1,204 matches
-
de cafea pe jos. Puse mâna pe telefon să o sune pe Georgiana, dar o opri o strângere de inimă. Oare era bine s-o facă? Imaginea fetelor care se aruncaseră în zăpadă îi dădea ghes s-o caute pe Georgiana, dar alte gânduri care se alungeau neplăcut și periculos în spre trecut o îndemnau să nu dea ascultare impulsului. Lăsă receptorul jos. Nu, nu se simțea în stare. O copleșise din senin o puternică emoție, un presentiment pe care nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și picioarele și urcând fără să-și dea seama din ce în ce mai sus, înspre un nor. Amintirea visului o tulbură. De foarte mulți ani nu-și mai amintea visele de peste noapte. Poate că mă preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată. Fumă tăcută, așteptând să se încălzească bine cafeaua, să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care acum nu-și mai aducea aminte, dar care atunci o marcase. Era probabil o compunere care mi se părea foarte importantă, pe vremea aceea, își spuse. Stropii de ploaie mă inspirau, așa cum, probabil, mă inspira și amintirea petrecerii de la Georgiana din noaptea anterioară și, mai ales, gândul la întâlnirea cu un băiat chipeș și zâmbăreț care mă remarcase și care părea interesat de mine. Eduard. De ani și ani de zile îl ștersese din minte pe Eduard, deși atunci, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara îl recunoscu. în fața ochilor îi apăru chipul Georgianei de odinioară, rotund și pistruiat, înconjurat de bucle cârlionțate. Clara inspiră adânc și se prezentă. Georgiana se bucură s-o audă și glasul îi deveni mai cald. — Vai, ce păcat că nu am drum într-acolo prea curând, aș fi venit să te văd, zău așa! oftă ea. Avem atâtea de povestit! Dar poate vii tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de povestit! Dar poate vii tu la Cluj, de ce nu? — De ce nu? repetă Clara, ducându-și mâna la frunte, gândi toare, și frecându-și absentă pielea netedă și mătăsoasă, recent tratată de cosmeticiană. Ar fi vrut s-o vadă pe Georgiana și să vorbească în voie cu ea, dar se gândea cu neplăcere la drumul lung. Totuși, ceva o îmboldea să nu dea înapoi. Oricum aveam de gând să-mi vizitez niște rude de la Cluj și tot amânam s-o fac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
teama de înălțime... Se așeză în fața oglinzii și se contemplă mult timp, cu mintea golită de gânduri. Nu-și putea explica de ce, din senin, devenise atât de important pentru ea să meargă urgent la Cluj și s-o întâlnească pe Georgiana. Ceva nedeslușit din ea o împingea să plece negreșit la Cluj. O curiozitate de care se simțea străină și care totuși o asedia neobosit, de când își amintise scena din zăpadă. O dorință de nestăvilit de a stabili o legătură între
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de departe. Mai cu seama o călătorie prin aer. — E chiar așa de neplăcut să mergi cu trenul o noapte întreagă? îl întrebă ea pe domnul Ionescu în aceeași seară, după ce îi povesti că întâmplarea făcuse să reia legătura cu Georgiana. îl privise cu îngrijorare când intrase în bucătărie, dar el nu dă duse nici un semn că ar fi observat vreo urmă din dezastrul de dimineață. Echipa domnului Neacșu își făcuse treaba impecabil. Domnul Ionescu zâmbi cu gura până la urechi și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în față, probabil în cabina echi pajului. Clara închise iarăși ochii, de data aceasta cu un of tat de ușurare, simțindu-se cuprinsă de liniște, și ațipi. La Cluj era o vreme umedă, de-a dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
știai unde te afli. O înspăimânta ideea că nu mai vede pe unde merge sau nu mai știe unde este, că niște banale străzi devin dintr-odată niște posibile tuneluri spre alte lumi, obscure. Când o zări de la distanță pe Georgiana venind spre ea cu un surâs larg, Clara își reprimă cu greu uimirea. Georgiana se îngrășase mult. Pistruii de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sau nu mai știe unde este, că niște banale străzi devin dintr-odată niște posibile tuneluri spre alte lumi, obscure. Când o zări de la distanță pe Georgiana venind spre ea cu un surâs larg, Clara își reprimă cu greu uimirea. Georgiana se îngrășase mult. Pistruii de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dea târcoale, însă fără nici un folos. Oricum, numai la mâncare nu-i stătea ei gândul. Comandă, totuși, o salată. Câteva secunde se priviră în tăcere, parcă neștiind ce să-și spună. Să știi că arăți foarte bine, zău așa! comentă Georgiana, cercetând-o nedumerită, aproape ostilă, cu privirea. Ești neschimbată și, totuși, parcă n-ai fi tu. Ai devenit o... cucoană, ce mai! răbufni ea. Păi sigur, dacă stai acasă toată ziua și n-ai copii, cred și eu! Ce n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-a mers, îi măr turisi Clara. Am avut chiar o cădere nervoasă din cauza asta și atunci am convenit cu Ion că e mai bine să stau acasă. Oricum, știi cum se plătește în învățământ... — Ce să-ți fac! rosti Georgiana, pe un ton de reproș. Eu ți-am zis de la bun început să dai la A.S.E., nu la filologie! Georgiana îi spusese la telefon că e economistă și ține conta bilitatea la mai multe firme, împreună cu cel de-al doilea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ion că e mai bine să stau acasă. Oricum, știi cum se plătește în învățământ... — Ce să-ți fac! rosti Georgiana, pe un ton de reproș. Eu ți-am zis de la bun început să dai la A.S.E., nu la filologie! Georgiana îi spusese la telefon că e economistă și ține conta bilitatea la mai multe firme, împreună cu cel de-al doilea soț. Era foarte mândră de faptul că își putea ajusta timpul în orice zi. Astfel, putea avea grijă și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trei copii ai săi. — N-am dat la filologie! replică sec Clara. Sunt profesoară de geografie. Am dat examen la Geografie și am avut noroc c-am intrat... Cam pe la coada listei, dar am intrat. — Ei, taci! se minună sincer Georgiana. Cum așa? Cum de n-ai dat la filologie? De ce să dau la filologie? o întrebă Clara, dând din umeri. La română aveam note foarte proaste, iar profa mă lua peste picior toată ziua bună ziua... Georgiana o contemplă un timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
taci! se minună sincer Georgiana. Cum așa? Cum de n-ai dat la filologie? De ce să dau la filologie? o întrebă Clara, dând din umeri. La română aveam note foarte proaste, iar profa mă lua peste picior toată ziua bună ziua... Georgiana o contemplă un timp, meditativ, apoi dădu și ea din umeri. Nu știu ce să zic, eu aveam impresia că scrii poezii în secret, sau așa ceva. Hm, ce chestie cu geografia... Nu mi-aș fi imaginat... Se lăsă din nou tăcere. Din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dădu și ea din umeri. Nu știu ce să zic, eu aveam impresia că scrii poezii în secret, sau așa ceva. Hm, ce chestie cu geografia... Nu mi-aș fi imaginat... Se lăsă din nou tăcere. Din fericire, chelnerul aduse mânca rea și Georgiana își recăpătă pe loc buna dispoziție, înfruptân du-se cu poftă din sarmale. Clara, în schimb, își plimba furculița de colo-colo prin salată, străduindu se să înghită câte un dumicat când și când. Mirarea sinceră a Georgianei în legă tură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin întâlnirea cu Georgiana, să capteze ceva din ființa ei de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească despre anii de liceu petrecuți împreună. S-o întrebe cum era ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi vrut, prin întâlnirea cu Georgiana, să capteze ceva din ființa ei de adolescentă, ființa aceea repudiată timp de aproape douăzeci de ani. Ar fi vrut să o roage pe Georgiana să-i vorbească despre anii de liceu petrecuți împreună. S-o întrebe cum era ea, Clara Martin, pe vremea când era elevă de liceu. Mai precis: cum era ea, văzută din afară. Poate așa avea să primească, în sfârșit, răspunsul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
distorsionată poate fi, oare, perceperea aceleiași ființe din două perspective - una din afară și alta dinăuntru? — Ți-aduci aminte de ziua când am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ziua când am chiulit de la ore și-am fugit în curtea liceului să ne aruncăm în zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva, aș fi crezut că îndrugă gogoși, zău așa! Apropo de gogoși, fac ăștia niște gogoși de te lingi pe degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu se poate! întoarce-te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu se poate! întoarce-te în trecut! Am declarat amândouă că nu vom uita niciodată ziua aceea! Ninsese atât de mult, se umpluse curtea de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în zăpadă! Era cu puțin înainte de majoratul tău, țin minte perfect! stărui Clara, tulburată de scena care prindea contur din ce în ce mai limpede în mintea sa, pe măsură ce i o descria Georgianei. Georgiana se uită concentrată la ea și clătină din cap, cu îndoială. — M-am întors în trecut, cum ai zis, da’ zău că nu-mi amintesc! Poate-ai fost cu Leni, sau cu Ani... Ce mai contează? continuă, în timp ce își lua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un gest regal din geantă. De majoratul meu sigur că-mi aduc aminte, cum să nu! Ce nebunie... Câte pregătiri și discuții... Al naibii trecut! Tăcură amândouă, trăgând îngândurate din țigări. Iar trecu tul, invocat de Clara și afurisit de Georgiana, se instală și el la masă alături de ele, ca un individ misterios și grav, îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]