1,218 matches
-
ochi duioși, de pe-un țărm divin, De unde apa s-a retras în mare Cu duhul meu, pe care îl închin Chipului tău, păstrat ca într-o ramă Din vremea când eram a lui stăpân Și când îmi da din gingășia-i vamă Să-l mai privesc și-alături să-i rămân; Acum, mă-ndrept agale către spații De unde pașii nu se mai întorc, Iar umbra ta din gând, îmi dă vibrații Când visul meu, de amintiri îl storc... Cu brațele
?MI AMINTESC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83805_a_85130]
-
se face Rai”. Dar, mai presus de toate, Maria Doina Leonte ne învață pe noi, cum să ne facem daruri. Unii altora, nouă înșine și lui Dumnezeu. Pentru ca la rândul nostru, să știm să primim darurile. Cu nespus de multă gingășie, autoarea ne introduce în universul copiilor, al tristeților și bucuriilor acestora în toate anotimpurile, dar, mai cu seamă, în anotimpul cel mai frumos al copiilor, iarna, pentru că atunci pot prinde în palme fulgii de nea, să-i ascundă-n căuș
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pentru a-l îmbrățișa pe cel ce îl iubește... Fetița își descoperă în același timp, propriile mâini și îi mulțumește lui Dumnezeu, într-o rugăciune emoționantă, pentru acest dar minunat: darul mâinilor. Povestirile Mariei Doina Leonte au acea simplitate și gingășie necesare literaturii pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
plăpumioara albastră cu stele și lună îi încredințează doar lui Dumnezeu cea mai mare dorință a lui, despre care a doua zi constată că s-a îndeplinit: întoarcerea tatălui. Mâinile, ultima povestire din volum, impresionează din nou prin simplitate și gingășie. Fetița care privea fascinată spre mâinile mamei care pot face atâtea lucruri miraculoase, descoperă cu uimire că acestea mai au un rol la care nu se gândise niciodată: le poți împreuna pentru rugăciune. Instanță naratorală discretă, autoarea se retrage total
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă”. Mânuind cu dexteritate „jucăria de vorbe”, prozele scurte ale doamnei Maria Doina Leonte se constituie într-o invitație în lumea copilăriei, acel univers plin de inefabil și gingășie, în care dorințele se împlinesc pentru simplul motiv că sunt pure și sincere. Dar, dincolo de asta, ele sunt și o invitație la meditație pentru omul matur al vremurilor de azi, care uită de cele mai multe ori că și el a fost
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
decât s-o aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
feroce, care s-au răspândit ca focul prin oraș, făcându-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-o asemenea scursură (lăsându-i Însă originea În pace), că niciodată, nu știu cum se face, nu i-a picat căcatul din gură. Gingășii pe care implacabilul don Francisco le extindea și asupra bietului Ruiz de Alarcón, de a cărui imperfecțiune fizică - era cocoșat - Își bătea joc În fel și chip: Cine-i scrofulosul care are-n față și-n spinare câte-o gâlcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
va fi - altfel - neștiut de noi, pește multă vreme (a spus... "o sută de ani?"). Cu toata fragilitatea aparentă, intuiesc un caracter puternic, un temperament năvalnic, care conduce lansări în necunoscutul vieții, al imaginației și ține în frane țări propria gingășie. Hotărârea de a rămâne la Viena, în 1978, drastică rupere de existență - până la urmă precară - a elitelor artistice din Uniunea Sovietică, sugerează ceva despre echilibrul rezistenței interioare. Nu era ușor, cu oricâte oferte tentante, nu era ușor pentru o femeie
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
Doctorul de la oraș a tăiat cordonul, Iar în livezi se-nmulțeau ștevia și loboda, Cuiburi de pere stropite cu alb mucegai, Eram în mâinile oamenilor. Puteau sugruma Primul meu țipăt, apăsând cu mâna lor mare Gâtul firav, ce le stârnea gingășia. De la ei am preluat nume de păsări și fructe, În țara lor, nu atât de sălbatică, am trăit, Nu atât de rodnică, lunci, câmpuri arate Și apă în luntrea din dosul tâmplăriei. Învățătura lor s-a izbit, ce-i drept
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
a acestor scriitori, care îi face să oscileze fără dificultate între extreme. Labilității comportamentale îi corespunde o „flexibilitate” estetică, capacitatea de a alterna cu prea mare ușurință stiluri. Camil Baltazar trece de la un „abuz de brutalitate” la un „abuz de gingășie izmenită” (226). Același tipar al caracterizării critice prinde și portretul lui Aderca: „nota esențială a acestui literat complect, cu toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând la formularea „problema literaturii fetiței plăpânde”; pentru Lucia Demetrius reține o vorbă a lui Vladimir Lascăr, „Fată mică (așa-i spunea o dată Vladimir Lascăr, invadând-o de bucuria imensă a singurei mângâieri ce i-a adus), fată
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
și n-au vigoare, lipsindu-le mocnirea lăuntrică. Proza lui este ca un mileu cu arabescuri dese și enumerări multe, pe care le admiri pentru finețea țesăturii, dar pe care le uiți de cum ai închis cartea. E o eseistică de gingășie și rafinament, dar fără zvîcnet și fără încordare. Îi lipsește agresivitatea, imboldul de frondă, urmarea fiind o omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi șira spinării. Astfel, un alibi fu improvizat cu gingășie pentru cazul lui Tudorel, care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu un colocviu cu Pica. - Ascultă, Pica, zise el, dă-mi o mână de ajutor. Ce se petrece în casa noastră mă pune pe gânduri. - S-a întîmplat ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Întrebarea capitală este, reluă Ioanide firul dialogului,pentru ce a fost pedepsit? Ce zici tu, Pica? Fata își mușcă doar buzele, dar vorbele intenționate se înțelegeau: "Nu știu!" Atunci arhitectul o prinse puternic de umeri și o scutură nu fără gingășie, pironind cu ochii lui albaștri ochii opalini ai fetei. - Nu se poate să nu știi tu! Spune-mi! - Tată, eu nu mă amestec în treburile lor, nici nu mă pricep, am credința că ei nu fac nimic rău. - Așa socotești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei îl opri. Speră într-un minim de gingășie. De altfel, acum Ioanide trecea printr-o criză de entuziasm pentru madam Ioanide, după obiceiul care-l făcea ca atunci când era cu o femeie să tânjească după cea pe care o părăsise. Prin urmare judeca pe Ioana cu prevențiune. Aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spuse Gaittany plin de optimism. La a treia anchetă, Gaittany nu negă, complică numai formalitatea. - Am supus-o consiliului! Cred că se face. După aceasta, Gaittany, dând ochi cu Hagienuș pe când ieșea de la Casa de Artă, îl salută cu o gingășie nespusă, făcîndu-i bezele, și se refugie repede în limuzina sa, de unde continua a trimite saluturi lui Hagienuș, rămas pe peronul Casei de Artă. În fine, după o lună, Hagienuș prinse pe Gaittany. - Ce este, domnule Gaittany, cu urna mea? Spune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind mijloace simple, evoca mișcarea caracteristică a părului Pichii dintr-o parte într-alta. O seară întreagă soții Ioanide priviră emoționați imaginea postumă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi scuturat un trandafir, copiii ar fi fost de vină, fiindcă au alergat prea tare și au mișcat creanga. De ar fi picat cerneală pe un rotocol de dantelă, ar fi fost tragedie. Firește, Erminia era o femeie de o gingășie extremă, nu s-ar fi plâns direct. Dar ar fi arătat atâta mâhnire la pătarea dantelei, ar fi încercat atâtea procedee să scoată pata, încît s-ar fi văzut îndată că pentru ea întîmplarea echivala cu o catastrofă. La fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a evita degradarea. . - Ce-i cu Ioanide, întrebă Pomponescu, nu obține nimicîn noua formație? . - Bietul Ioanide! exclamă Gaittany, dar de unde, e complet în afara evenimentelor, nici nu vrea s-audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întîia oară în viața sa plantat în drum așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le dădea. Gonzalv își zicea că un om lipsit de grai nu mai poate fi o piedică serioasă. Gaittany îi dăduse o sugestie interesantă. - Domnule, ministerul nu poate sili pe Conțescu să-și pună suplinitor. E o chestie de gingășie și de bani. Ar însemna că trebuie să renunțe la cea mai mare parte din salariu. Dacă însă ministerul se oferă să plătească salariul suplinitorului, cum se obișnuiește în caz de boală, Conțescu ar accepta. Gonzalv alergă pe la minister, consultă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mirosind încă, zile-n șir, a testicule de fiară; Ziua Urii, pogorâtă pe neașteptate, ca un fur, peste cătune, vii și livezi, pustiind totul într-o ambiguă slavă... Matroana se apropie de negresa nubilă, o luă de mână cu neașteptată gingășie și grație, și o conduse spre aparatul de la marginea golului. O-ntinse pe șasiul îngust și-i prinse încheieturile mâinilor și gleznelor în cătușe. Răstignită așa, pe o cruce a sfântului Andrei de aluminiu, Cecilia își revelă ochilor noștri sexul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la ceas de cumpănă. Portul popular este sugestiv prin culoare și rafinament, măiestrie și eleganță, având ceva din frumusețea meleagurilor noastre. Raportat la aceste trăiri, evenimente, costumele însele au însemnat fie bucuria de a trăi, de a împleti luminozitatea stelelor, gingășia florilor, fie sobrietatea, rigoarea, simțul măsurii, credința și cultul pentru tot ceea ce marchează existența noastră ca oameni. Portul bărbătesc este sobru și cuprinde cămașa bărbătească dintr-o singură bucată, lungă și largă, și cămașa cu fustă (fustanelă) care este făcută
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Să curgă ploițile. Destupați pâraiele Să curgă șiroaiele Un răzor de vie Ploile să vie! Un răzor de usturoi Să curgă șiroi!” Sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Se spune că Dumnezeu era impresionat de forța și gingășia copiilor și dezlega baierile cerului, lăsând să curgă ploaia mult așteptată. - Calendarul foilor de ceapă este „confecționat” în preajma desfășurării obiceiurilor de iarnă. Se ia o ceapă mare, se desfac 12 foi (fiecare reprezentând câte o lună a anului), se așează
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]