1,935 matches
-
importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuie să le-nvețe în școală. Dacă instrucția va fi generală, putem spera că țăranul viitor va ști să-și caute de interese mult mai bine decât cel de astăzi. 320 {EminescuOpXVI 321} Căci în fapta, stimate domnule, tot aparatul greoi al statului nostru nu-i făcut pentru binele țăranului nostru. Administrația comunală este instituită mai mult în favoarea proprietății mari, justiția, știți că are a face mai mult cu procese pentru moșii, succesiune de bani etc., școalele noastre secundare cresc generații
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
căruia Rim îi dăruia acum epitetul de simpatic. Negreșit Lieă nu era deloc antipatic, dar schimbările apăreau mari pe la prietenii Rim. Mini nu comentă deloc acele noutăți, tocmai fiindcă era prea mult mirată de ele. Lică Trubadurul, tatăl acelei fete greoaie! . . . Lică avea un copii! . . . Acel băiețandru care fluiera a rendez-vous, făcea, așadar, o vizită paternă. Erau noțiuni neacceptabile, chiar dacă nu se puteau contesta. Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcuse chiar într-ascuns bagajul, mărit cu ceea ce adunase de ia Lina. Nu o luase Lică altădată tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără să se schimbe. Era același care fluiera de mult pe lângă garduri, care deunăzi fluiera pe Sia subt fereastra Rimilor, care fluiera ușor pe buze în atelierul domnului Paul și între dinți în urechea prințesei Ada. Cât despre pasiunea fetei greoaie pentru tatăl sprințar, ea era o stare de fapt fără comentariu. Cu ideea lui Lică profesor, Mini nu părea a se identifica; nu mai puse însă nici o întrebare, li era deodată foarte lene și uitase aproape preocupările cu care venise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două strade, cu porțile de fier poleite din belșug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului aștepta, liniștită, în margine de trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
enciclopedie ambulantă, e un interlocutor extrem de prețios. În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre propriul sex. Nelly l-a invitat de câteva ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel ca-n celelalte șase dimineți din mica mea vacanță pariziană
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
in etc.), dar a fost o con tesă cum nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar îm brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
timp de o oră ronțăiți biscuiți și puneți ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se ro tește ca o pla netă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor. Notă finală Dacă v-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele, mă veți mai răbda, poate, un momentissimo, căci țin morțiș să aduc mulțu miri câtorva dintre cei care, într-un fel sau altul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Avem de zece ori mai mulți turiști veniți pentru cocori decât acum șase ani, așa zice șeful meu. Păsările astea ne-au pus orașul pe hartă. Mark începu să râdă. Cel puțin suna ca un hohot de râs, încetinit și greoi. Până și Bonnie tresări. Se bâlbâi și râse și ea. Nu mai găsea nimic de spus. Buzele i se strânseră, obrajii i se îmbujorară, iar ochii i se umplură de lacrimi. Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ani, care se distrau cu o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încercări deșarte de a-și iniția părinții în cultura populară. Își amintea chiar și de aniversarea căsătoriei lor, un lucru pe care nici un copil care se respectă nu-l face. Și îi suna fără abatere de zilele lor, oricât de greoaie era conversația. —Pari surprins. Doar știi că pe ecran îți apare identitatea celui care sună. —Piei, drace. În plus, de unde știi de la ce telefon vorbesc? —Tati? Mare prostie. —O, mda. Uită ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare decât ar fi consumat Așezământul lor natural. Întreprinzătorii își explicară propriile planuri prudente și promiseră că Așezământul avea să vândă toată cantitatea de apă nefolosită înapoi la public, la costul de producție. Democrația își urmă cursul haotic, cea mai greoaie formă de a lua decizii din istoria omenirii. O corabie cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți asupra lui. Asta e și întrebarea lui. Ea va fi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
CÎt despre frumusețe - lucrurile stau cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva, nu m-am putut abține... cum a zis-o!... S-o fi suit pe-o ladă sau cam așa ceva... asta-i bună! Ha! Ha! Ha! Ha! (Și se depărtează cu pași greoi, cutremurat de hohote nocturne, dînd din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care se aud din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și solide, fără trecut. Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]