7,948 matches
-
am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într‑un fel sau altul, nu s‑au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat‑o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s‑au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița era înotul grațios, al unui pește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lacrimi de splendoarea acelui loc legendar. În general, simptomele nu lăsau nici o umbră de Îndoială: o expresie extatică, vorbire Împiedicată din pricina lipsei unor cuvinte care să exprime simțirea În fața peisajului, În sfârșit, adoptarea mersului lent al balinezilor, conștientizarea lipsei de grație a ținutei omului vestic. Părul de culoarea nisipului Îi cădea pe frunte și Îi dădea aerul unui adolescent timid și cumva pierdut. Asemenea celor din partea locului, se așezase pe jos, cu picioarele Încrucișate, cu sarongul aranjat cu grijă În poală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar era femeie În toată puterea cuvântului, cu un corp zdravăn de femeie gata să facă copii. Margaret și-a Încrucișat brațele, se simțea ca o scândură, ca o mucoasă prost hrănită, o băiețoaică. — Uită-te la ea cu ce grație se mișcă, a continuat Karl. Ai zice că așa o să rămână, copil, chiar dacă e Încă de pe-acum femeie. N-are decât optsprezece ani, a spus Margaret. Își ținea În continuare brațele bine strânse la piept. — Uitasem cât de firești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea mari față de corpuri? Aproape sigur. Iar acum, după ce ați observat asta, nu vi se par stângaci și stânjeniți? Iar asta nu poate să fie urmarea lipsei de meșteșug a artistului, pentru că javanezii sunt bine Înfățișați, plini de umanitate, de grație și de mândrie. Ei nu pun În Încurcătură privitorul, așa cum o fac olandezii cu capete mari, ci formează o parte din peisaj; nu sunt În zdrențe, poartă saronguri și turbane de batik. Sunt Înfrânți În acea bătălie, dar ei Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din alta. Nu, dă-mi voie, Nik, să fac eu prezentările. Pe un colț al canapelei ședea un bărbat în apropierea vârstei de patruzeci de ani. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă observa, ca trezit din somn, noul aranjament floral din vasul de sticlă așezat pe măsuța dintre fotolii, o îmbinare de culori de un bun gust desăvârșit, rămânea mereu extaziat, uneori se întreba cum poate o femeie, așa lipsită de grație să facă niște lucruri atât de frumoase? Femeia iubea foarte mult plantele, le înțelegea felul de-a fi, de-a exista, știa să umble cu ele, găsea pentru toate soiurile de flori din casă unghiul de lumină potrivit, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
butelia. Până la urmă a găsit-o pe soacră-mea Ela, se afla în spatele casei într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește încetișor plin de regret: ,,Cri - cri - cri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de un norișor din vată de zahăr, un produs pe care doamna Morar-Koblicska Îl vindea În piața Carolina, ajutată de fiica sa, Marta. Înaltă, sveltă și cu sâni mari, Marta cobora direct din desenele pastorale ale lui Coriolan, cu o grație egalată doar de drăgălășenia cu care spunea baszd meg chiar și atunci când frumoasa ei limbă maternă Îi punea la dispoziție cuvinte mult mai potrivite pentru a-și exprima admirația, bucuria, tristețea, mânia, Îngrijorarea, ca acum când flăcăul cu cufăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau să vomite. Cu cât iubiții Martei se Înmulțeau, cu atât creșteau și șansele sale de a ocupa locul pe care Îl merita În inima ei. Fidelitatea Își are și ea prețul său. Minunea s-a Întâmplat În anul de grație 1946. A fost o nuntă mică: ceva rude, câțiva supraviețuitori ai războiului și primarul, un vechi client al Amaliei. Călătoria de nuntă a durat trei zile. O excursie la Vinț, la mormântul socrilor pe care nu-i cunoscuse, spunea Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și fata aceea? S-a măritat. Păcat... Dar dacă e fericită... Fericirea, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei și că Îi zâmbiră, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de caprifoi, se opri și mai privi o dată În urmă. Doamna Ster era tot În ușă. Îi făcea un semn prietenesc cu mâna stângă. Un gest măsurat, stăpânit, care spunea exact cât dorea să spună și să se Înțeleagă. Cu grația ei dintotdeauna și, poate, de această dată, cu ceva mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la tratamente clasice. 3. Doar primele secunde din noul an sunt cu adevărat noi, observă doamna Emilia Lapedatu, o arhiva vie de anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul anilor. Ele sunt clipe de grație, necontabilizabile, și nu fac altceva decât să Însuflețească precum o răsuflare divină cenușa anului scurs, În care noi vom cultiva cu hărnicie alte himere, bio, cum se poartă acum, timp de 365 de zile. Unii dintre noi nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că s-a dat amploare vizitei, cu avion personal și delegație numeroasă, că s-a făcut atâta popularizare în țară, a deranjat familia Ceaușescu, în special pe tovarășa, și, de atunci, Corneliu Mănescu a început să nu mai fie în grațiile lor. Peste mai puțin de doi ani, au început pregătirile pentru o acțiune diplomatică de mai mare amploare, vizita președintelui Nicolae Ceaușescu în opt țări africane. Se prevedea o vizită grea, obositoare. Și aceasta nu din cauza viitoarelor gazde, ci mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-o lume unde nu era nici polemică, nici suspin. Era foarte fașat că nu mai putea arunca injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas și după ce n-a mai fost director. Pohta erotică nu i s-a stins nici la șaptezeci, dar Antoaneta vache-qui-rit l-a tradus. "Futelniță mecanică", s-a răzbunat, deloc ievaziv, Mistrie. Antoaneta a preferat rolul de amantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți o poveste? Dacă ai s-o mai întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]