2,789 matches
-
Dumnezeu o să-l rog să-mi împrumute clipele dintre două respirații doar atât cât să-l strig pe tata să o mângâi pe mama și să-mi sărut copilul nepotului să-i pot lăsa urmele pașilor și ceasul îmbătrânit de sub grindă... doar atât... întind mâna înspre tine Doamne dă-mi ceea ce așteaptă sufletul meu la urma urmei lasă-mă să fiu pâinea ce hrănește trupurile celor mulți și asta pentru o altă zi Referință Bibliografică: poate ultimul dar... / Teodor Dume : Confluențe
POATE ULTIMUL DAR... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373958_a_375287]
-
umpleau sufletul și viața de o bucurie nemaitrăită. Sătui și mult mai calmi, cei patru prichindei ieșiră din șopru și năvăliră asupra leagănului de lemn lucrat de unchiul Marin special pentru ei și agățat cu lanțuri groase de una din grinzile magaziei de lemne. Scrâșnetul ritmic al lanțului frecat de lemn, făcea să se ridice părul în cap oricui îl auzea. Bunicul își promise să-l ungă din abundență cu untură de porc, după ce scrânciobul va intra în repaos. Se gândi
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
capete, zmei care, fiind mai mici decât cei cu cinci, șapte sau nouă capete, reușiseră să se strecoare afară din castelele cuprinse de flăcări. Scăpase de pârjol și soția Zmeului-Zmeilor, care încercase zadarnic să-și ajute soțul să iasă de sub grinzile căzute peste el ca o cușcă de foc. Plecase înfuriată împreună cu ceilalți zmei, hotărâtă să își crească feciorul încă nenăscut în așa fel încât acesta să își răzbune tatăl. Când îi veni zmeoaicei sorocul să nască, mult se minunară ceilalți
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
sertare și-n nopțile de iarnă lungi, Le scoate-ncet pe fiecare, privește-a lor hârtie fină, Și-aievea parcă-o vede aici pe Gica, ori pe o Didină, În flori îl vede pe Costică, de-aceea le așază-n grindă, Uscate sunt, dar ce frumoase și parcă-și vede fiii-n tindă, Cum vin să îi sărute-obrazul, iar ea se-ascunde rușinată, Căci ei acum sunt domni de-oraș iar ea e simplu îmbrăcată... Cu dragostea-i de mamă bună
DOR DE MĂMUȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375478_a_376807]
-
urc încet spre seara-ncoronării, rujată viu cu purpura ruginii, sunt ziua-n care timpul nu lucrează, îndrăgostită și mereu holteie, sunt Eva mării, Venus, Galateea, nici urmă nu-i de mine în oglinzi, doar bradul de catarg și umeri grinzi, sunt goliciunea însăși, doar femeia. LECȚIA DE ANATOMIE Lipsește-o piesă din îngemănare, pulsează-n locul inimii absente un gol, o umbră neliniștitoare, sălaș de îndoieli și erezii, pe-acolo sângele se scurge sterp ca să se-ntoarcă proaspăt la culoare
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
în van povară uitării îți strigă prin vine și nu poți să scapi de ceață orbită de far ai uitat cum te cheamă făptura divină dobitoacele-ți sunt în frăție de rang asemănat cu pământul ești la chip că o grinda ce proptește minciună de a fi nepătat bumerang moștenirea ți-e rostul amintită de ginta te întorci către Tatăl și Părintele Fiu îți primești nouă față și cu roba cea sfântă te renaști fiu de glorii în tărâmul cel viu
POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]
-
dar Voquin mă oprește. - Nu se dă niciodată mâna cu un majordom ! Acesta îmi prezintă și restul personalului : bucătăreasa, ospătăresele, șoferul, grădinarul și intendentul, apoi mă invită să intru. Livingul imens, cu pereți de 4-5 metri înălțime și tavanul din grinzi, degajă o senzație ciudată de monumentalitate, de solemnitate, ferestrele decorate cu draperii duble, în diverse culori, sunt de-a freptul încântătoare, covoarele cu figuri geometrice și motive rustice, mobilierul de secol XVIII, tapițăriile viu colorate, mi se par desprinse din
DRUMUL APELOR, 43 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372495_a_373824]
-
un capac de lemn peste care se aflau niște butoaie și niște saci vechi și prăfuiți. După coborârea abruptă de pe scara lungă de lemn, Baraba porni printr-un tunel aproape orizontal care șerpuia printre umeri de piatră ori praguri și grinzi întărite cu drugi de lemn. Avea la el două lămpi de rezervă și două torțe cu bitum dintre care una era aprinsă. În spate avea prins un sac cu două baiere și o centură legată la brâu. Înlăuntrul acestui bagaj
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
drumuri reci, de piatră cărările fi-ne-vor lumi pustii, de umbre și peste noi, nostalgic, adevărul plânge. Ne vom prinde visele, în șir de ani ce zboară râvnind cu-nfrigurare la liniștea de-acasă când liliecii nopții ascunși sub grinda de afară se-mpiedică de pânze țesute ca o plasă de triști păianjeni negri, sufletul vor strânge... Vom reveni în sat, cu timpul, tot mai rar clopotul amintirilor la poartă ne va bate răni vechi vor sângera mereu în calendar
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
Cultural > Spiritual > DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Destrăbălare amânată... (parodie după Miron Radu Paraschivescu) Miss(ă) cu mers de silfidă Să-ți facă băiatul grindă La alcovul de sub tindă Unde dorul să te-ntindă Să te culce-n caznă mare Strânsoarea s-o simți chemare Iubirea pârjolitoare... Să nu-ți dea inima brânci Să te uiți la babalâci Că-au placă-n loc de dinți
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul Ochilor și din cristalul ei am luat. Din nopți fănușiene învelite-n șoapte, Am mai chemat o lacrimă în ajutor, Să-mi aducă îngerii cât mai aproape, Să-mi prind de grinda cerului visul, ușor. Când teama mă purta în săbii iară, Inima mea era un canton părăsit, Și sub umbrela lacrimei fănușiană, Sufletul gol eu mi-am adăpostit. De câte ori viața îmi pare rece, strâmtă, M-ascund în mărgăritarul ochiului său, Până ce
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
și înconjoară biserica de trei ori. Când preotul va rosti "Hristos a înviat!" toți cei prezenți la slujbă, vor răspunde în cor: "Adevărat a înviat!". Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întorcea acasă unde capul familiei făcea o cruce mică pe grinda camerei în care locuiau sau pe ușa de la intrare , afumându-le cu lumânarea, semne pe care le păstrau tot restul anului întrucât exista credința că protejează familia de rele. Oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor, se spăla cu
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
acasă. Pe drumul către casă dădeam Lumină și celor întârziați. Când ajungeam acasă, bunicuțu făcea simbolul Crucii pe ușa de la intrare apoi pășea pragul în casă. După el, urmam noi, ceilalți. Ajuns în casă, se închina, apoi stingea lumânarea de grinda casei. Lumânarea era păstrată în casă cu sfințenie, aprinzând-o, mai apoi, la vreme de necaz:boală, furtună,inundații ... Mielul pascal Mielul pascal îl simbolizează pe Iisus Hristos, care a consimțit să se jertfească pentru păcatele lumii, murind pe cruce
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
anistoric, al trăirilor în atingere cu haloul mitului: “Din poza galbenă zâmbește mama,/E gătită de mers la joc,/ Iar Tâna Ana/ Îi pune busuioc la mijloc.// Tot neamul e aici./ E al înserării ceas târziu./ Credința e încă la grinda casei./ Sub Țibleș, țăranul are chipul viu“. Inflexiuniule romantice, dar și trimiterile la Divinitate, prin poeziile religioase par avea un rol incantatoriu, precum refrenul în imnurile anticilor: “Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei./ Cu capul spre pământ și inima spre Cer
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
și-o plimbă bâjbâind prin întuneric, ca o umbră eliberată de la închisoare de-o rază de soare... Mi-e greu să te găsesc chiar într-o tăcută cărămidă, într-un zid ce suspina cândva a sacrificiu. Mi-e teamă că grinda s-ar surpa și cărămida s-ar face praf, dimpreună cu zidul, pentru nesocotința mea... Referință Bibliografică: Mi-e greu să te găsesc / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 644, Anul II, 05 octombrie 2012. Drepturi de Autor
MI-E GREU SĂ TE GĂSESC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348448_a_349777]
-
că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine-mi este milă: Te-am iubit, eram copilă Când cântai doar pentru mine
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
că s-au întors acasă. Mama N-a-nvățat încă să meargă Însă știe că i-e dragă, Îi zâmbește,-i gângurește Și cu ochii-o urmărește. Unde-i ea e numai miere, Înțelege tot ce-i cere, Sus la grindă să-l înalte, Leagănat c-ar vrea, în brațe. Coborâtă-i din poveste Ori aievea oare este? Se întreabă-n gând piticul Din sân, cald, sugând lăpticul. Cine-i încă, el nu știe , Poate e o jucărie, Crescând însă-și
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
dar nu-i totul pierdut, deși timpul speranței pare târziu și șansa indistinctă, cenușie, dacă încă mai avem cântăreți cum e gingașa, melancolica Anastasia Lazariuc! Ea vine din pleiada timpului netrecut, dar cu aripile și spiritul de altădată, nu cu grinzile trupului și liră horcăitoare în gât! Fără îndoială, nu toți cântăreții de azi sunt fantomele unui continent scufundat al muzicii, nici nu va fi goală de muzicieni lumea de mâine, dar nu va veni curând ziua când vom auzi o
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
flori nu e culeasă, Urechile-ncet mi s-astup’. Privirea parcă mi-e în ceață, Ce ceață la margine de vieți! Literele le scriu de-o șchioapă, Tu zâmbetul pe buze îmi îngheți. Valsează petale uscate, Cântă doar greierii-n grinzi, Viorile toate-s uzate, Fluturii albi, nu-i mai prinzi. Parcă nici umbra nu-mi mai este Și sufletul, clar, a plecat, În cer să spună o poveste, Aici pe pământ, cum s-a-ntâmplat. Referință Bibliografică: Mor pescărușii / Adriana
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EA, MAMA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului niciun scâncet de durere și, totuși, plânsul i-l auzeam prin grinzi o priveam prin gaura cheii ștergându-și ochii doar boala mai trăia în ea pusese stăpânire pe tot ce fusese odată privirea îi era schimbată într-o poartă de trecere zâmbetul ei îmi făcea rău mâinile muncite rămăseseră pe jumătate
EA, MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378005_a_379334]
-
Dintr-o luntre de flori cu petale de scrum. Ne-am iubit într-un dans de pumnal, în oglinzi Cu toți zeii din noi, prăbușiți în alcov Într-o cameră bej, cu ferestre spre mov, Trecători desenând viața noastră sub grinzi. Nici nu știu ce popas te-a adus și-a ivit, Ca durerea pe nopți, mâna ta de livezi Într-o cameră bej cu ferestre-n zăpezi Trecătorii tot ning, șlefuiți pe cuțit Vor rămâne tăceri, se va duce în fum Strada
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
ca-n început păpușă fără ațe... XII. RĂDĂCINI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Rădăcini Rădăcina atârna de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezne Își arunca urechi suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inima zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumina în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat paseri să-și răvășească trilul între
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
a reavăn și a poveste Și acum sunt tot acolo între acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilor În locul casei ... Citește mai mult Rădăcini Rădăcina atârna de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezneîși arunca urechi suitoarede grinzile vântuluicare suspendau acoperișulpe inima zidurilor flagelate in extensoAcolo am ținut prima dată luminaîn căușul ochilor fiziciacolo am îmbobocit în copilărieși înflorit în tinerețePe crengile sufletului am împrumutat paserisă-și răvășească trilul între frunzeZburam cu eleadăpostind visurile sub aripile libelulelorsă le găsească
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEME DE AL.FLORIN ȚENE Verbul din oglindă Verbul încărcat de înjurătură s-a privit în oglindă, speriat de propriul chip și ură s-a spâmzurat de-o grindă a frazei următoare... plecată aiurea pe cărare fraza a luat foc de supărare văzând că verbul nu mai moare. Ajunsă-n sat l-a adoptat ca predicat... Ziua a șaptea după Alexandru După ce Dumnezeu a sfințit lucrarea Lui Cuvântul în
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375127_a_376456]