2,243 matches
-
mă încurajeze, să-mi ureze succes. După îmbrățișările și cuvintele încărcate de emoție și de dragoste prietenească, am făcut fotografii chiar acolo, în fața bazinului în care am admirat, la fiecare trecere, un minunat grup statuar format din trei piese deosebit de grațioase. Nici nu apucasem să facem trei pași când au apărut în calea noastră doi prieteni vechi, din timpul taberei de la Felix: Ica și Nicu Stancu. Surpriză mare! Nu m-am așteptat la o asemenea onoare. Că au venit pentru mine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
printre pletele stejarilor? Primăvara e aproape, și învinge mereu, mai devreme sau mai târziu. Cu o reverență elegantă, cele două mierle se înălțară în văzduhul străveziu, lăsând cele două ramuri aducătoare de speranțe să cadă într-o plutire lină și grațioasă, peste mulțimea fascinată. Referință Bibliografică: Legendele primăverii / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
și inocente, menite să miște și cele mai dure inimi, numai că recitalul lor rămase fără admiratori. Nicăieri nu se zărea țipenie. Pe masă filtrul de cafea aștepta să-și reverse bucuria neagră și aromată în ceștile de porțelan, aliniate grațios alături de un platou cu plăcinte dulci și sărate, calde încă. Ordinea și eleganța domneau discret în toată casa, care părea că e doar pentru ei. Masa era pregătită pentru doi, ceea ce sugera că ceilalți luaseră deja, micul dejun. Lea zâmbi
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
observată. Grupul de bețivi dădură cu ochii de bătrânul prăbușit pe marginea șoselei și se năpustiră ca niște hiene înfometate asupra lui. Îl bătură până la sânge și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
pictate în culori vii și pastelate, fiind cu mult mai frumoși decât acest „îndrăgostit ciudat" ce are aripile nisipii. Făptura lui este o capodoperă, suavele-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preț de câteva minute, i-am admirat mișcările grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
autoare consacrată prin volumele anterioare, surprinde viața cu elementele sale, proiectată într-un peisaj în care efluviile cosmice și terestre devin coordonate ale ființei umane. Temele majore ale poemelor din acest volum rămân iubirea, natura, moartea, ireversibilul timp transpuse în grațioase structuri lirico-meditative. Ardoarea de a comunica, de a scrie este mărturisită în `` Rondelul cuvântului``, ``Ars poetica`` în creație :``Cuvântu-i născut în lumină`` lumina înseamnă cunoaștere, deschidere spre Dumnezeu, spre creație. Creația este arta care îi dă o stare de
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
la lumina lunii de mai și a becurilor de pe faleză. La ora stabilită, cu un buchețel de frezii în mână, mă îndreptam spre Cazino, mergând cu pași repezi și nerăbdători. Mai erau câteva minute și deja i-am văzut silueta grațioasă apărând la capătul falezei. Venise prin situl arheologic al Callatisului de odinioară, de lângă hotel Mangalia. Mai târziu mi-a spus că dorise să împuște doi iepuri cu același glonț: să vadă situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza din
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
tale divine/ Ca un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie/ Mă așez pe rădăcinile vieții cu rima pământului/ Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile” (Rimele pământului). Dorința găsirii forțelor intrinseci în asumarea lumescului disecat cu grijă, riguros și totodată grațios, poate duce în mod paradoxal la o incertitudine a reperelor, ipostază în care confuzia asupra simțurilor apare dintr-o perspectivă organică, dând naștere unui adevărat „Vârtej”: „Am atins ușor cu mâinile/ Materia roșie a vieții/ Respirația-n interiorul ei/ Eram
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
plăsmuire, cu exagerările ei, drept simbolică și sublimă în sensul propriu al acestor termeni, tot pe atît de puțin o putem privi însă ca într-adevăr frumoasă. Căci, fără îndoială, ea ne oferă, cu deosebire în prezentarea omenescului, multe elemente grațioase și duioase, multe imagini agreabile și sentimente delicate, apoi cele mai splendide descrieri ale naturii și cele mai fermecătoare și mai naive trăsături ale iubirii și ale nevinovăției, precum și multe lucruri grandioase și nobile, dar, în ceea ce privește semnificațiile generale fundamentale, acestea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nobilă sarcină a ei să predice "morala și înțelepciunea vieții"" [148], [20 td]. La p. 243 din aceeași lucrare, avem părerea lui Hegel despre opera dramatică índică: "De exemplu, din lirica índică multe ne pot apărea și azi ca foarte grațioase, delicate și de o dulceață fermecătoare, fără să simțim gustîndu-le vreo diferență izbitoare. În schimb, conflictul în jurul căruia se învîrtește acțiunea în Śakuntăla, anume blestemul furios al brahmanului căruia Śakuntăla, nevăzîndu-l, neglijează să-i dovedească respectul său, nu ne poate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
În schimb, conflictul în jurul căruia se învîrtește acțiunea în Śakuntăla, anume blestemul furios al brahmanului căruia Śakuntăla, nevăzîndu-l, neglijează să-i dovedească respectul său, nu ne poate apărea decît absurd, încît, cu toate celelalte calități ale acestui poem minunat de grațios, nu putem avea nici un interes pentru punctul central esențial al acțiunii" [21 td]. (Urmează rezumatul poemului Śakuntăla, după, fără nici un dubiu, traducerea făcută de William Jones în 1789, pe care Hegel îl citează.) O mai mare relevare pentru subiectul nostru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
părinții, nevestele, rudele, ei sînt totuși vizitați de medicul astrolog, dar dacă boala devine periculoasă, bolnavii sînt duși pe malul Gangelui sau al altui fluviu, depuși în locuri pustii și abandonați în ultimele ore ale vieții lor [252]. Cele mai grațioase descrieri, care se întîlnesc în Śakuntăla și în alte poezii, se referă la un tărîm al idilicului, în care nici un principiu de libertate sau moralitate nu au pătruns (ca de exemplu în raportul lui Śakuntăla a cu tovarășii săi de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
EminescuOpXI 90} Această discuțiune n-a fost interesantă decât printr-un incident în adevăr scandalos. D. N. Ionescu, combătând legea care, după părerea sa, schimbă legea organizării Casei de Depuneri și Consemnațiuni, la un moment dat băgă de seamă că grațioasa figură a d-lui ministru de finanțe nu mai apărea la banca ministerială. D. Ionescu se miră de această absență a ministrului a cărui lege era în discuțiune și întrebă dacă, pe lângă celelalte calități, miniștrii au și darul ubicuității, adecă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînului" ar fi putut să-și facă seria de insulte și mai lungă, cât un articol de gazetă de ex. {EminescuOpXI 119} Rămâne deci bine înțeles că "ubicuitate" e o insultă gravă, iar "calomnios", "mic la suflet", "laș" sânt epitete grațioase, permise în Camera prezidată de d. C. A, Rosetti. [ 8 aprilie 1880] ["CAMERA RADICALILOR... "] Camera radicalilor, în ajunul despărțirii sale, înfățișează un spectacol care ar fi bucurător pentru opoziție daca n-ar fi adânc întristător pentru orice Român ce mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o singură seară și aplica cu toată profunditatea. Ne pare rău să constatăm că cu atâta ușurință se tratează viitorul intelectual al unui popor întreg! [ 4 septembrie 1880] ["AM TREBUI SĂ COMPUNEM... Am trebui să compunem un anume dicționar de grațioasele epitete ce se dădeau Domnului, Adunărilor și miniștrilor prin gazetele roșii în timpul guvernului Catargiu, și o anume antologie - floarea cuvintelor, zice biserica - de toate tiradele desperate a la Nichipercea câte se adresau conservatorilor pentru liniștitele și regulatele relații internaționale pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
publice sau în detrimentul averii unui om ce murise. Tot Domnul era numit pe atunci agent al d-lui de Bismarck etc. Aceasta în organul principal al opoziției de atunci, căci "Nichipercea" și confratele lui de la "Telegraful" dădeau epitete și mai grațioase suveranului României. Dar, pe când presa roșie făcea educația politică a țării cu atâta urbanitate, cu espresii atât de alese pe când vorbea de Domn, ce mai educație va fi dat când vorbea de alți muritori de-a doua mînă? Nu-i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu lumina lor de sfîrșit de mileniu, cîinele tolănit la picioarele noastre, ascultîndu-ne și părînd chiar că înțelege, și iară și iarăși tablourile. O casă cu tablouri. Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrziu. Deși imaginea trebuia, "canonic", să imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mă, de banii dați pe pocnitori, mai bine cumpără-ți un covrig! Degeaba. De parcă i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
destui Născuți, chiar sînt prea mulți, și Pămîntul nostru fi-va copleșit Fără aceste meșteșuguri. De vreți pe cei săraci să-i faceți să trăiască-n cumpăt Cu fast să dați fiece coaja de pîine pe care-o dați; cu grațioasa viclenie Exagerați mici daruri; pe om să-l faceți ca să vrea un dar, și-apoi să-l dați cu fast. 125 Spuneți-i că zîmbește de-l auziți oftînd. De-i palid, spúneți-i că-i rumen. Propovăduiți chibzuința, spunéți-i că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zimberlan nu era încă Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. și încă nici măcar judecător. Așa că procesul a fost înțelept condus de onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak. În rest, distribuția a fost cea obișnuită: procuror domnul Doctor Rognavaldur Sicl, grefier grațioasa domnișoară doctor Brunhilde Lotte Ivanova, apărător maestrul Ludovic L., iar în boxă cunoscutul nemernic Leo Steinmetz zis "Cremvurșt". Pentru început, sunt necesare cel puțin două precizări: 1. Căutând în arhive, dicționare și pe google, nu am reușit să descoperim în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și fiecare femeie (atât doamnele, cât și domnișoarele) au mărturisit (fiecare cu cuvintele ei) că i-ar plăcea să aibă cât mai multe perechi de pantofi. După cea de a treizeci și doua femeie chemată drept martor în proces (o grațioasă domnișoară), onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak a oprit audierea celorlalte doamne și domnișoare care mai așteptau emoționate să fie chemate de domnul aprod dr. Radoslav Isidorovici Spam să declare sub jurământ că le-ar plăcea să aibă cât mai multe perechi
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
jinduit atât de omenește la ele. Se spune că până și atât de rutinata domnișoară grefier dr. Brunhilde Lotte Ivanova a dus de cel puțin două ori batista la ochi. (Însă se pare că n-a fost vorba decât despre grațiosul ei tic.) "Extrem de umană pledoaria maestrului Ludovic L.", a recunoscut, seara la cafenea, eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. "Extrem de umană ca întotdeauna!", a dat afirmativ din cap și bătrânul farmacist Doctor Laurențiu Blei. După un asemenea discurs, Curtea a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Academician Profesor Doctor Doctor honoris Causa Julius Zimberlan nu i-a permis să meargă prea departe pe linia aceasta, îngăduindu-i doar să explice de ce grefiera, subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova, își tamponează în mod regulat și atât de grațios pleoapele, genialul avocat a dat dovadă că a studiat cu multă atenție pe toți membrii completului de judecată. ("Domnule, a povestit seara la cafenea eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl, domnule, omul acesta a știut și că subtila domnișoară dr. Brunhilde
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]