2,506 matches
-
de astăzi poarta Pentru un alt iubit plin de talente. Gonește-mă cât mai frumos din lumea ta Pe mine - un simbiot uitat de reaua lume Biet măscărici cândva iubit de cineva Pierdut acum în el și fără niciun nume. Gonește-mă duios-fluid din viața ta Ca pe-un dulău plin de murdare pete Tu ești femeia de-a pururi derivata Într-o lume rece și plină de regrete. Gonește-mă alambicat din viața ta Până când nu va fi mult prea
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
iubit de cineva Pierdut acum în el și fără niciun nume. Gonește-mă duios-fluid din viața ta Ca pe-un dulău plin de murdare pete Tu ești femeia de-a pururi derivata Într-o lume rece și plină de regrete. Gonește-mă alambicat din viața ta Până când nu va fi mult prea târziu Să nu fi tu femeia mea - nevindecata Iar eu în labirintul iubirii un chiulangiu. Gonește-mă ca pe-un martir din lumea ta Mizerabil și-alunecând pe-a
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
femeia de-a pururi derivata Într-o lume rece și plină de regrete. Gonește-mă alambicat din viața ta Până când nu va fi mult prea târziu Să nu fi tu femeia mea - nevindecata Iar eu în labirintul iubirii un chiulangiu. Gonește-mă ca pe-un martir din lumea ta Mizerabil și-alunecând pe-a vieții pantă Uitând cu totul că eu te-am iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată. Gonește-mă fără vreun regret din viața ta
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
Iar eu în labirintul iubirii un chiulangiu. Gonește-mă ca pe-un martir din lumea ta Mizerabil și-alunecând pe-a vieții pantă Uitând cu totul că eu te-am iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată. Gonește-mă fără vreun regret din viața ta Acum cât încă sunt energic și un zvâcnet Plin de trăiri intense înving prejudecata Prin amanterii golașe mi-s un fugar valet. Gonește-mă ca o parșivă dintr-a ta lume Nu mâine
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată. Gonește-mă fără vreun regret din viața ta Acum cât încă sunt energic și un zvâcnet Plin de trăiri intense înving prejudecata Prin amanterii golașe mi-s un fugar valet. Gonește-mă ca o parșivă dintr-a ta lume Nu mâine, nu poimâine, ci chiar azi Vei regreta un timp - nu-s pus pe glume Nu-ți doresc ca după moarte în iad să arzi. Gonește-mă furibund dintr-a ta
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
mi-s un fugar valet. Gonește-mă ca o parșivă dintr-a ta lume Nu mâine, nu poimâine, ci chiar azi Vei regreta un timp - nu-s pus pe glume Nu-ți doresc ca după moarte în iad să arzi. Gonește-mă furibund dintr-a ta viață Căci eu de nimic sunt bun de-acuma De dorul rău din mine îmi este greață Mă uit la cer: plânge ploaia, râde clima . Te rog să mă gonești din lumea ta ! Referință Bibliografică
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
moarte în iad să arzi. Gonește-mă furibund dintr-a ta viață Căci eu de nimic sunt bun de-acuma De dorul rău din mine îmi este greață Mă uit la cer: plânge ploaia, râde clima . Te rog să mă gonești din lumea ta ! Referință Bibliografică: POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
Cu vânturi, brume și cu ploi. Frunzele din pomi au ruginit, Și zac pierdute în noroi. Pe când tinere și verzi erau, Și vântul blând la mângâia, Cu razele lunii se jucau, De nimenea nu le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește, Și azi cu toți le-au părăsit. Sunt ofilite și căzute, Iar acuma sunt uitate. Numai de vânturi sunt bătute, Și-n zăpadă înghețate. Este la fel ca și în
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru o clipă fața, ascultându
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
hrana ta voi fi, Însă-nainte de-a muri, Cu umilință te-aș ruga Să-mi cânți ceva, de vei putea!“. Și lupul, foarte măgulit, Se apucă de hăulit. Dulăii, când l-au auzit, S-au adunat și l-au gonit. Morala: Istețimea țapului, Flămânzirea lupului. Nu te da cine nu ești! Ca și lupul, o pățești! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: LUPUL CÂNTĂREȚ / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11
LUPUL CÂNTĂREȚ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375924_a_377253]
-
topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin porturi, un lup negru făr' de rost. Am iubit odată singur o femeie făr' de cost - Singur voi
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
Erau lungi și subțirele, Nu i-a prea plăcut de ele: „Eu, impunător și mare, Ele n-au nicio valoare!“. Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură, Însă el, când i-a simțit, S-a întors și a fugit. A gonit cât a putut, Vânătorii-au dispărut. Fericit, s-a aplecat, Picioarele-a admirat. De atunci, le prețuiește, ... Citește mai mult La marginea unei ape,Cerbul opri să se-adape.În apa lucioasă tare,Se văzu cât e de mare.Era
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Erau lungi și subțirele,Nu i-a prea plăcut de ele:„Eu, impunător și mare,Ele n-au nicio valoare!“.Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură,Însă el, când i-a simțit,S-a întors și a fugit.A gonit cât a putut,Vânătorii-au dispărut.Fericit, s-a aplecat,Picioarele-a admirat.De atunci, le prețuiește,... XXXII. CÂINII RIVALI, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. Un om la curtea lui ținea Doi câini
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Toate Articolele Autorului Se simte în aer o tresărire...o mireasmă de pământ reavăn trezit din adormire de căldura blândă a soarelui... Privesc în calendar...e totuși mijlocul iernii dar atunci unde e zăpada...unde e gerul ce altădată mă gonea repede în casă? Pășesc încântată pe alee și mângăi cu privirea firavele mlădițe de ghiocei ce curioase și-au scos capul din țărână și așteaptă nehotărâte să vadă dacă totuși e timpul potrivit să se înalțe, să-și deschidă minunea
DOR DE PRIMĂVARĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376072_a_377401]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Vântul mai gonește aerul resemnat din stradă, tăcerea-și lasă cortina, ca nimeni să n-o vadă. Doamne, nu ți-am cerut nimic, arată-mi ca ești mare! O viață-am de trăit, mi-ai sortit doar zile amare? Pășesc peste lacrimi și-
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
acel moment care pentru nimeni nu este o amintire plăcută. - Așa este, spuse și Gloria. Dalia este parțial recuperată fizic, însă prin acest tratament se pot îndepărta orice sechele care ar mai aminti de accident, de aceea Laurențiu ne-a ”gonit’’ de acasă, mai spuse ea veselă. Eu sunt pe post de bodyguard. Urmăresc respectarea cu strictețe a tuturor procedurilor indicate de medicul terapeut. Altfel nu ne mai primește acasă, continuă să glumească doamna Trifan, bine dispusă. - Dar, chiar dacă mă repet
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
Acasa > Stihuri > Semne > BUCEFAL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează, Gonește nebunește și sare peste tot, Cât timp stăpânu-nvață cu însuși Aristot, Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează. Un animal din soare, o splendidă făptură, Născut sub zodii faste, ca un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț destin
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
afla în nimicul dintr-o interdicție întreagă. Horror! Striga cel ce dorea să strice Eroarea umană.Povestea e semn de întrebare, Rămas în istorie piatră de încercare. Șablonul îl știm.Mai urcăm o treaptă Iubind Adevărul și Calea cea Dreaptă. Gonea umbra prin verbe adânci Ora târzie îl pregătește pe Mephisto Era cineva în chilie pe brânci, Turna în cuvinte ispite și stânci Humanus trebuia răstignit în univers, Eroare percepută altfel în vers. Pachetul cu plictiseală Pachetul cu plictiseală Duminica îl
PACTUL FAUSTIC CU ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375272_a_376601]
-
Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Fierbinte frământare, fierbinte dăruire, Captiv în raiul vintrei, nebună împlinire. Gonește ceasul clipa, tic-tac-ul lui șoptit M-a răstignit în tine, în magic infinit. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul sărut. *** Referință
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372625_a_373954]
-
sortită, Spre-alte lumi ce te așteaptă, Să le-aduci roade bogate Și frunze galbene-n poartă. Știu că ai rămas stingheră N-ai cu cine să mai stai, Toți copacii din păduri, I-ai lăsat fără de strai. Păsările le-ai gonit Fluturându-ți păru-n vânt, Iar florile le-ai topit, Covor de brumă-așternând. Mai rămâi, măcar o vreme, Nu lăsa iarna cea hoață, Să ne sufle-n spate vântul Și zăpada peste față. Referință Bibliografică: MAI RĂMÂI.... / Flori Bungete : Confluențe
MAI RĂMÂI.... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372679_a_374008]
-
totdeauna deschis, suspinând noaptea prin umbra tremurândă a fiindului nostru, urmărindu-ne și înfricoșându-ne cu fiecare pas pe care ni-l doream să-l facem, iar ziua ascunzându-ne unul de celălalt pentru toată neputința înțelegerii adevăratei noastre existențe. Gonim într-un joc al neliniștii și nu vrem să înțelegem că viața este atât de scurtă și noi atât de neputincioși să ne lămurim ființa în ființarea trecerii unuia pe lângă celălalt. Scobim prezentul cu gândurile și ne agățăm de lucruri
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
decât autorii biblici însă Biblia este scrisă astfel încât să nu fie înțeleasă la prima abordare. La Fapte 22:11, Pavel scria despre incapacitatea de a vedea, din cauza slavei luminii cerești, pe care poetul o descoperă ca fiind nesesizabilă de omul gonit de plăceri și de aceea o cântă, spre mărire, în versurile sale, pentru ca cel ce se va apleca asupra lor să o descopere. Sesizabil și neputincios în fața vremurilor care au fost, când trăia în celulele întunecoase ale timpului creșterii profane
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
niciodată plătită la valooarea sa naturală. • Cea mai fragilă insectă își duce greutățile vieții cu demnitate și curaj. • Viața este un soi de tractor care trece peste tine, fără să te ucidă. Doar te turtește ici-colo prin părțile esențiale • Știința gonește cu mii de cai putere, iar noi călărim pe o biată mârțoagă ------------------ Harry ROSS 10 august 2015 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE (10) - AFORISME (3) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1687, Anul V, 14 august
GÂNDURI REBELE (10) – AFORISME (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373244_a_374573]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OBLOANELE SUNT TRASE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Goneam pe cai sălbatici, cu frâiele în mâini, ne fulgerau prin sânge nori negri de furtună și în altar de patimi îngenuncheam păgâni ca să îți pun pe frunte a dragostie cunună, când au cântat haiducii la crâșma dintre sâni, din harfele
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]