1,131 matches
-
rău. Aud vorbindu-se - bărbătește - În față; femeiește, În dos, spre bucătărie. Au dus-o. Ziceau că o bagă și pe ea În lagăr. De prizonieri sovietici. Oare În același lagăr cu tata? Sau Îi desparte, pe la mijloc, cu sârmă ghimpată? În cele din urmă, se Întoarce mama - prin față. - La ce-i trebuie devușcăi vata?, o Întreb. Are și ea bube la gionate? Culese de la scăldat? - Îmhî!, răspunde mama, privind În altă parte. - Eu n-am văzut picioarele ei, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
accentul ei de Kantō, soarele strălucea orbitor pe cerul cenușiu. Autobuzele treceau În ambele direcții, avînd destul de puțin loc, căci strada era foarte Îngustă. CÎnd am prins un moment prielnic, am traversat și m-am Îndreptat spre parcare. De sîrma ghimpată care o Împrejmuia atîrnau trei plăcuțe: PARCAREA - 70 YENI/ORA TARIF LUNAR SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmă după cum spusese el, numai că au trebuit mai mult de două luni ca să se poată obține un bilet de voie de la "Comanditur" pentru ca cei doi copii însoțiți de o bătrână să aibă voie să iasă din îngrăditura cu sârmă ghimpată pentru a merge în pădure. Viața în spital, organizată după concepțiile medicului șef și unic Gerhard Bosch, nu a fost ușoară dar, îngrădită de spiritul de disciplină impus de el, ar fi fost suportabilă pentru toți, pentru că ne făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a făcut niciodată nici o aluzie și îl iubea cu adevărat pe tatăl ei adoptiv căruia îi spunea acum Gery cu toată gura și spre marea lui plăcere. Am fost obligați să îi interzicem să iasă din incinta îngrădită cu sârmă ghimpată a spitalului; era extrem de riscant ca o copilă să iasă singură în pădure sau pe malul râului unde nici Ulitia nu mai era capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre. Când am ieșit din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar câteva mici excepții datorate unor căsătorii mixte. În copilăria mea, România era țara părinților noștri, despre care ei (ne) vorbeau mai mult pe șoptite. Noi, copiii, știam că ea se află chiar peste deal, dincolo de pădurea Odocorenilor, peste sârma ghimpată, unde trăiesc mulți dintre părinții, frații și surorile părinților și bunicilor noștri, verișori, mătuși și unchi de-ai noștri. Mai târziu, când au apărut primele aparate de radio, primele televizoare, România a început să existe și pentru noi, cei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și asupra ta însăți, este să te aventurezi, riscând în zone interzise", spunea Octavio Paz (Nobel, 1990). Lucian Vasiliu, cum își scrie poezia? Ce este poezia pentru autorul volumului Mona-Monada? L.V.: Uneori este... mers pe ape! Alteori... mers pe sârmă ghimpată! V.P.: Prietenul, magistrul, duhovnicul nostru literar, "Don Cezar, care merita din plin să fie în vârful piramidei de omologare și vizibilitate canonică, a fost împins, încet și tenace, către zona de margine, în timp ce în manuale, la tribune și în funcții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în câte-or fi zările. Numele tău arboros străjuind depărtările. Tragic destin blestemat incontinuu să îndure Detrunchierea Nesfârșit de cruntă și dureroasă secure. DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL Ca de sârmă ghimpată mâinile tale borfăindu-mi valiza săracă îmi fac gura ingrată să-ngită noduri să-și muște limba să tacă Ai completat declarația vamală Iat-o ca și valiza-mi pe jumătate goală Mă privește bănuitor de parcă-aș fi cine știe ce infractor O prinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în copilărie devenise de nepracticat și în plus ducea la un spațiu interzis. o secundă mai tîrziu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ele era chiar destul de ridicolă, era un fel de caschetă de soare și se lega în spatele cefei cu niște funde. Decepționat probabil de ce mi se întîmplase pînă atunci, nu mi-am dat seama cînd am trecut dincolo de gardul de sîrmă ghimpată care anunța zona militară. memoria pașilor mă purta oarecum în mod automat, pe cărarea aceea mersesem de mii de ori cînd eam copil, faptul că acum îmi bara drumul o zonă sau o unitate militară nu-mi spunea nimic, mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
feciorul Vladimir. Andrei Ciurunga Personalitate distinsă a poeziei basarabene, Andrei Ciuruga se inscrie În șirul valorilor naționale ilustrând candorile peisajului natal, noblețea inimilor generoase. Neintinat de indelungatele suplicii la care a fost supus ĭn temnițe, și lagăre, ĭn țarcul sărmei ghimpate, În intunericul concentranțional, nu s-a lăsat copleșit , intimidat, invins. El privește uneltele inchiziției ca “opere ale diavolului care nu a supus niciodată lucrarea generoasă a divinității”. Cele două perioade “acasă” și apoi În refugiu sunt identice ca inspirație și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
modestul bard al meleagului răpit se destăinuie: „Eu sunt o sonerie a timpului, nu a spațiului. Zvonul clopoțelului meu se va auzi nu doar la capătul firului ci undeva departe În timp, rezonanță și mai mare, dincolo de gratii și sărmă ghimpată”. La mormântul poetului C. A. Munteanu de la Cimitirul Andronache din București, poetul basarabean Toma Istrati a recitat la 3 martie 1981, o Închinare: „Tu mână de țărână ce ești azi fără grai Să știi că vom păstra de-a pururi
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal, dăinuie invincibil În inima urbei, ca și alți frați ai săi; și poate că motanul mahalalei se duce să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a ajuns la treapta mântuirii de toate cele. Imagini halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi ochiul naiv și temător de cele sfinte al cititorului. Între acestea sunt Din tata, Casa, Gânduri, Sârmă ghimpată, Priveliște, Anghelo. Aici imaginația intră în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
naiv și temător de cele sfinte al cititorului. Între acestea sunt Din tata, Casa, Gânduri, Sârmă ghimpată, Priveliște, Anghelo. Aici imaginația intră în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea în aer, neîncredere/ amestecată cu teamă/ și bucurie de-a putea fi... / Privindu-le cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și Trafalgar, nu mai sunt decât niște zdrențe de o culoare incertă. Pe vine, ca niște infractori, o pornim spre capătul rândurilor de vie. La câteva sute de metri, granița. O fâșie de pământ lată de vreo zece metri. Sârmă ghimpată, de o parte și de alta. În partea bulgărească, blocuri cenușii, ca la noi, și câțiva copii care se joacă, dracu’ știe ce, pe un povârniș. — Lecanoșt, deța! Todor Jivkov! Nu zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
patrularea și, cu vîrful puștii, Îi făcu semn să plece. — Nakajima...! Jim se alătură mulțimii de pietoni care treceau prin punctul de control. După cum bănuise, urmăritorul lui dispăruse printre cerșetoriși hamali care trîndăveau În partea franceză a gardului de sîrmă ghimpată. Nu pentru prima dată cînd Jim Își dădea seama că japonezii, oficial dușmanii săi, Îi ofereau unica protecție de care putea avea parte În Shanghai. Ținîndu-și brațul Învinețit și furios pe el Însuși că-și pierduse șapca de școală, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clătina. Dorea să-și revadă mama și tatăl și voia ca războiul să se termine curînd, chiar În după-amiaza aceea, dacă era posibil. Prăfuit și brusc foarte obosit, Jim ajunse la punctul de control Înconjurat cu un gard de sîrmă ghimpată de pe Avenue Foch. Străzile nu mai erau atît de aglomerate, dar cîteva sute de chinezi și europeni stăteau la coadă ca să treacă de paznicii japonezi. Un Buick proprietate elvețiană și un camion pe motorină al guvernului francez de la Vichy treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că toți rezidenții englezi plecaseră. Santinele japoneze stăteau la intrarea complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Shanghai unde părinții lui erau cunoscuți, Începînd cu biroul tatălui său. Funcționarii superiori chinezi Îi dăduseră mereu atenție și Jim se gîndea că ar fi dornici să-l ajute. Totuși, Szechwan Road fusese Închisă de către japonezi. Baricade de sîrmă ghimpată Închideau ambele capete ale străzii, iar sute de civili japonezi intrau și ieșeau din băncile străine și din clădirile comerciale, ducînd mașini de scris și cutii cu dosare. Jim pedală În jos spre Bund, care era dominat acum de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la un grup de muncitori chinezi care prindeau În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin. În spatele gheretei de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și lemn pentru gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]