1,318 matches
-
anul 101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și apere glia strămoșească împotriva tuturor năvălitorilor asiatici (au construit orașe-cetate și fortificații puternice), împotriva invadatorilor polonezi, împotriva turcilor, împotriva tuturor intrigilor și capcanelor la marginea a trei imperii: Austro-Ungar, Otoman și Rusesc. A avut mereu eroi patrioți care au preferat să moară
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
virtuoasă. Cum altfel aș Înțelege gestul de a Împăca capra cu varza, adică democrația cu libertatea ei de mișcare, pe gustul restului lumii, cu dictatura, sub masca lipsei de mijloace de a folosi libertatea, rezultatul fiind o nouă „legare de glie“, cum ne-a obișnuit istoria? Eu, de pildă, n’am ajuns decât la Chișinău, iar asta pentru că aplic un fel de barter, căci nici prietenul meu nu face altfel, ajungând doar la Iași... Pare-mi-se că e vorba de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
cu verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Nu? Nu-i așa? Cel puțin așa ni se spune mereu de către slujitorii Templului. Realitatea e că: "Din veac în slujbă viermii sunt Sub glie-i văd lucrând, lucrând Intra-voi iar sub veghea lor, În ciclul elementelor." (L. Blaga) În sfârșit, bunica s-a oprit. Era o groapă ceva mai proaspătă, având alături o grămadă de pământ amestecată cu prundiș din albie, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de creație colectivă. "Balada lui Ion Americanu", la mare circulație astăzi printre românii emigranți din USA și Canada, e-o mostră. Deplânge pocirea limbii strămoșești și împănarea ei cu americanisme: "De pe meleagul transilvan / Plecă Ion peste ocean / Lăsându-și strămoșeasca glie / Cu viză de la... loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu vopsește / Toyota lui o DRĂIVUIEȘTE / Fundația o DIGUIEȘTE (...) Numai atunci când se lovește / Și-și dă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
cvasiunanimă... Traista rămâne un simbol al țăranului român din trecutul nu prea îndepărtat. Ea aduce în încețoșatul prezent imaginea aureolată a utilizatorului ei - iubitorul de pământ și făuritorul de veșnicie la sat. Din nefericire pentru România de azi și pentru glia strămoșească, aceste simboluri au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. Nu dispariția traistei ca nelipsit accesoriu al țăranului este regretabilă, cât mai ales apusul acelei lumi care cu nelipsire o folosea și în cinste și demnitate o purta. Școala în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scopul maximal de a crea un stat total la obiective specifice precum asigurarea tratamentelor preventive de bază, educația eugenică, consiliere maritală și sfaturi pentru creșterea copiilor În special pentru populația rurală: Baza statului etnic este fără Îndoială țărănimea, Înrădăcinată În glie... Prin ea neamul stăpânește În statornică așezare și muncă trudită, pământul și din interacțiunea fondului ei biologic și a mediului rezultă Înainte de toate destinul neamului 74. Afirmația de mai sus pune Încă o dată În evidență ambivalența sa față de noțiunea lamarckiană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
compozitori talentați avem și este regretabil că nu beneficiem de ei. Filatelia română ar putea să retipărească un nou tiraj de timbru în avans pentru anul 2015, când se împlinesc 60 de ani de la despărțirea definitivă a marelui compozitor de glia natală căreia i-a dăruit toată bogăția harului cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Chiar și B.N.R. ar putea să bată o medalie aniversară din cupru, poleită cu aur, cu ocazia celor 60 de ani de la dispariția ilustrului nostru compatriot
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Pinacoteca ieșeana - Portretul soției, Metalurgist din Zlatna, Inginerul Sandu Grigore, Autoportret, fac dovada acestei înzestrări, din păcate, insuficient cultivate. Peisagist înnăscut el a preferat să zugrăvească oamenii în mijlocul naturii, în păduri, pe dealuri și câmpii, înfrățiți cu pământul reavăn al gliei și cu minunatele frumuseți ale acesteia. Iată de ce, aproape întotdeauna, compozițiile sale sunt plasate în aer liber, în ambianța sa pe fundalul unor peisaje naturale, mai cu seamă din împrejurimile Iașului. Menționăm dintre acestea La strânsul recoltei, La culesul semințelor
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și profund sensibilă totuși, gravă și optimistă în același timp. Un sentiment complex, cu rezonanță mioritică, îi străbate creația de la un capăt la celălalt, făcând din ea un produs autentic al spiritualității autohtone. Emanație specifică a orizontului nostru spațial, a gliei românești, Mihai Cămăruț s-a simțit puternic legat prin sine însuși, prin părinții săi și prin toate generațiile de țărani români care s-au sedimentat la temelia ființei sale și din adâncurile cărora s-au ivit, o dată cu harul de a
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
ținuturile feminității, întunecă uneori mințile și stârnesc furtuni nu doar în pahare cu apă. Temperament ardent. Elvira Sorohan e condusă în demersul ei cărturăresc de principiul sine ira et studio. Acest adagio o călăuzește și în manifestările de iubire pentru glia căreia îi aparține. Nu-i o dragoste oarbă, ci lucidă, și astfel substanțială și autentică. Toate acestea s-au rânduit într-un parcurs al unei munci râvnitoare. Aceasta a făptuit minunea metamorfozării darurilor din părinți în părinți într-o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dat-o, s-ar fi petrecut precum în vis. În fapt, ei ar fi fost pe atunci sub pământ, fiind acolo crescuți și plămădiți atât ei, cât și armele și restul echipamentului lor, atunci când au fost în întregime alcătuiți. Iar glia, fiindu-le mamă, i-a trimis sus la lumină. Iată de ce ei trebuie să privească și să apere țara unde se află, ca pe o mamă și o doică, dacă cineva ar încălca-o, iar la ceilalți cetățeni trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de ce ei trebuie să privească și să apere țara unde se află, ca pe o mamă și o doică, dacă cineva ar încălca-o, iar la ceilalți cetățeni trebuie să se gândească întocmai ca la frații lor și fii ai gliei. Nu fără temei te fereai mai demult să spui minciuna! Vezi bine. Totuși ascultă și restul mitului: „Voi toți cei din cetate - așa le vom spune, plăsmuindu-le un mit - sunteți frați, însă zeul care v-a plămădit a amestecat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să nu lucreze pământul în comun, un astfel de lucru fiind mai presus de puterile unor oameni născuți, crescuți și educați în felul celor de-acum; iar împărțirea să se facă cu gândul că cel care-și primește partea de glie trebuie să o considere ca fiind o proprietate comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește copiii, fiind glia o zeiță stăpânitoare peste cei muritori, aceleași gânduri trebuind să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
facă cu gândul că cel care-și primește partea de glie trebuie să o considere ca fiind o proprietate comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește copiii, fiind glia o zeiță stăpânitoare peste cei muritori, aceleași gânduri trebuind să le aibă și față de zeii locali și față de daimoni. Pentru ca aceste dispoziții să rămână pentru totdeauna neschimbate, trebuie respectate următoarele: numărul căminelor, așa cum a fost fixat, trebuie să rămână același
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pretinde ca, în numele distribuției puterii în cetatea lui, filosofii pot minți paznicii că aceștia din urmă s-ar fi născut din pământ, pentru ca ei să îl poată apăra mai bine, ascunzându-le acestora adevărații lor părinți: celebrul mit al fiilor gliei pare astfel o hiperbolă a exemplului restituirii armelor, în care asumarea conștiinței de sine a celuilalt înseamnă de această dată legitimarea morală a minciunii politice. Stăpânitor al adevărului, filosoful lui Platon propune o răsturnare de situație: dacă în analogia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
anii 1945 și 1946. Un alt capitol - Diverse - a menționat că, pe data de 12 ianuarie 1947, s-au deschis cursurile Politehnicii din Timișoara, ocazie cu care protopopul Vlad a afirmat, printre altele: „Acest început de cursuri ne găsește cu glia strămoșească micșorată și cu răni adânci care trebuie vindecate”. Tot atunci, schimbarea comandantului Corpului 7 Teritorial, general Bădescu, a fost bine primită de militari, deoarece acesta era considerat „imoral, incorect și afacerist”. În continuare, pe parcursul anului 1947, redactarea materialelor informative
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
pe mînă e semn de belșug. Să dai din livadă, ca și de la stînă, oricui a veni de a cere, că atunci Dumnezeu îți dă spor și izvor. La Paști pune de o parte și de alta a pragului casei glii de iarbă verde, ca tot anul să ai în casă belșug și roadă bună. De se trag clopotele în ziua de Paști toată ziua, roadele pă mîntului se vor face bine. Cînd sînt mulți șoareci, are să fie belșug în acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ai să bei vin ori rachiu. Cînd îți cîntă gîtul, faci petrecere. Cînd te arde gîtul, să-ți lingi podul palmei, că ți trece. Cînd mortului i-i gîtul moale e semn că are să mai moară încă cineva din casă. Glie în ziua de Paști se pun de o parte și de alta a pragului glii de iarbă verde, pe care [se] calcă cînd [se] vine de la biserică. Glonț Cine a fost împușcat dinadins ori din greșeală și are glonțul sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gîtul, să-ți lingi podul palmei, că ți trece. Cînd mortului i-i gîtul moale e semn că are să mai moară încă cineva din casă. Glie în ziua de Paști se pun de o parte și de alta a pragului glii de iarbă verde, pe care [se] calcă cînd [se] vine de la biserică. Glonț Cine a fost împușcat dinadins ori din greșeală și are glonțul sau haliciul* în el, de acela dracul nu se apropie. Goană Cînd vrei să faci goană
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
privat, familial, ci aparține obștii, cetății, inserându-se într-o rețea de sanctuare urbane, suburbane și extraurbane, care antrenau procesiuni rituale din centru spre periferie, care modelează însuși pământul, teritoriul, conform unei ordini religioase, marcând o simbioză între oameni și glie, din care cei în cauză se considerau primii răsăriți, autohtoni.40 Mai mult, se reamenajează fostele monumente funerare miceniene în care se celebrează eroii mitici, fondatori, diferiți și față de zei (care sunt nemuritori), dar și față de oamenii de rând (mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna... Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miază-Noapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabiei și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre..."1 Vestea intrării în război a fost primită cu bucurie de întregul popor, în pofida îngrijorării firești privind soarta celor dragi și apropiați mobilizați pe front. Regele Mihai I
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]