2,189 matches
-
1933, 15197; A. Munte, Victor Rodan, DMN, 1934, 9885; Radu Boureanu, Gânduri pentru Rodan, ,,Credința”, 1934, 177; A murit ziaristul și autorul dramatic Victor Rodan, RP, 1934, 4042; Barbu Lăzăreanu, Victor Rodan, DMN, 1935, 10 248; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 103-104. N.Bc.
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
țara și se stabilește la Roma. Activitatea lui R. a fost dedicată exclusiv jurnalismului, pe care l-a practicat cu pasiune, de la reportajul de fapt divers la foiletonul literar și la articolul de fond, fiind „unul dintre cei mai interesanți gazetari din presa de stânga” (Monica Lovinescu). Fidel ideilor sale democratice, în anii premergători celui de-al doilea război mondial intră în echipa lui Grigore Gafencu de la „Timpul”, unde „reportajele lui - cum va relata peste ani, George Ciorănescu - se ridicau deasupra
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
Ștefan Roll, în 1967 - sunt pentru R. un pretext de întoarcere în trecut. La sugestia lui Mircea Eliade, textele memorialistice vor constitui materia volumului Cenușa visărilor noastre... (1969). Titlul, preluat din poezia lui Tudor Arghezi, relevă și el natura acestui gazetar, „poet prin vocație, jurnalist prin profesie” (George Ciorănescu), care conferă, prin talentul său „spontan, șăgalnic și cu inflexiuni pline de o duioșie de bună calitate”, valențe artistice rememorărilor. SCRIERI: Cenușa visărilor noastre..., Roma, 1969. Repere bibliografice: Monica Lovinescu, Horia Roman
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMAN, Ioan N. (20.VII.1865, Comândărești, azi Rediu, j. Botoșani - 12.VII.1931, Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
, Al. (pseudonim al lui Alter Rotmann; 15.I.1916, București - 1941), poet și gazetar. Este fiul unui funcționar comercial, Carol Rotmann. Învață la București, unde urmează școala primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
funcționar comercial, Carol Rotmann. Învață la București, unde urmează școala primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de poet și de gazetar. Frecventarea cenaclului Sburătorul, lecturile numeroase, prezența constantă la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
în Zile de pescuit (1985) și Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit) (1994), ca și în romanul Vara nimănui (1978). Tărâmul mirific al Deltei este chiar personaj în Vara nimănui, o poveste specifică anilor ’70, cu gazetari - ca protagonistul Mihai Lupașcu - și tovarăși de „bine”, cu pescari, miliție, întâmplări din combinat, fabrica de pește, inundații sau celebra „practică” din agricultură. Dincolo de opoziția, aproape ca la Fănuș Neagu, dintre București și Brăila, cartea se vrea - reminiscență a paginilor
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
Mihai Eminescu: sunt reproduse Doina și poemul Lui Eminescu de D. Anghel și St. O. Iosif. Cezar Petrescu semnează eseul Poetul durerilor noastre, Tiberiu Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe Emil Gârleanu, se
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
RÎULEȚ, Const. (pseudonim al lui Sofocle Verigopol; 22.VIII.1882, București - 1967, București), gazetar, dramaturg, prozator și autor de versuri. Este fiul Vasilichiței (n. Dodopol) și al macedoneanului Sofocle Verigopolu. Intră în 1901 în gazetărie, semnând la început cu numele adevărat sau cu derivate precum Rigo Pol, apoi și S.S. sau Const. Rîuleț în
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în România - care îl
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
, Raoul S. (1.XII.1881, Botoșani - 1960, Paris), gazetar și memorialist. Debutează în „Adevărul”, la rubrica „Impresii și palavre”, unde va colabora cu oarecare continuitate. În 1906 lansează revista umoristică „Țivil-Cazon”. În 1941 își pierde unicul fiu în tragedia vasului „Struma”. Persecutat de regimul comunist, R. reușește să emigreze
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
ROȘU, Nicolae (27.VI.1903, Roman - ?), eseist și gazetar. Este fiul lui Grigore Roșu, profesor de latină. Urmează liceul la Constanța, unde familia se mutase, apoi studii universitare medicale la București, finalizate în 1929. Va lucra la Institutul Medico-Legal din București. Încă din timpul studenției scrie, invitat de Pamfil
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Stănescu; 9.X.1908, Mânăstirea, j. Călărași - 13.VIII.1937, Mânăstirea, j. Călărași), prozator și gazetar. Nepot de preot, S. provine dintr-o familie de țărani înstăriți, Voica și Alexandru Stănescu. Rămâne orfan de mamă la nouă ani. Urmează școala primară în satul natal, devine în 1920 elev al Liceului Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, iar
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
1930 face o călătorie la Ierusalim, pseudonimul Sahia amintind de un cuvânt arab. În 1934 vizitează timp de peste trei luni URSS. A debutat la revista „Șoimii” din Târgu Mureș, în 1926, cu schița Sculptorul Boambă, semnată Al. Mănăstireanu. Scrie în calitate de gazetar profesionist sau colaborează la „Ultima oră”, „Bilete de papagal”, „Caiete literare”, „Sfinxul” „Viața literară”, „Rampa” (unde, împreună cu Eugen Jebeleanu, susține rubrica „Mișcarea literară”), „Vremea”, „Viitorul social”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Dimineața” (e redactor al rubricii „Fapt divers
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
ROTICĂ, G. (pseudonim al lui Gavril Rotariu; 1.V.1881, Udești, j. Suceava - 1.VI. 1952, București), poet și gazetar. Este fiul Ilincăi și al lui Lazăr Rotariu, țărani. Urmează liceul la Suceava și Școala Normală la Cernăuți, absolvind în 1902. Activează ca învățător la Câmpulung Moldovenesc. Devine unul din fruntașii luptei pentru regenerarea învățământului și culturii naționale, fiind ales
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
a și lucrat), iar din 1918 devine unul dintre principalii colaboratori ai gazetei „Glasul Bucovinei”, al cărei redactor va fi după 1929. În 1940 se refugiază din nou la București, dar iese din viața publică din cauza sănătății. A fost un gazetar de marcă, fiind cunoscut în special datorită campaniilor sale pentru intrarea României în război (în 1915-1916), iar după Unire pentru reintegrarea Bucovinei în sistemul administrativ și cultural românesc, ceea ce a determinat și alegerea sa ca președinte al Sindicatului Ziariștilor din
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
românească, în publicistica politică îndeosebi. Cu Enrich Winterhalder scosese, în 1848, „Pruncul român”. În exilul parizian, mânat de același neastâmpăr, înființează cu I.C. Brătianu „Republica rumână” (1851) și intră în comitetul de redacție al „României viitoare” (1850). Triumful activității de gazetar a lui R. este „Românul”, organ unionist, de o mare longevitate, apărut la 9 august 1857. În ziar, directorul este omniprezent, cu articole de fond, cronici economice, artistice, literare, comentarii asupra evenimentelor interne și internaționale. Uneori numere întregi sunt redactate
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
denumiri și destituiri, căsătorie și repause”. Totul nu este decât o glumă, și nu de bună calitate, parodia alegând mijloacele cele mai ușoare de a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
LUMEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
, revistă apărută la Botoșani, săptămânal, între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh.
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
discută o conferință a lui G. I. Ionnescu-Gion, ținută la Ateneul Român. S.ț., din care au ieșit numai zece numere, a fost o gazetă scrisă cu nerv, cu rubrici vioaie și însemnări de actualitate, confirmând încă o dată calitățile de gazetar ale lui Macedonski. L.V.
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
ȘTEFANOPOL, Al.[exandru] (21.XII.1891, Roșiori de Vede - 29.X.1974, București), prozator și gazetar. Este fiul Alexandrinei și al lui Constantin Ștefanopol. Absolvent al Școlii Naționale de Silvicultură de la Brănești-Ilfov, și-a desfășurat activitatea de inspector silvic în zona Horezu. A debutat în 1916, cu o recenzie, la „Revista critică”, continuând cu articole social-politice
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
cronici teatrale la „Cartea vremii”, al cărei director era (1918), semnând și cu pseudonimele Ioachim Movilă, Ion Stânjenaru. Sporadic, îi mai apar proză sau articole și în alte periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, dar după 1936 devine un gazetar cunoscut, prin colaborările de la „Viitorul” (unde iscălea Stephan C. Paul) și, îndeosebi, ca redactor la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în 1937, cu o culegere de crochiuri în proză, Dintr-un vârf de
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
lui Nichita Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin convingătoare, analizele ce pun uneori
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]