajut, numai așa, de-al dracu’. Zăcământul de aur Din câte știam noi, vechiul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură și am început să înaintăm, printr-un galerie strâmtă, spre sala secretă de proiecție. În fața mea, se târa Feri, o vreme l-am mai auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-am auzit numai pe cei din sală, tropăind și urlând. Galeria se făcea tot mai strâmtă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]