16,018 matches
-
răspuns... Întoarcerea... Odată ajunsă la I.A.S., am fost repartizată la „casa specialistului”, o viluță cu un etaj și mai multe apartamente, construcție terminată cu doi ani Înainte. Era ultima clădire, cum vii dinspre oraș, Înconjurată de imensitatea lanurilor de grâu. Locuiam singură. În primele zile n am dat importanță acestui aspect, venind acasă obosită, după primul contact cu ferma și resposabilitățile ce mă așteptau. După două săptămâni, teama a pus stăpânire pe mine. Când se apropia noaptea, intram Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea nimic bun sau frumos. Am citit undeva o pildă la această temă pe care vreau să o spun și celor care citesc aceste rânduri: Într-o zi de vară foarte călduroasă, Iisus cu ucenicii treceau printr-un lan de grâu, se duceau în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-mi aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la umbră. Copiii aveau toată ziua în grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și gospodină, este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt pregătiți pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și le cocea la foc în ulei cu puțină ceapă prăjită. Însoțit de mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un sac de pleavă. Duce patru copii zdrențăroși în car, are doi bătrâni în bătătură și o nevastă în pat, trage să moară. "Mama ei de lume spune uitându-se spre orizont, e mai rău ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
explice celor din jur că ea nu fusese în slujba comuniștilor, ea slujise cu dragoste pământul acela, care îi era mai drag, uneori, decât propriul ei copil. Dar fiii sau nepoții celor care avuseseră pământ pe locurile unde ea semănase grâu furajer, pentru folosința oamenilor, un soi proaspăt experimentat, productiv, la fel de productiv precum cel pentru animale, dar la fel de gustos precum cel pentru oameni, veniseră și devastaseră culturile frumos înfrunzite, băgaseră plugurile în el și semănaseră rapiță. Ea le spusese că pământurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga ca printr-un tunel, nerăbdătoare să iasă la lumină, pe câmpul deschis, închide ochii și vede câmpuri cu ierburi înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât moartea, a trecut prin școală și prin liceul de muzică ca printr-o hipnoză, cânta ore în șir la vioară fără să obosească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul lor negru, bogat, arătând că asemenea acestor flori sunt și inimile lor. Mergeau cu picioarele goale ca jarul ce le potopea să se scurgă în țărână asemenea unor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
furt împlinit și bine regizat: „prinde orbul, scoate-i ochii”! Nu de puține ori, bunicul, ajutat la lucru de Sile și de alți ucenici, negocia prețul lucrării în produse din gospodăria clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe teren, participanții având picioarele și jumătate de corp introduse în sacii împrumutați de la brutărie, astfel că la finalul cursei eram colorați în alb cu făină de grâu), aruncarea mingii de oină, pe categorii de vârstă și sex. Stadionul, pe lângă terenul de fotbal, mai avea câteva atracții: popicăria veche și cea nouă, terenul de volei și terenul bitumat de tenis de câmp, toate dispărute în neant după Revoluție
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de am trecut pe lângă casa socrului meu. Tânărul său fiu, cumnatul meu, era pe bancă - precum un măr înjumătățit cu sora sa. Copilul și bătrânul semănau ca două picături de apă. Avea ochii oblici de turcmen, pomeții proeminenți, de culoarea grâului, nasul senzual, fața slabă și brutală. Își ținea în gură degetul arătător de la mâna stângă. Involuntar, m-am apropiat de el, am scos prăjiturile din buzunar și i le-am întins: „Șah Djan mi le-a dat pentru tine.“ Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să ne luăm câte un cal? Ce cal? Câte un armăsar care să mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are. Acum spune-mi când îi anunțăm pe oameni ce am hotărât? Asta las-o pe seama mea, Pâcule. Nu se poate, pentru că nu ești de capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la cântar și la ce scrie cantaragiul în hârtiile către Aizic! Negreșit așa am să fac! Au tras carele încărcate la cântar. Le-au cântărit pe rând, le-au descărcat și pe urmă au cântărit carele goale, să vadă cât grâu au adus. Cărăușii au stat cu sufletul la gură: „Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit. Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l cărați - a răspuns Aizic, făcându-și de lucru cu hârtiile din fața lui. Se vedea bine că nu i-a convenit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se mai spune, bucurie în mână străină! De asta nu duce grijă, moș Dumitre. Eu am să țin socotelile... Știi dumneata că ieri Aizic a cântărit transportul nostru? Se gândea și el că dacă ați rămas singuri dați iama în grâul lui... Lasă că nici eu nu-s prost. L-am pus pe Mitruță să țină socoteala cât se încarcă, pentru că iar mă gândeam: Ce zice cantaragiul? Aiștia nu se pricep ce și cum, ia să umblu la cântar... Ce, îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că nici eu nu-s prost. L-am pus pe Mitruță să țină socoteala cât se încarcă, pentru că iar mă gândeam: Ce zice cantaragiul? Aiștia nu se pricep ce și cum, ia să umblu la cântar... Ce, îmi strică niște grâu pe gratis? Numai că el n-o știut că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i o treabă cu socoteală, care mă bucură Hlibocene - a remarcat moș Dumitru. Aceeași
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu așteaptă și nici vremea nu ne iartă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de luleaua lui Pâcu. Altfel... - a conchis Cotman. Tot vorbind, nici nu și-au dat seama că au ajuns. Dar îi mai aștepta încă multă treabă și grea... Descărcatul sacilor. Nu cumva l-a împinge necuratul pe Aizic să cântărească grâul, că nu mai ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu am încredere în voi. Păi nu sunteți din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să-i aduci cu chila? El pleacă și jupânul Aizic îi bun de plată pentru întârziere. Și dumneata ne iei nouă paralele, pentru că nu ți am adus grâul la timp - a lămurit treburile Hliboceanu. Asta-i drept. Și dacă ai ști ce rău mi ar părea să fac asta... Dumitale ți-ar părea rău să ne dai un gologan în plus - așa ca o premă - pentru că nu te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vină”, că ei dau buzna peste tine când te aștepți mai puțin! Acum să nu vi se urce fumul la cap că sunteți grozavi. Cu toate că tocmai pentru că sunteți oameni de ispravă n-am avut niciun bănat din partea celor care primesc grâul de la mine. Îmi făceam ultimele socoteli și pentru că au ieșit după cum mă așteptam eu m-am gândit să vă fac eu...să vă fac... cum să vă spun eu ca să mă înțelegeți... Da, da, uite că am și găsit cuvântul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]