1,235 matches
-
în ) este satul de reședință al comunei Nimigea din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Conform Recensământul din 1930 în sat erau 234 de locuitori care se declaraseră isreliți. în luna Mai a anului 1944 evreii din sat au fost adunați în Ghetoul de la Bistrița ("Lagărul de pe Dealul Dumitrei"). După ce au fost supuși la maltratări fizice și morale timp de două luni la Bistrița, în perioada 2-6 iulie au fost înghesuiți în vagoane de vite și deportați către Lagărul de concentrare Auschwitz. Puțini
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
atât în Germania, cât și în teritoriile ocupate sau dependente. Din 1941 evreilor li s-a impus purtarea în public a unui ecuson cu steaua lui David pe fond galben cusut pe haine. Evreii au fost mutați, în majoritate, în ghetouri, unde au fost izolați de restul populației. În ianuarie 1942, la Conferința de la Wannsee, sub conducerea lui Reinhard Heydrich, a fost schițată așa-zisa „Soluția finală a problemei evreiești” ("Endlösung der Judenfrage") din Europa. Din acest moment până la terminarea războiului
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
parte dintre evrei și i-au inchis pe ceilalți într-un ghetou. Cu toate condițiile mizerabile din ghetou, Celan a ascultat cântece în idiș, a tradus sonetele lui Shakespeare în germană și a continuat să-și scrie poemele. Înainte de dizolvarea ghetoului, Celan a fost obligat - în cadrul "detașamentelor de muncă de folos obștesc" - să participe - printre altele - la demolarea poștei centrale și la adunarea și arderea cărților rusești. Guvernatorul român local, conform directivelor guvernului Antonescu, a inceput să-i deporteze pe evrei
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
practic adulterul. Romanul "Hilda" (1935) expune același caz, dar din punct de vedere al femeii. Volumul de nuvele " Preludiu la Beethoven" (1940) aduce iarăși analiza sentimentelor obsesive, iar romanul "Gablonz, magazin universal" (1961) aduce din nou în prim-plan lumea ghetoului. Între anii 1950-1955, Ury Benador a fost secretar al Teatrului Evreiesc de Stat din București. Ury Benador a decedat la data de 23 noiembrie 1971, în orașul București.
Ury Benador () [Corola-website/Science/297732_a_299061]
-
07 septembrie 1939 a început ocuparea Poloniei de către armata germană, care au intrat în țară dinspre Slovacia. Orașul s-a golit, când din Wieliczka s-au mutat aproximativ 5,4 mii de persoane de origine evreiască la Cracovia, după deschiderea ghetoului. La 21 ianuarie 1945, armata sovietică a invadat Wieliczka. După cel de-al Doilea Război Mondial a început o perioadă de dezvoltare sistematică a orașului. În 1978 UNESCO a decis să înregistreze Salina Wielicka în patrimoniul cultural mondial. În 1994
Wieliczka () [Corola-website/Science/297823_a_299152]
-
erau folosiți ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală. Unde Al Treilea Reich ocupa un nou teritoriu în Europa de Est, unități speciale (numite Einsatzgruppen) exterminau evrei și adversari politici, împușcându-i în masă. Evreii și romii erau concentrați în ghetouri înainte de a fi transportați la sute de kilometri, cu trenuri de marfă, în lagărele de muncă forțată și exterminare, unde, dacă supraviețuiau călătoriei, cei mai mulți erau uciși prin gazare, în încăperi special amenajate. Fiecare ramură a aparatului administrativ al statului hitlerist
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
1 milion de evrei au fost uciși de unitățile speciale de lichidare, numite "Einsatzgruppen", în teritoriile sovietice ocupate (cifră aproximativă, deoarece omorurile comise de "Einsatzgruppen" erau adesea nedocumentate). Mulți alții au murit prin executare ori din cauza bolilor și malnutriției în ghetourile din Polonia, înainte să fi putut fi deportați. Una din ambițiile lui Hitler de la începutul războiului a fost de a obține "spațiul vital" în est, prin eliminarea cât mai multor polonezi și slavi. De aceea, el a pregătit, "pentru moment
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
o cifră mai mare, între 500 000 și 1 500 000. Hancock scrie că, proporțional, numărul morților a egalat "și aproape sigur l-a depășit pe cel al evreilor morți." Înainte de a fi trimise în lagăre, victimele erau înghesuite în ghetouri, cum au fost câteva sute de mii de oameni în Ghetoul Varșovia. Mai spre est, echipele Einsatzgruppen căutau taberele de romi și ucideau locuitorii acestora pe loc, nelăsând nicio urmă a victimelor. Romii erau și ținta regimurilor-marionetă care au colaborat
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Hancock scrie că, proporțional, numărul morților a egalat "și aproape sigur l-a depășit pe cel al evreilor morți." Înainte de a fi trimise în lagăre, victimele erau înghesuite în ghetouri, cum au fost câteva sute de mii de oameni în Ghetoul Varșovia. Mai spre est, echipele Einsatzgruppen căutau taberele de romi și ucideau locuitorii acestora pe loc, nelăsând nicio urmă a victimelor. Romii erau și ținta regimurilor-marionetă care au colaborat cu naziștii, de exemplu regimul Ustaše din Croația, unde un număr
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
din Europa." Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgentă pentru naziști după septembrie 1939, când au ocupat jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau două milioane de evrei. Mâna dreaptă a lui Heinrich Himmler, Reinhard Heydrich, a recomandat concentrarea tuturor evreilor polonezi în ghetouri din marile orașe, unde aveau să fie puși la muncă pentru industria germană de război. Ghetourile vor fi în orașe care sunt nod feroviar, astfel încât, cum spunea Heydrich, "viitoarele măsuri să poată fi aplicate mai ușor." În timpul interogatoriului din 1961
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau două milioane de evrei. Mâna dreaptă a lui Heinrich Himmler, Reinhard Heydrich, a recomandat concentrarea tuturor evreilor polonezi în ghetouri din marile orașe, unde aveau să fie puși la muncă pentru industria germană de război. Ghetourile vor fi în orașe care sunt nod feroviar, astfel încât, cum spunea Heydrich, "viitoarele măsuri să poată fi aplicate mai ușor." În timpul interogatoriului din 1961, Adolf Eichmann a depus mărturie că expresia "viitoarele măsuri" avea înțelesul de "exterminare fizică." La "Kristallnacht
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
și însărcinat cu aplicarea politicilor referitoare la evrei, descrise în raportul lui Heydrich. (Această organizație nu trebuie confundată cu Rasse und Siedlungshauptamt sau Biroul central pentru Rase și Relocări, RuSHA, a cărei misiune era deportarea evreilor.) Evreii erau înghesuiți în ghetouri, mai ales în regiunea Guvernământului General din Polonia centrală, unde erau puși la muncă de Biroul de Muncă al Reichului condus de Fritz Saukel. Aici, multe mii de oameni au fost uciși în diverse feluri, și mai mulți au murit
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
erau organizați în schimburi de 12 până la 14 ore. Înainte și după schimb, se făceau apeluri de prezență care puteau dura ore în șir, timp în care prizonierii mureau din cauza expunerii prelungite la soare. După invadarea Poloniei, naziștii au înființat ghetouri (în anii 1941 și 1942) în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
din cauza expunerii prelungite la soare. După invadarea Poloniei, naziștii au înființat ghetouri (în anii 1941 și 1942) în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar ghetoul din Łódź era al doilea, cu 160.000. Acestea erau, în fapt, închisori extrem de aglomerate, descrise de Michael Berenbaum ca instrumente de "ucidere lentă, pasivă." Deși ghetoul din
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
în anii 1941 și 1942) în care erau obligați să trăiască evreii și unii romi, până când erau în cele din urmă trimiși în lagărele de exterminare sau uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar ghetoul din Łódź era al doilea, cu 160.000. Acestea erau, în fapt, închisori extrem de aglomerate, descrise de Michael Berenbaum ca instrumente de "ucidere lentă, pasivă." Deși ghetoul din Varșovia conținea 400.000 de oameni (30% din populația Varșoviei) ocupa doar
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
uciși. Ghetoul Varșovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar ghetoul din Łódź era al doilea, cu 160.000. Acestea erau, în fapt, închisori extrem de aglomerate, descrise de Michael Berenbaum ca instrumente de "ucidere lentă, pasivă." Deși ghetoul din Varșovia conținea 400.000 de oameni (30% din populația Varșoviei) ocupa doar 2.4% din suprafața orașului, cu 9,2 oameni în medie într-o cameră. Între 1940 și 1942, sute de mii de oameni au murit de foame
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
4% din suprafața orașului, cu 9,2 oameni în medie într-o cameră. Între 1940 și 1942, sute de mii de oameni au murit de foame și de boli, în special de febră tifoidă. Peste 43.000 de rezidenți ai ghetoului din Varșovia au murit acolo în 1941, adică mai mult de unul din zece; în Theresienstadt, peste jumătate din rezidenți au murit în 1942. Fiecare ghetou era condus de un "Judenrat" (consiliu evreiesc) format din lideri ai comunității evreiești, numiți
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
de unul din zece; în Theresienstadt, peste jumătate din rezidenți au murit în 1942. Fiecare ghetou era condus de un "Judenrat" (consiliu evreiesc) format din lideri ai comunității evreiești, numiți de germani, responsabili pentru funcționarea de zi cu zi a ghetoului, inclusiv furnizarea de hrană, apă, căldură, medicamente, și adăpost. Se aștepta de la aceștia să facă și aranjamentele pentru deportarea în lagărele de exterminare. Heinrich Himmler a ordonat, în 19 iulie 1942, începerea deportărilor și două zile mai târziu, în 22
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
căldură, medicamente, și adăpost. Se aștepta de la aceștia să facă și aranjamentele pentru deportarea în lagărele de exterminare. Heinrich Himmler a ordonat, în 19 iulie 1942, începerea deportărilor și două zile mai târziu, în 22 iulie, au început deportările din ghetoul Varșovia; de-a lungul următoarelor 52 de zile, până pe 12 septembrie, 300.000 de oameni doar din Varșovia au fost transportați cu trenurile marfare la Lagărul de exterminare Treblinka. Multe alte ghetouri au fost complet depopulate. Berenbaum scrie că momentul
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
târziu, în 22 iulie, au început deportările din ghetoul Varșovia; de-a lungul următoarelor 52 de zile, până pe 12 septembrie, 300.000 de oameni doar din Varșovia au fost transportați cu trenurile marfare la Lagărul de exterminare Treblinka. Multe alte ghetouri au fost complet depopulate. Berenbaum scrie că momentul definitoriu care a pus la încercare curajul și caracterul fiecărui "Judenrat" a venit atunci când li s-a cerut să furnizeze o listă de nume ale următorului grup ce avea să fie deportat
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
octombrie 1942, întregul "Judenrat" din Byaroza s-a sinucis pentru a nu coopera la deportări. Prima răscoală dintr-un ghetou a avut loc în septembrie 1942 în orășelul Łachwa din sud-estul Poloniei. Deși au existat tentative de rezistență armată în ghetourile mai mari în 1943, cum ar fi revolta din ghetoul Varșovia sau cea din ghetoul Białystok, acestea nu au avut succes în fața militarilor naziști, iar evreii rămași au fost fie uciși, fie deportați în lagăre, proces pe care germanii l-
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
a nu coopera la deportări. Prima răscoală dintr-un ghetou a avut loc în septembrie 1942 în orășelul Łachwa din sud-estul Poloniei. Deși au existat tentative de rezistență armată în ghetourile mai mari în 1943, cum ar fi revolta din ghetoul Varșovia sau cea din ghetoul Białystok, acestea nu au avut succes în fața militarilor naziști, iar evreii rămași au fost fie uciși, fie deportați în lagăre, proces pe care germanii l-au numit eufemistic "relocarea în est." Invadarea Uniunii Sovietice de către
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Prima răscoală dintr-un ghetou a avut loc în septembrie 1942 în orășelul Łachwa din sud-estul Poloniei. Deși au existat tentative de rezistență armată în ghetourile mai mari în 1943, cum ar fi revolta din ghetoul Varșovia sau cea din ghetoul Białystok, acestea nu au avut succes în fața militarilor naziști, iar evreii rămași au fost fie uciși, fie deportați în lagăre, proces pe care germanii l-au numit eufemistic "relocarea în est." Invadarea Uniunii Sovietice de către Germania în iunie 1941 a
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
trăiau peste două milioane de evrei), Ministerului de Externe, Biroului pentru Rase și Strămutări, ai Partidului Nazist, și ai biroului responsabil de distribuirea proprietăților evreiești. A fost prezent și SS-"Sturmbannführer" Rudolf Lange, comandantul SD din Riga, care, recent, îndeplinise lichidarea ghetoului din Riga. El pare a fi fost chemat acolo pentru a sfătui oficialii asupra aspectelor practice ale uciderii oamenilor pe scară industrială. Michael Berenbaum scrie că cei 15 oameni care au luat parte la conferință erau considerați cei mai buni
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
că rezistența era nu doar opoziția fizică, ci orice activitate care le redădea evreilor demnitatea și umanitatea în cele mai umilitoare și inumane condiții. Au existat multe exemple de rezistență a evreilor la Holocaust, cea mai importantă fiind revolta din ghetoul Varșovia din ianuarie 1943, când mii de luptători evrei slab înarmați au rezistat împotriva SS timp de patru săptămâni, și au ucis câteva sute de germani înainte de a fi striviți de forțe net superioare. Aceasta a fost urmată de revolta
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]