2,285 matches
-
etic modern, mulțumindu-se cu memoria, se priva în mod deliberat de răspunsuri care ar fi putut explica genocidul. Respingând sau ignorând "raționalizările" teologilor, el refuza și istoria în sensul strict al cuvântului, istoria în care, totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-se cu memoria, se priva în mod deliberat de răspunsuri care ar fi putut explica genocidul. Respingând sau ignorând "raționalizările" teologilor, el refuza și istoria în sensul strict al cuvântului, istoria în care, totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ar fi putut explica genocidul. Respingând sau ignorând "raționalizările" teologilor, el refuza și istoria în sensul strict al cuvântului, istoria în care, totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea, considerând că exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea, considerând că exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere a inteligenței omenești. Într-adevăr, în anii 1950-1960, genocidul dobândește un statut de normativitate, iar proximitatea evenimentului contribuie la a-l menține în afara câmpului istoric. Desigur, cu timpul care trece și cu distanțarea pe care el o face posibilă, începe să apară un efort de istoricizare. Se putea susține
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Se putea susține de acum inteligibilitatea, cel puțin istorică, a catastrofei, eveniment ce putea fi supus unei analize critice. Dar istoricizarea inițiată la sfârșitul anilor 1960 a fost urmată puțin mai târziu de o tendință de politizare a discursului despre genocid și de exploatare a lui în scopuri care-i erau străine. În fapt, această istoricizare îi atinge prea puțin pe cei care-și însușesc Holocaustul ca religie și crezul lui, datoria memoriei. Cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri de-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cei care-și însușesc Holocaustul ca religie și crezul lui, datoria memoriei. Cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri de-a lungul parcursului evreiesc, istoria și memoria intră iar într-o relație de tensiune, o tensiune care, fiind vorba de genocid, nu are nicio șansă să se stingă înainte de dispariția ultimilor supraviețuitori. Memoria își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
i-au reproșat autorului o manipulare tactică a intervievaților. Iar filmul nu a fost scutit de critici dinspre lumea științifică americană, critici de neînchipuit în Franța, într-atât este aici figura lui Lanzmann identificată cu evenimentul însuși. Filmul său și genocidul fiind una, sacralizarea celui de-al doilea trebuia să se răsfrângă asupra celui dintâi. Această sacralizare datorează deja mult titlului ales pentru film. Autorul îl preia din Biblie, de la profeții Isaia și Sofonieyyyy. În sursele scripturale, shoah înseamnă distrugere, înfrângere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
astăzi, Shoah este termenul ebraic folosit în Israel pentru a numi exterminarea. Incomprehensibil pentru necunoscătorul de ebraică (iar Lanzmann a explicat că l-a ales la început tocmai pentru că nu știa ce înseamnă 22), acest cuvânt nu doar că dezuniversalizează genocidul evreilor, dar scoate evenimentul din cadrul lui istoric. Dacă adoptarea oficială în Israel și laicizarea lui au contribuit la ștergerea conotațiilor inițiale de "păcat" și "pedeapsă", el trimite totuși, fără voie, la una dintre lecturile teologice ortodoxe asupra suferinței din lagăre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lagăre. Toate ingredientele unei teologii seculare a Holocaustului sunt astfel prezente deja în acest termen 23. Fără a uita că Lanzmann, respingând ficțiunea, excluzând chiar recurgerea la documente de arhivă, pare să-și însușească, în conceperea singurului film posibil despre genocid, interdicția biblică a reprezentării figuratezzzz. Toate acestea nu știrbesc cu nimic valoarea operei sale, ale cărei bogăție și interes nu mai trebuie demonstrate. Dar aceste alegeri, făcute de un laic ca el, se înscriau clar în valul de sacralizare a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trecut și prezent pentru ca spectatorii să retrăiască Shoah într-un fel de atemporalitate aproape halucinantă"24. El ne plasează astfel în afara durate umane, de fapt în ceea ce este de neconceput. Elie Wiesel se ferea și el de reprezentările estetice ale genocidului, temându-se de banalizarea pe care-ar fi putut-o induce ele. Se ferea și de explicațiile istorice, pentru că nu era o distanță mare de la explicație la scuză. Theodor Adorno însuși a afirmat că nu se poate scrie poezie după
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o distanță mare de la explicație la scuză. Theodor Adorno însuși a afirmat că nu se poate scrie poezie după Auschwitz. El a revenit totuși asupra acestei declarații după ce a citit un poem de Paul Celan, care-și pierduse familia în genocid, Fuga morțiiaaaaa, un text început la Cernăuți și terminat la București la sfârșitul Războiului și în care referirile la lagăre sunt numeroase. Acest poem îndemna într-adevăr la speranță, afirma că poezia este în măsură să reconstruiască umanitatea după dezastru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
discursurile despre inefabilitate și imposibilitatea reprezentării după Auschwitz contribuie la mitizarea acestuia. În teologia evreiască tradițională, căile lui Dumnezeu erau de nepătruns. La fel devin și căile Auschwitz-ului. Supraviețuitorii și descendenții lor suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă ca atare devin noi Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu. Paradoxal, este greu să te identifici cu ceea ce nu poți nici explica, nici înțelege. Or genocidul este un eveniment uman, comis de oameni, programat rațional, care poate fi făcut inteligibil, în ciuda dificultăților inerente unui asemenea demers și a pregnanței, de înțeles, a emoției. Nu este greșit să spunem că imensitatea durerii și suferința pe care le-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoria catastrofei ar însemna să împărtășești, ulterior, răceala celor care au permis-o". Un mod de a anihila orice posibilitate de istoricizare a evenimentului și de a-i plasa pe cei care încearcă așa ceva de partea observatorilor pasivi, chiar complici. Genocidul nu se înțelege pe căi raționale, ci doar prin emoție, într-o istorie de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele, ratează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o istorie de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele, ratează Holocaustul 28? * În viziunea populară, cum am avut ocazia să amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că izbăvirea a avut loc deja prin crearea acestui stat, nu mai avem de sperat în venirea unui Mesia mântuitor. Evreii, cu ochii ațintiți spre Israel, își așteaptă de acum mântuirea. Nașterea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când memoria suferințelor îndurate de strămoși pentru a rămâne evrei ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase la stăpânirea tendințelor de renunțare, memoria genocidului a dinamizat iudaismul și a consolidat fidelitatea față de Israel, o fidelitate care, după Războiul de Șase Zile, a devenit o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
secolul XX, nu continuau numeroși intelectuali europeni Karl Kautsky, Jean-Paul Sartre, Arnold Toynbee, Max Frisch etc. să susțină ideea că, odată cu încetarea persecuției, evreii vor înceta și ei să existe ca evrei? Ei nu prevăzuseră ce avea să însemne memoria genocidului, noul Sinai care se întâlnește cu noul Ierusalim după Războiul de Șase Zile, nici comuniunea indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
emoții, mereu fugitive, cerând neîncetat să fie reîmprospătate, cu tot mai multă intensitate. Într-o asemenea stare de spirit, nu mai este posibilă nici responsabilizarea evreilor și a ne-evreilor, pentru a evita repetarea unor barbarii umane asemănătoare. În timp ce memoria genocidului se convertea într-o religie universală cu un mesaj ușor de receptat, ea contribuia, paradoxal, la dezuniversalizarea evreilor, distanțându-i de ceilalți oameni care suferă și izolându-i treptat în suferința lor. Dar creștinii ce spun? Teologia creștină elaborată după
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe care a produs-o, pornind de la arhetipuri existente, în jurul suferinței necesare și al suferinței nemeritate. Evreul s-a erijat, de fapt, în modelul robului care suferă. Iar unele curente creștine chiar s-au străduit să dea o semnificație creștină genocidului, conceput asemenea tainelor creștine ale răstignirii și învierii. Evreul răstignit nu este un simbol nou, dar, după Holocaust, Iisus este privit ca o metaforă a genocidului prin identificarea lui ca evreu. La sfârșitul războiului, martiriul deținuților din lagăre este frecvent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferă. Iar unele curente creștine chiar s-au străduit să dea o semnificație creștină genocidului, conceput asemenea tainelor creștine ale răstignirii și învierii. Evreul răstignit nu este un simbol nou, dar, după Holocaust, Iisus este privit ca o metaforă a genocidului prin identificarea lui ca evreu. La sfârșitul războiului, martiriul deținuților din lagăre este frecvent comparat cu Patimile lui Hristos, iar când lagărul de la Dachau este eliberat, drumul soldaților SS din acest lagăr este numit "drumul crucii". Nu a calificat Ioan
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acest lagăr este numit "drumul crucii". Nu a calificat Ioan Paul al II-lea, în 1979, Auschwitz-ul drept "Golgotă a lumii contemporane", declarație care a fost percepută ca o anexare creștină a suferinței evreiești? Una dintre interpretările ultraortodoxe evreiești ale genocidului, care spune că evreii s-au sacrificat pentru a grăbi venirea lui Mesia, nu este totuși atât de îndepărtată de viziunea hristologică adoptată de unii savanți și gânditori creștini care stabileau un paralelism între sacrificiul poporului evreu și cel al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmare, un fel de eroi. Reprezentarea hristologică este frecvent reluată de artiști după război, inclusiv de un pictor evreu ca Chagall, care o folosise deja înainte și la care Iisus răstignit este însoțit acum de alte simboluri ale persecuției și genocidului: un sat în flăcări, o mamă și un copil fugind, niște refugiați, un evreu rătăcitor... Unii artiști postbelici, precum Corrado Cagli și Hans Grundig, subliniază similaritățile dintre cadavrele din lagăre și Hristos mort de Holbein. Această reminiscență se regăsește și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sat în flăcări, o mamă și un copil fugind, niște refugiați, un evreu rătăcitor... Unii artiști postbelici, precum Corrado Cagli și Hans Grundig, subliniază similaritățile dintre cadavrele din lagăre și Hristos mort de Holbein. Această reminiscență se regăsește și în Genocidul din 1945 de Marcel Iancu. Identificarea se accentuează atunci când în lagăre se descoperă cadavre cu brațele întinse în cruce. Unele din aceste trupuri au fost imortalizate de fotografi, ale căror opere au fost publicate sub titlul Ecce Homo Bergen Belsen
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-i salva pe evrei. O întreagă reprezentare artistică se dezvoltă astfel, alimentată de o utilizare modernă a Patimilor, simbol al suferinței omenirii. Artiști creștini ca Otto Dix, Francis Bacon și Rico Lebrun lărgesc sensul Răstignirii, legându-l, prin detalii, de genocid, în timp ce artiști evrei ca Ben Zion sau Hayim Gross tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de exemplu în operele lui Herbert Falken
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
alimentată de o utilizare modernă a Patimilor, simbol al suferinței omenirii. Artiști creștini ca Otto Dix, Francis Bacon și Rico Lebrun lărgesc sensul Răstignirii, legându-l, prin detalii, de genocid, în timp ce artiști evrei ca Ben Zion sau Hayim Gross tratează genocidul împrumutând detalii din Răstignire. Spre sfârșitul anilor 1960, legătura dintre Răstignire și Holocaust se impune din nou în arta germană și austriacă, de exemplu în operele lui Herbert Falken din seria Scandalum Crucis (1969). În trecut, acest simbolism cristic își
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]