7,253 matches
-
de Vest se dă lupta de la Le Cateau. La 30 august aviația germană bombardează Parisul. Între 6-12 septembrie are loc prima bătălie de pe Marna (v. Armata), prima contraofensivă a armatei franceze comandată de generalul Joffre, cu sprijinul generalului Gallieni, comandantul garnizoanei Parisului. Comandantul suprem Moltke este înlocuit de generalul Falkenhayn. De la 12 la 20 septembrie se dă prima bătălie de pe Aisne. La 23 septembrie aviația engleză bombardează baza de zeppeline germane de la Düsseldorf. La 28 septembrie începe asediul orașului Arras. Între
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cousin Nicky, cu care semăna leit, ca și cum cei doi ar fi fost gemeni univitelini) și a familiei imperiale ruse. Se știe că în urma Revoluției ruse din februarie 1917 și abdicarea țarului, familia imperială a fost arestată și mutată în diferite garnizoane din țară, cît mai departe de linia frontului, avînd regim de arest la domiciliu. Folosind informațiile primite la 19 martie 1917 de la ambasadorul englez la Sankt Petersburg, George Buchanan, filtrate de ministrul de Externe A. J. Balfour, primul ministru Lloyd
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
parte din armata din Bengal, cea mai mare din India. Răscoala a început la 10 mai 1857 la Meerut, dar s-a extins rapid. Rebelii ocupă orașul Delhi și asediază orașele Cawnpore (Kanpur) și Lucknow. Generalul Sir Hugh Wheeler, comandantul garnizoanei din Cawnpore, capitulează. La sfîrșitul lunii iunie, orașul este ocupat de trupele lui Nana Sahib (alias Dhondu Pant), prinț marath§§§§§§§§§§, care masacrează prizonierii, inclusiv femeile și copiii. În septembrie 1857 englezii recuceresc orașul Delhi cu ajutorul trupelor sikhi din Punjab (armatele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Marțiale, dar societatea victoriană adora eroii și cînd nu îi avea, îi fabrica. Ostilitățile s-au încheiat în septembrie 1855 cînd, după ocuparea de către francezi a bastionului Malakof (unde Bosquet a fost grav rănit), rușii au abandonat Sevastopolul a cărui garnizoană s-a predat. Războiul a încetat oficial prin semnarea Tratatului de pace de la Paris în 1856. Turcia își păstra integritatea teritorială, Austria obținea dreptul de liberă navigație pe gurile Dunării, Franța, invocînd "principiul naționalităților", devenea primul stat garant al integrității
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1880-1881; 1899-1902). Primul război cu burii‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ a fost provocat de anexarea Republicii Transvaal de către Marea Britanie în 1877, în cadrul politicii imperiale a conservatorilor lui Disraeli de anexare a tuturor teritoriilor din Africa de Sud, mai ales după victoria asupra triburilor zulu (v. supra). Garnizoanele britanice au fost asediate și s-au dat bătălii grele la Laing's Neck, Schuinshoogte și în special Majuba Hill, care s-au terminat în avantajul burilor. Guvernul Gladstone a propus armistițiul care s-a semnat la 6 martie 1881
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
prin deșertul sudanez, este surprinsă (bătălia de la Kashgil) și anihilată de "rebelii" naționaliști arabi din Sudan ai "profetului" Mahdi care declarase jihad Marii Britanii și Egiptului. În ianuarie 1884, generalul Gordon (v. NOTA 20) este trimis la Khartoum pentru a evacua garnizoana egipteană, ceea ce și face, dar are încăpățînarea să rămînă în capitala sudaneză. În final, Londra trimite în Egipt un corp expediționar comandat de Sir Garnet Wolseley, care însă ajunge cu întîrziere la Khartoum, la 28 ianuarie 1885, la două zile
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
data aceea provincie egipteană), dar nereușind să pună capăt comerțului cu sclavi, a demisionat în 1876, pentru ca între 1877-1880 să exercite funcția de guvernator-general al Sudanului (era numit de localnici "Gordon Pașa"). În 1884, Gladstone l-a însărcinat să evacueze garnizoana și pe cetățenii britanici din Sudan, amenințați de forțele rebelului Mahdi care purta un război sfînt (jihad) împotriva autorităților de la Cairo și ai susținătorilor lor de la Londra. Gordon însă, depășindu-și mandatul, se decide să rămînă și să apere Khartoumul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tot în timpul Primului Război Mondial, dar pe frontul oriental. Linia de apărare turcă (care se întindea cale de 50 km spre vest de Gaza și era întărită cu tunuri comandate de ofițeri austrieci și de cuiburi de mitraliere) avea la Beersheba o garnizoană de 4.000 de militari otomani sub ordinele colonelului Ismet Bey. Comandantul brigăzii australo-neozeelandeze era generalul William Grant, comandantul Regimentului 4 era locotenent-colonelul Bourchier, comandantul diviziei de cavalerie era generalul Sir Harry Chauvel, el însuși aflat sub ordinele lui Sir
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ars din temelii orașul Persepolis (inclusiv magnificul palat al lui Xerxes I), capitala de vară a ultimului rege ahemenid Darius III Codomannus (omorît în același an, 330 î.Hr., de o conjurație de satrapi). Orașul era complet neapărat, neavînd nici măcar o garnizoană. Gestul dovedește labilitatea psihică a celui mai mare general-cuceritor din toate timpurile. Din ordinul împăratului creștin Theodosius I al Bizanțului, ordin executat scrupulos de patriarhul Theophilus al Alexandriei, celebra bibliotecă din Alexandria, una din cele 7 minuni ale lumii, a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
arabi, în 642. Bombardarea vechii mînăstiri Montecassino în februarie 1944 ar fi putut distruge și prețioasa arhivă, dacă aceasta nu ar fi fost evacuată la timp de locotenent-colonelul Julius Schlegel (austriac catolic) și de căpitanul Maximilian Becker (german protestant) din garnizoana germană. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Hitler se exprimase că dacă Germania nu a fost suficient de puternică ca să învingă, atunci nu merita să supraviețuiască. Recunoaștem vechea paranoie L'État c'est moi! Himmler s-a sinucis, luînd cianură, la Lüneburg în 1945, iar Göring
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
concluzia, pe care o începe ezitant, dar o încheie ca pe o certitudine: „Se pare deci, că cele două provincii, Moesia și Thracia, erau astfel împărțite că tot muntele Haemus (adică Balcanii) aparținea la Thracia, iar părțile dinspre Dunăre cu garnizoanele sale se stăpâneau de legatul Moesiei. Această împărțire oarecum nefirească se explică prin faptul că limba și cultura grecească, proprie Thraciei, se întindea pe ambele poale ale Balcanilor. Și în adevăr, conchide el, inscripțiile arată aceasta” (I, 13). Astfel, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
capul, deschise larg ochii și-i zise: — Încearcă să-i afli numele. Helikon îi văzu privirea și se sperie; răspunse grăbit: — Callistus mi-a cerut să-ți spun că omul acela n-o să-ți scape. Tiberius a ordonat să comande garnizoana din Pandataria, fiindcă astfel nu va putea vorbi cu nimeni despre povestea asta. Gajus se ridică și începu să se plimbe pe sub portic; îi spuse lui Helikon: — E mai bine să te îndepărtezi. De pe mare venea un vânt rece ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila devastată de pe insula Pontia rămăsese garnizoana de gardă. Ca și în insula Pandataria, recuperă, închisă într-o urnă sărăcăcioasă, cenușa lui Nero. Greutatea aceea insignifiantă era puternicul, veselul său frate mai mare, mai înalt decât tatăl lor, cel care, când se văzuseră pentru prima oară, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp să se dezmeticească. După un proces rapid, care a durat atât cât să li se arate acuzaților cele două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucăți de șină fuseseră Înlocuite de curînd, probabil de trupele comuniste, care făcuseră din oraș baza lor. Platforma fabricii de ceramică, linia de cale ferată și rezerva de cărămizi de la vechile cuptoare și coșuri, precum și apropierea de aeroportul Lunghua, atrăseseră garnizoana comunistă spre acest golf modest. Totuși, după spusele lui Basie, ei plecaseră cu două zile În urmă, continuîndu-și Înaintarea spre Shanghai, iar cele cîteva sute de locuitori ai orașului rămaseră expuși. În afara posesiunilor lor, ar putea exista depozite de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite. Era o dimineață parcă turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină scurgere de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
kilometri, care ajunseseră să facă parte dintr-un peisaj ușor delurit, ni se păreau de netrecut. În interiorul buncărelor căutam ținte prin fanta de ochire și ne vedeam, în viitor, dacă nu făcând parte dintr-un echipaj de submarin, atunci din garnizoana eroică a unui buncăr. Șase ani mai târziu, boldurile îmi vor fi amintit de visele mele din copilărie și de jocurile copilăroase de-a buncărul, așa cum îmi aduc aminte acum de ceea ce găsisem eu, ascuns într-o cutie de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afară. Nici măcar mormanele de ruine din apropiatul Nürnberg nu ne erau accesibile. Numai în interiorul gardurilor păzite era permis să se învețe, cu stoicism, în corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a face cu vîrsta sau cu oboseala. Și totuși Gibraltarul n-a Întîrziat să mă surprindă. CÎndva post de garnizoană și bază navală, era un oraș de frontieră, un Macao sau un Juárez care se hotărîse să profite la maximum de sfîrșitul secolului douăzeci. La prima vedere arăta a stațiune maritimă transportată dintr-un golf stîncos și Înălțată la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inutilă risipă de energie în căutarea justificărilor pentru începerea unui război și foarte puțini își solicită voința să descopere un vaccin care poate salva milioane de vieți. Oare vor reuși eforturile ei discrete în al convinge să accepte postul din garnizoana București la Statul Major al trupelor de geniu? Zâmbește amar. Este conștientă că își dorește mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veac de turburări care a permis turcilor de a lua în posesiune - nu în proprietate - Cetatea Albă și Chilia. Voind să-și întărească drepturile asupra Moldovei ei își crează două puncte de razim în aceste două cetăți, în care au garnizoane turcești și pentru a căror hrănire ei însemnează și un raion împrejurul cetăților. Dar atât în raion cât și în cetate vechile autorități civile moldovenești funcționează mai departe. Posesiunea locurilor era uzurpată de turci, proprietatea Moldovei nu era contestată nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ai scaunului ecumenic, se vede că vor fi cerut anume capi bisericești ai lor, drept care pentru lungul întreg al Dunărei de Jos s-a înființat mitropolia Proilaviei (Proilabum) cu reședința în actuala Brăilă, căci și acest din urmă oraș avea garnizoană turcească. Mai târziu, și anume în timpul lui Ștefan Mare, turcii au ocupat Cetatea Albă de la gura Nistrului, precum și Chilia, iar mitropolitul Proilaviei și-a întins și asupra acestor orașe jurisdicțiunea sa bisericească. Iar când turcii au ocupat Hotinul, ba chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Franța să fi fost agresoarea. Într-o asemenea situație, nu i-ar fi fost indiferent Prusiei dacă cetatea Stralsund, care apără Strâmtoarea Sund, ar fi fost ocupată de francezi și de aceea nu se putea opune măsurilor de întărire a garnizoanei acesteia, luate, deja, de regele Suediei 332. Ca urmare, singura soluție care se impunea era aceea de a-i interzice regelui suedez să fie el agresorul, dar că măsurile "de simple défense ne nous laissaient ni le droit ni le
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
împotriva sârbilor răsculați, încă din anul 1804, si, totodată, pentru prevenirea eventualelor agresiuni ce s-ar fi putut produce, pe acest fundal, din partea Rusiei sau a Mării Britanii. Ca urmare, trupe înzestrate cu artilerie au fost trimise spre a întări garnizoanele din cetățile Bender și Hotin 174. În context, circulau, deja, zvonuri potrivit cărora Poartă Otomană intenționa să denunțe, formal, tratatul de alianță defensivă, încheiat cu Rusia, la 23 septembrie 1805. La rândul lor, reprezentantul diplomatic al Rusiei și cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]