2,432 matches
-
arătându-se că reîntoarcerea la partidele politice „vechi” era un semnal prost despre lipsa unei culturi politice „noi”, care să jaloneze preferințele politice ale românilor. Oricum, tranziția politică care a Încheiat Războiul Rece fusese pregătită cu mult timp Înaintea de „gloriosul” an 1989, iar rolul societății civile din țările Europei Centrale (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia) nu poate fi decât mereu subliniat În comparație cu lipsa cvasitotală a unui asemenea rol În România. Astfel, Întrebarea despre actorii tranziției poate fi Înțeleasă și ca o Întrebare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare având cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bizanțului, Justin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întâmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cântă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea imn din Imnurile zilei compuse de Prudențiu; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și Cristos, dintre păcat și mântuire, dintre lemnul arborelui din Paradis și lemnul crucii. Cel de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în asemenea cazuri, fiecare din cele două revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncând asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetându-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mândrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta doar pe el să aibă, în schimb, raport real cu divinul; iar acuzația că gândirea, spiritualitatea și morala sunt pervertite prin degradarea înregistrată până și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
excepții, „clipele de inspirație ale tinereții” lui H., în general apropiate de factura poeziei populare românești, au ca motiv fundamental iubirea față de Moldova și istoria ei. Un ciclu de sonete evocă în ritmuri ample, vibrant romantice, locuri și nume, fapte glorioase (Suceava, Mănăstirea Neamț, Valea Albă, Ștefan cel Mare ș.a.). Despre Moldova vorbește autorul și într-un credo patetic, cu rezonanțe incantatorii. Câteva parafraze ale unor motive întâlnite la Gh. Asachi, Ienăchiță Văcărescu și C. Conachi întăresc ideea afinității cu poeți
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
producția lirică grijuliu față de propria grilă de pretenții. Referirile la propria-i creație sunt puține și, chiar dacă se îmbracă în haina modestiei, vădesc orgoliul unicității. G. a început cu compoziții conformate docil și poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză istorică comunistă» și să restaureze o mitică vârstă de aur a culturii naționale este, fără Îndoială, o altă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Partea a treia, cea mai amplă, a fost alcătuită în mai multe etape, pe măsura desfășurării principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457, „luna aprilie 12, marțea mare [...], cu ajutorul lui Dumnezeu”, până la moartea gloriosului domn, în 1504, „luna iulie 2, marți [...], cam la al 3-lea ceas din zi”, prevestită de o „iarnă grea foarte aspră, cum nu fusese niciodată”, de „ploi mari și revărsări de ape”. În sfârșit, partea a patra relatează oprirea
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
și având titlul „Steaua noastră și România nouă”. Editorul acestei publicații, Leon Feraru, semnează Un cuvânt de lămurire, unde precizează că românii americani au sprijinit apariția acestui „organ de cultură”, menit să arate americanilor „ce a fost în trecutu-i glorios, ce este și mai ales ce va fi România mare și nouă”. Se publică versuri de Leon Feraru, Enric Furtună, Barbu Lăzăreanu, Ludovic Dauș, Matei Rusu, Vasile Al-George, proză, memorialistică și comentarii pe marginea evenimentelor din actualitate, cele mai multe în numărul
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
mă îmbrace perfect”. Secvențe imagistice de un antropomorfism accentuat indică, privite din alt unghi, revitalizarea poeziei, ca o a doua treaptă după aceea a demitizării și relativizării. Însăși „linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul precar, fragil, cu atât mai de preț: „Printre drepturi și îndatoriri linia de plutire gâfâie / în straie de sărbătoare”, „Depășind romantismele trebuia să adaugi / ceva la povestea aceasta. Între o exactitate și alta
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Astfel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare avînd cam cincizeci de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicînd în același timp glorificarea Romei papale, care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bizanțului, Iustin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întîmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cîntă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea din Imnurile zilei compuse de Prudentius; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și Cristos, dintre păcat și mîntuire, dintre lemnul arborelui din Paradis și lemnul crucii. Cel de-al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e obiceiul în asemenea cazuri, fiecare dintre ele revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar acuzația că gîndirea, spiritualitatea și morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din sec. al XIX-lea a fost un pretext pentru "emițător", NC, de a încerca să manipuleze pe receptori (auditorii de la Simposion și întreaga țară), pentru a acționa în favoarea regimului, prin mascare (evocând un "mare poet național" - deci trecutul istoric "glorios") condițiilor prezente mizere. El recurge la stratagema îndepărtării de realitatea adevărată, printr-o abilă escamotare, fluturând ca stimulent "viitorul de aur". Trăsăturile psihologice care pot fi depistate sunt: evocarea trecutului - ME - și apoi uitarea prezentului, prin folosirea unei repetări hipnogene
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
Borgia este compusă ca o suită de scene în care eroii se prezintă și se definesc în lupta necruțătoare pentru putere, la care iau parte familiile Borgia și Baglioni, la fel de orgolioase și de ireconciliante. Victoria nu poartă aici vreun însemn glorios, după cum nici înfrângerea nu este amprentată de eroism tragic. Partea rezistentă a dramei o asigură atmosfera, nu întâmplările propriu-zise. Nunta din Perugia dezvoltă motivul confruntării fără concesii dintre iubire și ură. Personajele se dezlănțuie, adăugând atmosferei gestul decis. În Michelangelo
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o apariție miraculoasă. Nuclee și formulări convenționale sunt risipite într-o masă
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite următoarele cărți, cu singura deosebire că discuția se poartă în trei, apărând alături de un Mai Știutor și de un Tânăr Prieten, ca un
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
sociari. . Adu. Marc. 3, 8, 1; 3, 23, 1 etc. . 1, 15; 4, 6; 5, 16. . 3, 7. . Ad Fortunatum, 11: „Adversarul lor, regele Antiochos, sau mai curând [...] Anticristul reprezentat prin Antiochos încerca să întineze cu carne de porc gura glorioasă a martirilor, al căror spirit păstrase nealterată mărturisirea credinței”. . Ciprian, Ad Fortunatum, ed. R. Weber, 1972. . Lettres, text, intr. și trad. franceză de L. Bayard, Paris, 1925. . Referitor la problema lapsi‑lor și la contextul în care scrisorile lui Ciprian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe succesorul necunoscut și-l transformă în destinatar, vorbindu-i „de dincolo de mormânt”: „Mare și singur stăpânitorule și de Dumnezeu iubitorule, doamne și unsule, te rugăm pentru acest hram din nou zidit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără greutate) - (trad.) „[Această groapă e a ] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
libertății mele. Ranjit Singhtc "Ranjit Singh" Ranjit Singh era o persoană căreia talentele și prudența caracteristică i-au asigurat o reputație binemeritată, amintirea lui fiind așezată la loc de cinste, iar numele său, unul ce va ocupa Întotdeauna o pagină glorioasă În istoria Indiei. Deși provenea dintr-o familie nobilă, având un tată serdar, nu știa nici să scrie, nici să citească. În urma variolei, Își pierdu din copilărie un ochi152. Înfățișarea sa nu era nicidecum una frumoasă, căci era foarte scund
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
a fi, așa cum se afirmă în articolul-program, „un organ de atitudine”, deschis spiritului critic „atât de absent astăzi în cultura și politica românească”, o continuare a revistei „Ramuri”, menită să cuprindă „o parte din rosturile pe care le-a avut glorioasa revistă craioveană”, „deși cu o altă croială și cu un alt caracter”. Rubrici: „Teatru-cinema-plastică”, „Curente-idei-fapte-oameni”, „Literatură”, „Educație fizică-turism”, „Cronica externă”, „Economie-finanțe”, „Ecouri”. Colaborează cu versuri Radu Gyr, Ovidiu Papadima, V. Ciocâlteu, Eugen Constant, George Silviu, cu proză Liviu Rebreanu, Gib
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]