1,078 matches
-
În acest caz nu e vorba de „răzbunare”, ci de pedepsirea, chiar și numai În forme morale, civice, a celor care au pactizat nerușinat cu dictatura ceaușistă, dar la noi, ținând cont de varietatea enormă a „delictelor”, ca și de grotescul unei dictaturi ce-și conținea propria-i organică discordanță, un astfel de proces este infinit delicat, cerând mult calm și spirit obiectiv major, puțin observabile pe plaiurile noastre și, mai ales după o răsturnare atât de abruptă, dezlănțuind tot felul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gol” politic și În dezordinea structurală economică și administrativă, votul general i-a chemat Înapoi pe unii dintre aceia care, dincolo de o „credință sau alta politică” (ea, această „credință” s-a pus cel mai puțin Într-o Românie În care grotescul ultimei dictaturi a distrus și caricat orice rest de credință În comunism!Ă, aveau o bună cunoaștere a „terenului” și o practică a geranței politice, administrative, economice și a relațiilor inter-umane În zonă. O altă eroare, ceva mai „consistentă”, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exorbitante, ar fi vrut, ar fi sperat un drum cât de cât neted pe care să-și desfășoare capacitățile și energia. Istoria, istoria românească, a vrut altfel, cu acele generații-martir ale războiului - un război nimicitor și, ceea ce e mai grav: grotesc, deoarece s-a dus pe două fronturi care s-au succedat, ca Într-un coșmar, În forme și idealuri adverse În totalitate, „adevărul” nemaifiind nici la „mijloc” și nici În altă parte, o jertfă de sute de mii de trupuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri scriitori supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scriitori supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat” ciudatul, „grotescul” secol XX, de fapt, nu noi, ci cei care urmează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puteau năvăli patru, cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se pregătea ruina întregii națiuni, România separându-se încă o dată de țările democratice occidentale, dar și de cele cu care se afla alături în pactul de la Varșovia, mai ales față de cele din nord, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Pentru ca, apoi, culmea grotescului politic, România lui Ceaușescu, urmând cumva exemplul ridicol și dramatic al Albaniei lui Enver Hodja, să se distanțeze „în rău” chiar și de metropola comunismului, URSS-ul aflat sub conducerea lui Gorbaciov! M-am aflat izolat, atunci, în vara lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor și a țelurilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și acum, dar amestecate, încât cu greu aș putea recompune din ele o imagine a lumii fără să o strâmb. Începeam să descopăr cu teamă că trăiam într-una din cele mai rele lumi posibile, una a minciunii împinse până la grotesc, care trebuia "citită" pe dos, o lume absurdă și fără scăpare, în care singura speranță putea fi moartea lui Ceaușescu. E adevărat, n-aș fi avut poate curajul să înțeleg toate astea, deși le vedeam tot mai clar, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inferos, ca să fiu nițel prețios, de la orfici citire, chiar dacă unii au mai realizat și ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă chiar în timp ce răspundeam că nu nimerisem exact ținta. Nu crezi că grotescul ar fi mai potrivit, m-a consultat zâmbitor, colegial ai fi zis, Vianu, sunt din aceeași familie, într-adevăr, dar ca intensitate parcă e mai potrivit grotescul, nu crezi? Credeam, fără doar și poate. Ultimul moment cu Vianu, pe care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
simțind însă chiar în timp ce răspundeam că nu nimerisem exact ținta. Nu crezi că grotescul ar fi mai potrivit, m-a consultat zâmbitor, colegial ai fi zis, Vianu, sunt din aceeași familie, într-adevăr, dar ca intensitate parcă e mai potrivit grotescul, nu crezi? Credeam, fără doar și poate. Ultimul moment cu Vianu, pe care țin să-l evoc aici, nu l-am trăit direct, ci îl știu de la Sorin Titel, care îl trăise. Am vorbit cu alt prilej despre urmările nenorocite
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui N. Breban, scriitor de acum foarte cunoscut, comentat mult de critică și impus astfel de ea, se poate susține, atât atenției cititorilor obișnuiți, cât și celei a cercurilor puterii, a urmat deci în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se arată cinstită și dreaptă"), de altfel, basmul este interpretat ca de "un comic-grotesc ireductibil". Pe această linie, apare și transformarea lui Făt-Frumos în floare "o păcăleală, o farsă jucată Genarului, dar aici metamorfoza nu mai are nici o atingere cu grotescul ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod al morții lui Făt-Frumos, care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de ani, am simțit așa, un soi de eliberare, o încuviințare de sus. Ca și cum pripeala, faptul că m-am grăbit să sfidez un chin abia consumat s-au prescris. Ca și cum mi s-a permis să-i scormonesc și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am fugit într-un salon îndepărtat cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
impresia că abia așteaptă semafoarele, pentru a se hrăni compulsiv cu frunze și Tolstoi. L'enfant jetable. Copilul pe care îl folosești, apoi îl arunci. Vedeta de cinema Angelina Jolie, facies în care toate trăsăturile feminine sunt exacerbate până la limita grotescului cu ajutorul bisturiului esteticianului, adoptă copii din Malaezia, Africa etc., declarând cu serenitate că, atunci când adoptatul Madox se va face mare și va intra la școala, va adopta un alt copil, și tot așa până când... până când? Informația aceasta fără de care nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca bârfa. Fac o muncă diferită, dar cu același material. Și, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de Cehov, Shakespeare sau Sofocle. Toți au tratat în operele lor familia, toți au tratat tragedia, co media, drama, absurdul și grotescul vieții de familie. A.R. Da, și în romanul Să cunoști o femeie am sesizat strădania de-a înțelege ceea ce e de neînțeles într-o familie. A.O. În cartea asta totul conține mister, până și bibe lourile de pe polița
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de pământ și-a lovit cu piciorul caietul meu de ostaș în care strecurasem (fără permisiune) schelete consonantice. Unde mă găseam? Mă întrebasem și eu adesea și știam: defel la locul meu. Uram aceste zile de joi, cu absurdul și grotescul lor. Am făcut în facultate mai multă doctrină militară decât orice altă materie filologică. Tocmai de aceea, cred că sub manta și bonetă suferea mai mult nu trupul meu de fată, ci mintea mea de om tânăr. Se procurau cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivă ; Senatorul... avea forța derizoriului și a excesului semnificativ, care deveneau literă de evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din această trilogie a dezastrului de a fi român, căci Daneliuc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]