3,747 matches
-
un grupaj de poezii în Caietul debutanților la Editura Albatros (1975), colaborând la „Ateneu”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc. P. este un tradiționalist tonic și cuminte, rafinat în expresie, echilibrat, decent. Poezia lui îmbracă, deseori parodic, modernisme grațioase și livrești, tocmai pentru a potența chemarea istoriei și a pământului: „Mă dor părinții care nu-s decât / niște țărani
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
și un poem dramatic, Fata apelor (1954), dar nu a perseverat în dramaturgie. I s-au publicat versuri în reviste din Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, SUA și a fost inclusă în antologii editate în franceză (Alain Bosquet), italiană (Mario de Micheli), greacă (Iannis Ritsos), spaniolă (Pablo Neruda), rusă (Iuri Kojevnikov) ș.a. În ultimul val al „generației războiului”, precedată la un deceniu de Maria Banuș, iar cu Nina Cassian debutând concomitent, P. nu lansa, asemenea celor două, o „voce” poetică sau un mesaj
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
de preocupări complementare, între care cele biblice ocupă un loc de prim-plan. Lucrarea Studii de lexicologie biblică propune o metodă nouă în abordarea textuală, interlingvistică, istorică și comparativă a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (greacă, latină, slavonă, ebraică) și a câtorva limbi moderne i-au permis exegetului evidențierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile „sacre” în limba română, produse în procesul de traducere. Comentariile ce însoțesc traducerile biblice publicate în seria
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Un fel de discursuri și lecții cam emfatice conține volumul Efemeride (1944), care se încheie cu niște exaltate note de drum. M. a fost și un asiduu traducător din poezia maghiară (Arany János și Ady Endre), germană (Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după 1944 a rămas în manuscris. SCRIERI: Poezii, Turda, 1920; Fum de jertfă, Cluj, 1923; Avram Iancu, Turda, 1924; Lumini suflate de vânt, Arad
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
1928, București), publicist. Este fiul Elenei (n. Ghica) și al lui Gheorghe Nădejde, urmaș al unei vechi familii răzeșești. Urmează liceul la Botoșani și ia bacalaureatul la Iași. Este remarcat ca un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză; devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876). Membru și apoi lider al cercului socialist din Iași, recunoscut pentru darul agitatoric, N. își transformă, împreună cu scriitoarea Sofia Nădejde, soția lui
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
ambasadorul Franței, Arnauld de Pomponne, să lămurească, în calitatea lui de ortodox (căci rușii, interogați în aceeași problemă întârziau să răspundă) chestiunea transsubstanțierii, adică a prefacerii pâinii și a vinului de împărtășanie în trupul și sângele lui Hristos. Textul, în greacă și latină, este Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens..., elaborat la Stockholm în februarie 1667 și tipărit în 1669, la Paris, de Antoine Arnauld și Pierre Nicole în cartea La Perpétuité de la foy de l’Église Catholique touchant l’Eucharistie
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
lugubră. Un fragment de nuvelă, cam neguroasă, Mănăstirea, are ca erou un proscris politic pe nume Corrad, amintind de M. A. Corradini. Tot neterminată, schița Memoriile unei părechi de foarfici dezvăluie resurse satirice. Poliglot (cunoștea franceza, italiana, engleza, germana, turca, greaca modernă și latina), N. a tradus din Byron, Schiller, poate și din André Chénier. În decursul activității lui a rostit multe discursuri, remarcabil fiind toastul ținut la Paris (în decembrie 1848), cu prilejul comemorării lui Ștefan cel Mare. Epistolele, cu
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
mots et les maximes des Orientaux.Traduction de leurs ouvrages en arabe, en persan et en turc, apărută în 1694 la Paris. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria Del Chiaro a tradus cartea în limba italiană. Din italiană în greacă a fost transpusă de Ioan Avramios (predicatorul Curții), iar din greacă în română e tălmăcită și tipărită de Antim Ivireanul la Târgoviște în 1713. Versiunea din 1713 avea deja diferențe față de selecția oferită de Galland și ele se înmulțesc în
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
arabe, en persan et en turc, apărută în 1694 la Paris. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria Del Chiaro a tradus cartea în limba italiană. Din italiană în greacă a fost transpusă de Ioan Avramios (predicatorul Curții), iar din greacă în română e tălmăcită și tipărită de Antim Ivireanul la Târgoviște în 1713. Versiunea din 1713 avea deja diferențe față de selecția oferită de Galland și ele se înmulțesc în reeditări: în 1783 la Râmnic, prin grija lui Grigore Râmniceanu, în
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
filosofești se află printre primele cărți de înțelepciune tipărite în limba română. Selecția lui Galland din tezaurul oriental s-a făcut sub dominanta spiritului umanist, preocupat de accentele așezate în comentariile asupra demnității umane. Atât versiunea italiană, cât și cea greacă și apoi cea românească fac, fiecare în parte, propria selecție, prin eliminări, adăugiri, prelucrări. Grigore Râmniceanu (1783) și Leon Gheuca (1786) își pun, de asemenea, amprenta asupra culegerii de pilde, deschisă intervențiilor prin natura structurii sale. Într-un manuscris, varianta
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a lui Hesiod, precum și lirica din secolele VII-VI, precedă Istoria literaturii eline (1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate perioadele sale de manifestare (arhaică, clasică, elenistică, romană) până la edictul lui Iustinian din 529 d.Hr., când încetează școala ateniană de filosofie. În fiecare perioadă sunt analizate genurile predominante și caracteristicile sale esențiale, conceptul de literatură la
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Mihail Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la marii reprezentanți clasici, un eseu despre istoriografia la greci, insolita comparație între Aristotel și abatele Bremond cu privire la „purificarea” tragică. O componentă importantă a activității lui P. o formează critica poetologică, domeniu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
de la care își însușește elemente de concepție și metodă, fructificate în activitatea sa. Teza de licență, Despre Areopag, susținută în 1887, îl recomandă ca pe un bun cunoscător al limbilor clasice și al culturii antice. A funcționat ca profesor de greacă și latină, timp de treizeci și șapte de ani, la Craiova, Galați și București. Autor al unor manuale de gramatică elină, P. a tradus din Homer (Iliada, cartea I) și a publicat, în original, o ediție comentată a dialogului Kriton
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
le va termina la București, în 1951, fiind numit asistent la Catedra de filologie clasică. Face și studii de specializare în lingvistica indoeuropeană la Universitatea din Leningrad (1955-1959). Și-a susținut doctoratul în 1959, cu teza Raporturile vechii macedonene cu greaca veche. Urcă treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1968). Activează ca șef al Catedrei de limbi orientale (1967) și al Catedrei de filologie clasică (1974-1976), prodecan al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale (1963-1970), director general în Ministerul Învățământului
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
de Apel. Având complexul unei ascendențe obscure, P. rămâne, în pofida ascensiunii sale, un nemulțumit. Nu întâmplător în 1839 participase la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și preromantice coexistă în poezia sa. El s-a bucurat de notorietate datorită unei scrieri - apărută în „Foaie pentru minte, inimă
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
a devotat de-a lungul întregii vieți învățământului românesc. În calitatea sa de director al Eforiei Școalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din școală o instituție de stat cu caracter permanent, în care limba de predare să nu fie greaca și franceza, ci româna. În virtutea convingerilor sale iluministe, nutrea credința că numai reformele culturale ar putea contribui la îmbunătățirea stării morale și materiale a poporului. Preocuparea pentru situația învățământului românesc se reflectă și în cuvântările pe care le ține cu
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
str. Andrei Mureșanu 4. 2594. Finchelstein Isac, 6 apartamente, București, str. Tolbuchin 42. 2595. Focsaneanu Vasile, 4 apartamente, București, str. Leonida 22. 2596. Florian Iosif și Rica, 2 apartamente, București, str. Polona 103. 2597. Foch Elisabeta, 4 apartamente, București, str. Greacă 11. 2598. Florescu D. Iosif, 4 apartamente, București, str. Bravilor 15. 2599. Feldman Jean, 6 apartamente, București, str. Aurora 48. 2600. Feldman Neuman, 8 apartamente, București, str. Matei Voevod 35, str. Constantin Mille. 2601. Finchelman Iancu, 8 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Române, în 1879 fiind desemnat secretar general al forului. Fără a-și părăsi cercetările arheologice și istorice, ale căror rezultate le publică în „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, răspunde solicitărilor Academiei mai cu seamă în chestiunile filologice: traducerile din greacă și latină (Despre condițiunile unei bune traducțiuni a autorilor clasici în limba română, 1874), revizuirea dicționarului latinizant al lui I. C. Massim și A. T. Laurian, editarea de texte vechi ș.a. În spiritul modernizării culturale se înscrie și activitatea lui O.
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Cheia de aur, București, [1912]; Paul Heyse, Mireasa lui Crist, București, [1914]; Fr. Hoffman, Povestiri morale pentru copii, București, [1914]; [Schiller, Lessing, Heine, Lenau, Max Nordau, Otto Julius Bierbaum, Rudolf Presber, Baudelaire, Mickiewicz, Oscar Wilde, Kisfáludi, A.A. Feth, lirică greacă, Ibsen], în Poezii, Iași, f.a.; H. Heine, Melodii ebraice, București, 1919. Repere bibliografice: Perpessicius, Mențiuni, I, 176-182; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 119-120; Călinescu, Ist. lit. (1941), 630-631, Ist. lit. (1982), 709; D. D. Șoitu, Un poet uitat..., LL, 1966
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
Pentru a le desemna, folosesc cuvintele cel mai des utilizate, numindu-le, după situație, ,,tribale” sau ,,sătești” (Stahl, 2000). Primele, trăind Încă până la Începutul secolului XX, se compun la nivelul cel mai de jos din gospodării (În albaneză shtëpi, În greacă nikokirato, În slava de sud kšta, kuča sau domačinstvo). Se folosește adesea noțiunea de familie pentru a desemna cea mai mică unitate socială, dar, cum, pe de o parte, acest nume are mai multe Înțelesuri și, pe de alta, nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
langă pierderea accesului la secrete, el a fost pus la stâlpul infamiei în presă. De-a lungul întregii sale vieți, Oppenheimer a manifestat interes față de foarte multe domenii în afara fizicii. Unul dintre acestea a fost psihanaliza. A studiat sanscrita și greacă veche, iar simpatiile lui de stânga erau destul de serioase, insă deloc neobișnuite în anii `30. Soția lui, Katherine Puening Harrison, cu care s-a căsătorit în 1940, era văduva unui comunist omorât în Războiul Civil din Spania. Doar în lumea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
mănăstirea Neamț (1779-1794). Călugărilor veniți de la Athos li s-au adăugat mereu alții, astfel încât la Neamț ajunseseră a trăi laolaltă șapte sute de frați. Între activitățile caracteristice vieții monahale, P. a acordat un loc de frunte copierii de manuscrise, traducerilor din greacă în română și în slavo-rusă, confruntării de texte, îndreptării unor traduceri aflate deja în circulație. Școala pe care o formează a însemnat o înnoire atât în viața monahală, cât și în activitatea cărturarilor de pe teritoriile românești. S-au păstrat trei sute
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
prima jumătate a secolului al XVI-lea în grecește (se pare că de Manuil din Corint, tălmăcitorul grec fiind interesat doar de partea a doua a textului, din aceeași parte un Gheorghe din Enos, retor și el, preluând, tot în greacă, un capitol) și în fine, în românește de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel. Învățăturile... vor declanșa cea mai lungă și mai întortocheată dezbatere din exegetica noastră literară. Ca și în alte cazuri, timpul modern a descoperit în etape
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în românește de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel. Învățăturile... vor declanșa cea mai lungă și mai întortocheată dezbatere din exegetica noastră literară. Ca și în alte cazuri, timpul modern a descoperit în etape (versiunile în română, slavonă și greacă) această scriere, cap de serie cu o istorie îndestul de complicată. Treptele acestei cunoașteri - o lungă dispută în jurul „chestiunii homerice” a literaturii române vechi cum o numește Dan Zamfirescu - au constituit tot atâtea prilejuri pentru configurarea și revigorarea periodică a
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și subliniază inspirația directă - iar nu prin intermediar schopenhauerian - a poetului din gândirea indiană, precum și esența platonică a unor scrieri ca Luceafărul. Împreună cu G. Popa-Lisseanu și Iuliu Valaori, P. publică pentru uzul elevilor de liceu gramatici ale limbilor latină și greacă și lucrări referitoare la cultura și civilizația romană, alcătuiește o istorie antologică a literaturii latine pe bază de texte și îngrijește ediții selective din operele lui Cezar, Cicero, Ovidiu, Titus Livius, Lucian și Xenofon. SCRIERI: Între divin și uman. O
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]