967 matches
-
expresivă și accesibilă a deformării. Imaginea unei umanități caricaturale constituie totodată și reflexul teratologiilor degeneraționismului lombrosian, a defilării de figuri relevante pentru ceea ce savantul definea ca un cumul al atavismelor prin matoid, potențialul om criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele publicau dia- gra mele evoluționiste ale formelor biologice aflate în con- tinuă schimbare, transformând șopârla în omul societății moderne printr-o serie de operații formale plauzibile, nu departe de travaliul inspirat al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un partener. Față în față ne-am studiat cu atenție, ne-am cercetat, atingându-ne, cunoscându-ne. Al doilea exercițiu: ne-am strâmbat în toate felurile unul la altul fără să ne distrăm. De fapt am făcut cât mai multe grimase. La acest exercițiu e bine să dai expresie feței motivat nu în sine. În interior îți propui starea de mirare, bucurie, spaimă, groază, fericire, supărare, îngâmfare, bosumflare, lehamite etc. Al treilea exercițiu: în cerc fiecare are un balon mic cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reda trăsăturile acestuia. Folosind această metodă, comodă aparent, actorul nu realizează tributul pe care urmează să-l plătească. Se va cantona în niște spații lipsite de orizont din care nu va mai ieși poate niciodată. Va fi sclavul propriilor gesturi, grimase și în loc să inventeze personalități diferite, va fi el inventat dar numai o singură dată și pentru întreaga carieră. Același în o mie de roluri. Pentru acești actori nu va fi niciodată greu să joace pe bandă rulantă. Ei se vor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numai o singură dată și pentru întreaga carieră. Același în o mie de roluri. Pentru acești actori nu va fi niciodată greu să joace pe bandă rulantă. Ei se vor baza pe așa zisul talent, vor folosi aceleași atitudini, aceleași grimase și gesturi, singurul efort fiind învățarea textului. Nu vor gândi, vor executa doar. Și oare aceasta nu-i sclavie? Te mulțumești cu ce ai, pleci capul fără să întrebi de ce o faci, fără să te întrebi ce ai realizat. Într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar fi ele pentru că sunt de suprafață, premeditate. Când joc un rol nu „fac” întâi „fața” personajului. În primul rând îi caut sufletul, încerc să-i aflu calitățile și defectele. În timpul repetițiilor ascult cu atenție ce spun
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că are proprietăți curative și a împărți sau a oferi cuiva un Mate e ca și cum te-ai face "frați de sânge". Mi s-a oferit și mie în diverse ocazii, dar din cauza gustului amar probabil că am făcut o asemenea grimasă, că n-am putut să devin "frate de sânge" cu nici un uruguayan, argentinian sau brazilian ). De reținut că dacă ceilalți iluștri "plimbăreți" menționați se plimbau pe Rambla însoțiți de mascotele lor canine de rasă, soția și cu mine eram însoțiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scena, când publicul, pentru a vedea reacțiile. Actul III: intră minerii pe scenă. „Uitasem“ să-i spun acest detaliu președintelui În drumul „salvator“ spre Otopeni. Îl văd În loja prezidențială cum se Încruntă și Încerc să-i descifrez mai bine grimasele. Cadrez gros-plan pe el. Vedeam În detaliu ceva nou, nu știam că poate să se și Încrunte, Îl credeam etern zâmbitor. Dar mă Înșelasem. Era regele Claudius din Hamlet, privind piesa În piesă. La pauza dintre actele III și IV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o vagă revenire, din fericire foarte scurtă, a „efectului de dilatare a minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la următorul șir de cuvinte. Mama dădea din cap, aprobând vag sugestiile lui sau făcea o grimasă. Gospodăria era cu numele pe mâna fostei ei doici, ajunsă pe vremea aceea o băbuță grea de cap, incredibil de zbârcită (născută ca roabă pe la 1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi permitea să țin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bilingv - ceea ce deja e suspect - și cu dublă cetățenie, uite că mă pune dracu’ să-mi dau cu părerea despre NATO și despre aderarea României la acest pact al națiunilor occidentale, să strâmb din nas și din buze a dispreț, grimasă pe care am deprins-o din copilărie și n-am putut să mă dezbar, apoi să zic cu o voce tărăgănată: dar de ce vreți, oameni buni, să intrăm în NATO, nu înțeleg... Tot așa v-ați repezit să intrați și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
proprie - Băcălia ambițioasă -, ambiția mahalalei de a se ridica mai sus, de a-și da aere de civilizare, punând în legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc. societății din vremea sa prin această ambiție înnăscută, plus amestecul de civilizații; analizează tipurile, de pildă pe Matasaru (Băcălia ambițioasă), arătând legătura dintre ideile și morala lor, pe de o parte, și meseria, educația și clasa lor, pe de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ne dă în Scrisoarea pierdută tablouri atât de adevărate de corupție și descompunere din viața politică a "tinerei, dar putredei noastre burghezii", aceste tablouri vor găsi răsunet în inima păturii muncitoare, ce se deșteaptă la o viață conștientă, cu toate grimasele reacționare ale lui Caragiale. Firește, acestea se referă la acele lucrări mari, în care se reflectează viața reală așa cum este, iar simțirile și tendințele autorului nu formează fondul lucrării, ci niște accesorii sau apendice pe care noi ușor le putem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o adaptare relativă, sunt parțial educabile și recuperabile din punct de vedere profesional și social, în condiții protejate/de asistență sau în condiții obișnuite. Deficiența mintală profundă se caracterizează din punct de vedere psihopedagogic prin: structură psihomotrică rudimentară (balansări uniforme, grimase, contorsiuni, impulsuri motrice subite); imposibilitatea de a comunica prin limbaj cu cei din jur, cunoștințele nu depășesc prima copilărie, funcțiile intelectuale nu sunt dezvoltate, relaționarea este redusă la primul sistem de semnalizare (senzații și percepții slab diferențiate); viața afectivă e
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
a pronunțat compătimitor: „își răzbună și el insuccesele...” În timp ce stăteam de vorbă cu Mircea Filip (colegul de facultate, Filip Leteanu, nu scriitorul) și nu mult după ce-i pomenisem numele, a apărut lîngă noi Sp.: arăta rău, încercănat, palid, cu o grimasă scîrbită, puțin aplecat de spate, înfrigurat. M-am despărțit de F. și am mers împreună cîțiva pași: el la o ședință, eu la redacție. „știi că au vrut să mă «lucreze»?” știam, dar am tăcut: n-am zis nici da
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai spectaculoasă. Discretul ei locuitor, devenit, În mod bizar, „mesager” al literelor românești?!... Reacția de amuțire a fost urmată de grimase de dezgust și revoltă. Voci autorizate Începuseră să atace subiectul, decodând, treptat, opiniei publice CONSPIRAȚIA care transformase, peste noapte, un dubitativ anonim Într-o vedetă dubitativă. Mă tot Întrebasem, În anii de când ajunsesem În Vest, care dintre defectele mele și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
entitate” bizară și neconvertibilă, nelegată de vreo „apartenență” ideologică, religioasă, etnică, politică - acestea ar fi consecințele firești ale opțiunii post-Auschwitz a naratorului. El păstrează, astfel, În miezul adevărului său, Auschwitzul Însuși. Răzbunare, siguranță de sine, legitimitate... par, În acest context, grimase caricaturale ale chiar lumii pe care Kertész o refuză și acuză. În scena primă de după eliberarea lagărului, Kertész Își urmează naratorul În revelația care va marca scepticismul său imuabil, față de toate „rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
literatură. O sumară și la o adică ieftină psihanaliză a literaturii dovedește că amorul a hrănit-o cu fel de fel de bucate, iar ea la rîndu-i n-a rămas datoare. Că acele bucate se consumau cu un fel de grimasă grobiană În vremurile sfîrșitului de Ev Mediu, În piață, că apoi, multă vreme, pînă-n zilele noastre, lectura sexului din literatură a fost un fel de desert senzorial sau trufanda, de uz individual: o masturbare, cum verde spune Serge Doubrovsky referindu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de făcut mătănii ecologiste. Așa că, după un tur de mixuri auditive „German base“ prin Köln, bag terapie de resetare și revin la chipul smerit pentru coma de acasă. Pentru drum însă, o sugestie muzicală: Beatles în germană, varianta originală, fără grimasă. Komm gibt mir deine hand... Intuiție și concluzie pur individuală. Ten minutes older. Aici începe altceva. 01 CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan TEODOROVICI Vedeta După deja istoricul referendum, care a marcat o diferență zdrobitoare în favoarea președintelui, m-am tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
oarece miresme din Salomeea, desfășurând fastuosul alegoric al șarpelui pentru a ajunge la această viziune a "unui sex căscat și care arată spectatorului că labiile sale sunt date cu un roșu aprins ca cireașa ca și buzele strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka îi arată lui Lucain un dans erotic care este un autentic dans al morții. Această albeață hiperbolică, hiperboreeană, parcă de zăpadă, care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de instantanee. Alte șapte mii își așteaptă rândul. Fotografii făcute într-o viață de om. Memoria în imagini a literaturii române contemporane. Portrete, imagini de grup, în București, prin țară, făcute după inspirația fotografului, adesea în mișcare. Gesturi, atitudini, zâmbete, grimase. Fiecare poză de Ion Cucu povestește ceva. Stătea tot timpul cu aparatul la pândă, discret. N-avea băgăcioșenia enervantă a pozarilor. Nici nu se grăbea. Prin anii "80 când l-am cunoscut avea tot timpul din lume. Revistele Uniunii Scriitorilor
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
credeți că ați fost sancționat? A.C. - Ei bine, suport consecințele. (rîde) R.G. - Ați îndrăznit cam mult cu orgoliul dvs. A.C. - Stimată doamnă, eu sunt un mare revoltat, un revoluționar. Răstorn totul dacă pot. Dacă nu, mă uit strâmb (face o grimasă și rîde).
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]