1,250 matches
-
scară de șa -, ca și ultima își sprijineau extremitățile de două enorme ferestre rotunjite, obturate de membrane străvezii tremurătoare, pe când cea din mijloc, asemenea unui fronton de templu, se arcuia între ele făcând ca ansamblul să câștige în profunzime și grandoare. Maria, strivită de dimensiunile neomenești ale construcției calcaroase, se apropie de fereastra de la extremitatea cealaltă a sălii, urcă pe ciocuri și excrescențe de calciu, strivi sub tălpi aceleași ființe amoebale, până ajunse la membrana de culoarea lunii, dincolo de grosimea căreia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sus și-n jos, așa încît puteai urca și coborî din spiră-n spiră, de la un nivel existențial la altul, fără limite, puteai cuprinde toată spirala simultan în fiecare spiră a ei, puteai ajunge simultan stăpânul universului și nimicul nimicului... Grandoarea tuburilor gofrate ce-ncepeau de la al treilea și-al patrulea nivel în sus abia mai putea fi imaginată, iar celelalte creșteau exponențial atât de mult, încît spărgeau seiful de cristal al oricărei minți, evadând în sfâșiere și-n nebunie. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai proaste că el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile și furturile, deoarece ei vor fură și pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant și îngâmfat. |n dorința lui de grandoare și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist și informator-colaborator al Securității. De aceea, la sfârșitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregătea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
J. D., Leon V. Sigal, NATO și problema nerecurgerii la prima lovitură militară, Brookings Institution, București, 1983, Editura Academiei Militare, 1984. Soros, George, Epoca failibilității.Consecințele luptei împotriva terorii, Editura Polirom, Iași, 2007. Tinguy, Anne de, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008. Vaisse, Maurice, Dicționar de relații internaționale. Secolul XX, Editura Polirom, Iași, 2008. Waltz, Kenneth N., Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006. Zakaria, Fareed, Lumea postamericană, Editura Polirom, Iași, 2009. Zorgbibe Charles, Textes de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
74 A. Kolodziej, op. cit. 75 Tim Bird, Stuart Croft, {Școala de la Copenhaga și securitatea europeană", în Studii de securitate, Editura Cavallioti (British Council România), București, 2005, p. 11. 76 Stanislav Secrieru, op. cit. 77 Anne de Tinguy, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008, p. 109. 78 Ibidem, p. 79. 79 Stanislav Secrieru, op. cit., p. 77. 80 Ibidem, p. 78. 81 Ibidem, p. 79. 82 Aleksandr Korețki, "Înțepătură cu umbrela nucleară" în cotidianul Segodnia, nr. 94, 30 aprilie
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
strălucire trecătoare, un meteor, care s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ceea, Dămăcuș, de-a bine nu-i ce s-a-ntîmplat azi dimineață. Piază rea, piază rea. {EminescuOpVIII 149} ȘTEFAN CEL TÎNĂR 2254 [PERSOANELE] ȘTEFAN. nestatornic, de-o beție tristă, nobil în fundul inimei, dar abrutizat prin pasiune, c-un mare fond de grandoare concentrat în unele momente, altfel meschin, caracter melancolic sanguinic (Oacheș). ARBORE. Sever, contrastat din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puterile îi leșină și că cu toate aste poartă mândrie în privire și gesturi și vrând să arate cu fală din ruinele lui mândrul însă golul Eu. Ferice daca dă de un amic ce satisface onoarea lui, ferice! Dar când grandoarea cade într-un cuib de noroi, a, ce urât putrezește atuncea! (s-așază lângă masă, aruncă cartea pe ea și-și razemă capul de mîni) O, daca n-ar fi reamintirea, daca n-ar fi, atunci aș visa mai puțin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu unui pahar cu șampanie. Au zâmbit amândoi În același timp. Cel de-al doilea ofițer, colonelul, scoase o sticlă de șnaps și Îmi turnă un pahar plin, zicându-mi: Mă tem că nu desfășurăm o activitate de o asemenea grandoare aici. — Ei, atunci, ce aveți. Colonelul se ridică În picioare și Îmi aduse băutura. Nu mi-am pierdut timpul cu ea, am sorbit-o, mi-am clătit dinții și am Înghițit-o cu toți mușchii din gât. Am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe, și plictisul surdomut al sclaviei gregare. Nu „mitul” pios, nici mitologizarea facilă, În vaste panorame de o stupefiantă seducție puerilă, În descendența prolifică a basmelor și superproducțiilor de grandoare exotică, la care s-au angajat atâtea zgomotoase talente vedete ale succesului, ci rațiunea, sufletul și himera omului propun adevăratul mister, răsucind incandescențele cotidiene ale spiritului agresat, vulnerat, mereu neliniștit În trudnica Înfăptuire de sine. Un pas oarecare, „Întâmplător”... al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de față, de lipsa oricărei vanități de „reprezentare”. Nu am dorit să vorbesc În numele nici unei colectivități, ci doar al experienței strict individuale pe care o reprezint. Asta ar explica, poate, de ce vulnerabilitatea s-a ferit, oripilată, de orice mască a grandorii, de ce suferința n-am considerat-o eroică, iar integritatea am Înțeles-o doar ca o exigență firească și laică. Premisele, probabil, previzibile ale unui „outsider”, de ieri și de azi. Ediția germană, relativ Întârziată, a volumului Despre clovni are pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc, de fapt, pe mama mea, rămasă departe, În vechea ei neliniște că nu mă voi mai Întoarce. Era vineri seara. Ploua abundent. Piața centrală și debarcaderul și atâtea imagini clasicizate pierduseră grandoarea. Am decis să căutăm cartierul vechiului ghetto. Am nimerit Într-o mică sinagogă unde se oficia ajunul Sabath-ului. Ritual sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bunicul a oftat adânc și mi-a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care o are o pasăre, barca pare mai mică decât o furnică. Comparația dintre grandoare și micime îmi oferă o idee asupra profunzimii și întinderii vieții. Și asfel mă îndrăgostesc de Tang Nah. Încep să văd totul prin ochii lui. O lume nouă care începe cu istoria lui Su Dong-po. Tang Nah compară întâlnirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca toate locurile de pescuit. Weber fu nevoit să facă un legământ al tăcerii înainte ca Mark să i-l arate. Lacul Shelter, un lac pe o proprietate privată, se dovedi a fi puțin peste o baltă cu delir de grandoare. —Am ajuns. Ascunzătoarea secretă. Îi prindem și le dăm drumul, spuse Mark. Ăla care prinde cei mai mulți pești până la ora două e o ființă umană superioară. Pe locuri, fiți gata, start. Frățică, arăți de parcă n-ai pus în viața ta momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țara mea, tragedia balcanică. Iată de ce compatrioților 236 mei cele petrecute în spațiul sud-dunărean li se par o nebunie inexplicabilă. Războaiele televizate în direct din post-istorie spun însă altceva. Din ele se vede legătura directă dintre utopia protoistorică, delirul de grandoare istoric și distopia catastrofală la care asistăm în prezent. Căci oameni politici ca Radovan Karagici sau Miloșevici, ca și alții asemănători din celelalte grupuri etnice, n-au făcut decât să împingă până la ultimele consecințe doctrinele naționale, prezente de multă vreme
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un instrument înșelător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Însoțită, În cazul meu, de o robustețe corporală pe măsură. În psihiatrie există chiar o axiomă care spune că intelectul precoce, În combinație cu slăbiciunea fizică, poate da naștere multor trăsături de caracter cît se poate de neplăcute - zgîrcenie, iluzia grandorii și masturbare obsesivă, ca să numesc doar cîteva dintre acestea. Și, Într-adevăr, dat fiind că anumiți așa-ziși experți posedă, grație celor mai rudimentare manuale, o asemenea viziune detaliată și precisă a adîncimilor personalității mele, m-am străduit cît am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Sima ca pe un găinar”; Pag. 234: „Horia Sima era mai rău decât un câine. Nu era om. Era o reptilă.”; Pag. 319: „Corneliu Codreanu este un infractor recidivist.”; Pag. 320: Corneliu Zelea Codreanu era un monoman (atins de delirul grandorii), dromoman, talasic, o libelulă agitată, un beduin”; Pag. 321: „Suferea de mania ambulatorie (Este vorba tot despre Codreanu)”; Pag. 333: „... poetul și ziaristul cuțovlah, Doru Belimace”; Pag. 336: „Scatofagul Cantacuzino era metec fanariot, ca și Zelinschi-Codreanu, și ca și hindusul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În opera filozofilor Gilles Deleuze și Felix Guattari multiplicitea, În ipostază morfologică de substantiv, fără unitate-pivot, fără subiect sau obiect, este construită numai din determinari/dimensiuni de grandoare, care nu se pot amplifica, așa cum se Întâmplă În relația dintre păpușă și actor la teatrul de marionete, fără să-și schimbe natura. Firele marionetei, așa cum arată cei doi filozofi În Mille plateaux, În ipostază de rizom sau multiplicitate, nu
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
parțială după Semantica Generală. Normal, prima impresie era. Încă o dată, despre interiorul acestei case. Și a doua, ideea că era probabil semnificativ faptul că Blayney nu dezvăluise încă scopul pentru care venise într-un astfel de loc... venise aici din grandoarea reședinței prezidențiale. Dar realitatea arăta că avea să fie luată o hotărâre. Așadar, cea mai mare amenințare era prezența în această încăpere a unui tip foarte special de ființe umane de tip vechi; asta însemnând că. aproape toți indivizii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui Werner Noth, șeful Poliției din Berlin. Werner Noth locuia într-o suburbie a Berlinului, mult în afara zonei unde se trăgea. Locuia cu soția și fiica într-o casă albă înconjurată de un zid înalt, o construcție care avea pământeana grandoare monolitică a unui cavou de nobil roman. În cinci ani de război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gondole și gondolieri cântând, ce plimbă turiștii sub un cer artificial, pe care îl confunzi ușor cu cel real. The Venețian l-am vizitat de trei ori. Tot de trei ori am rămas cam lefteri din cauza ruletei, dar uluiți de grandoarea și frumusețea sa a meritat banii pierduți! O asemenea realizare te fascinează pur și simplu și te obligă să-ți revizuiești noțiunile de măreție și frumusețe în domeniul construcțiilor. Complexul Wynn Macau, construit pe o suprafață totală de 205000 metri
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]