1,522 matches
-
poate să se abată de la conduita la care firea lui îl îndeamnă, cât și pentru că acela care a izbutit întotdeauna în acțiunile lui urmând o cale anumită nu va putea să se hotărască să renunțe la ea. Prin urmare, omul grijuliu la ceea ce face, atunci când este momentul să acționeze cu violență, nu știe cum să procedeze, și din cauza aceasta rămâne înfrânt; dacă el și-ar schimba firea o dată cu timpurile și cu împrejurările, soarta lui nu s-ar schimba. Papa Iuliu II
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
precum un stăpân - Cred că era mai marele peste deal. Era parcă mai tânăr și frumos îmbrăcat, Încât înțeleg că mă aștepta. Înclin să cred că s-a bucurat Aș fi vrut să mai stau, dar se înnopta. Pe amândoi, grijulie, noaptea ne învelea, Iar eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului și îndesîndu-și căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi părea rău că mai bine de două luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până să se întoarcă. Încă nu știam ce trebuia să fac în caz că ar fi refuzat să mă primească. (Și motive avea destule.) Din fericire nu se întîmplă acest lucru. Slujnica se ivi din nou: ― Poftiți! În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin simplitatea și, în același timp, bogăția lor: pâlcuri de iarbă din care se ivesc cu inocență necuvântătoarele! Această zi m-a ajutat să-mi dau seama cât de importantă este natura în toată splendoarea ei, răsfățată continuu de soarele grijuliu și darnic! Rotariu Daniel Școala Gimnazială Rediu Compoziție descriptivă: Fantasmele mamei- naturi E liniște! Totul de jur împrejur e liniștit! Soarele a înghițit ultimele pâlcuri de zăpadă. E primăvară în toi. În afara codrului, culmile întinse aduc bucuria mieilor drăgălași cu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia sau altuia de a ieși afară. De multe ori eram vizitați de medicul de circumscripție, Sebastian Ionescu, mereu atent și grijuliu cu cei mici. Între altele, fiindcă tuberculoza făcea ravagii printre copii, mi-a prescris un vaccin BCG. De unde să știu că procurarea acestuia va fi o cumpănă de viață și moarte? * După lecții am plecat pe jos, cale de 12
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Hotin, anul 7116 (1606), noiembrie 27.” În graba mea de a vedea cât mai multe pergamente, am trecut peste un hrisov pe care l-am socotit lipsit de însemnătate. Abia l-am așezat pe raft și s-a auzit glasul grijuliului bătrân: „ Apoi nu așa ne-a fost vorba, fiule. Să treci peste înscrisuri domnești de seamă? Asta nu-i de laudă.” Unde am greșit, sfințite părinte? Rogu-te să mă dumirești. „Citește ce a hotărât Radul voievod la 1 februarie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că <Târgul din Sus> ținea până la zidul din acea parte.” Acum este limpede. Dar nu cumva șanțul se chema „hindichiu”? „ Chiar așa se chema. Vezi, îi mai bine să întrebi decât să greșești.” Îmi dau seama că bătrânul e tare grijuliu cu mine și asta mă bucură. În timp ce gândeam la asta, răsfoiesc mai departe. După câtva timp, găsesc un zapis de prin 7177, care spune: „Bătrânii târgului din Iași, armenii...de nimeni siliți și de buna voie...făcut-am acesta al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au fost, nici este, atâta, s-au fost însămnat demult, la o casă și pe urmă au ferit Dumnezeu...” Păi cum să pornească omul spre Iași, când la primul colț de uliță îl aștepta ciuma? „Vodă însă, ca un vodă grijuliu, îl liniștește, spunând că „s-au fost însămnat demult, la o casă...” Așa că, să pornească dumnealui numaidecât spre Iași la domnie și gata!” Încălzit de vorba șugubață a bătrânului, am pornit să răscolesc printre manuscrise cu mai multă tragere de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-mă de prețuirea organelor de stat și de unii oameni de bine din acest oraș. Din anul 1995 sunt onorat de titlul de „Cetățean de onoare” al Bârladului. * Tot astăzi m-a sunat din Iași I. N. Oprea, interesându-se grijuliu de sănătatea mea, deși el însuși are o sănătate precară. M-a sunat un prieten cum altul n-am avut! De ce oameni ca el sunt atât de puțini? De ce sunt atâtea lepre și falși prieteni? De ce atât de mulți oameni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lămpilor, care îl supără vizibil, Monseniorul pare mai scund și are o față de om bolnav, suferind, arătând, din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
desenă un du-te dracului foarte fin cu o mișcare a mîinii și un nou rid pe față, chelnerul mulțumi Înainte de a se retrage. — Ce Înseamnă acvarium? Un loc unde sînt multe feluri de pești, darling, explică Susan, părînd foarte grijulie să-i dea o bună educație copilului ei și ca să-i dea peste nas lui Juan Lucas. — Nu-i văd, mămico; pot să văd peștii? — Ăsta e un acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o întâmplare nefericită ați fi capturați, să nu dezvăluiți scopul adevărat al prezenței voastre acolo. Să spuneți că ați venit să salvați proprietatea particulară a proprietarului, chiar admițând că ar fi o nesăbuință să vă sacrificați pentru o asemenea cauză. Grijuliu față de gărzile lui Tews, își încheie instrucțiunile astfel: - S-ar putea ca soldații linneeni să păzească echipamentul, în care caz, dați ofițerului care are comanda unității această scrisoare. Înmână documentul căpitanului voluntarilor. Era o autorizație semnată de Clane, cu pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dincolo de mormânt a părintelui său adoptiv. Ciudat, tare ciudat! Cu o seară înaintea admiterii, băiatul primise, în vis, vizita profesorului care-i prezise că aveau să-i pice la scris și la oral subiectele cutare și cutare. Ba, mai mult, grijuliu cum îl știa, Constantin Apostol începu, chiar, să-i arate tânărului, cu lux de detalii, cum se rezolvă nu-știu care ecuație sau cum se poate ajunge la o anumită soluție la problema numărul doi de la teza la fizică. Când se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și deprimată, prăbușită chiar și revenise la Peter, deși nu simțea pentru el ceea ce simțea pentru mine. Mă sfătuia grijulie să nu fiu gelos, să o înțeleg că nu poate trăi în singurătate, spunându-mi chiar că s-ar putea să se casătorească cu el, deși spunea ea, pentru amintirile ei, eu eram cu totul altceva. I-am răspuns că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-i mai văd si acum chipul. Privea înainte într-un punct fix, căutându-se parcă în lume. Mă iubea mult, dar eram persoane opuse, aflate față în față pentru eternitate, fără a ne putea atinge vreodată. Desigur, ca orice fiu grijuliu, am încercat să o înduplec, să-i dau speranță să mă aștepte, să nu mă judece pripit. Dar m-a oprit din priviri. N-am s-o uit cât voi trăi. Aproape că mă ura, mă disprețuia parcă pentru ca îndrăznisem
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mobil, din parcare. Când îi auzi vocea, el făcu pe mutul, cu toată convingerea. Două săptămâni fără un telefon sau un e-mail. Ea își ceru întruna scuze, până când el începu să vorbească. După ce-și depăși iritarea, Chris deveni foarte grijuliu. Întrebă ce se întâmplase. Rușinea fără margini pricinuită de familia ei o împiedică să-i spună totul. Pentru el devenise spirituală, veselă, deschisă, chiar sofisticată, după standardele locale. De fapt, era doar o amărâtă crescută de niște bigoți, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar și mașinuțe teleghidate. Mark reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct focal. Rupp îi supraveghea, ca să se țină de treabă. —Las-o mai moale cu chestia asta de vraci și dă-i voie lui Gus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și o fată de șaisprezece ani care dorea să urmeze școala de artă. Domnul Rennie era cel mai priceput - un bărbat robust, de șaizeci de ani, care urmase cursuri serale de scrierea reclamelor. Cu mîna lui iscusită și o răbdare grijulie, acoperea zidul albastru închis, pe care se afla fereastra ogivală înaltă, cu un model de vălurele argintii. Ceilalți lucrau la detalii mai puțin delicate, dar se străduiau la fel de mult ca el, cu excepția fetei, căreia nu-i stătea capul la înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine. Înseamnă că e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
epoci trecute, care s-a reprofilat pe carne de ied, deoarece etnicii tamil hinduiști nu mănîncă vită. Coabitarea între comercianții tamil și locatarii sau proprietarii francezi pare a fi dintre cele mai fericite. E adevărat că etnicii tamil sînt foarte grijulii să trăiască în bună înțelegere cu autohtonii. Poate și în virtutea faptului că majoritatea aparțin religiei hinduse, dispusă să-i primească "pe toți aceia care caută să se înalțe spiritual, indiferent de confesiune" (broșură editată de templul Sri Manicka Vinayakar). Poate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]