21,683 matches
-
2017 Toate Articolele Autorului Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Dacă aș mai fi cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Citește mai mult Dacă aș mai fi cea de ieriaș împărți cu tine nuditatea iubiriiaș contura ispita cu păsările foculuidiscretă cum e luna la pătrarsă luminez așternutulcu gust de piersică și sarepână când dimineața firul și-l toarcetras din coama nopților pârguitede plăceriDacă aș mai fie cea de ieriți-aș respira lâncezealaînrourată de patimi și șoaptepână când din inima noptii se recită ziuaîntr-o cafea amarăsatisfăcutai spune bunăfemeii în carete
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
18 iunie 2013. P.S.: Ja no sóc Adam! [P.S.: Nu mai sunt Adam!] de GABRIEL DRAGNEA, traduït del romanés al català per PERE BESSÓ Per què m'enyore del pas antany perdut pels jardins del Paradís? per què sent el gust de la poma tacat de pensaments passejats en la foscor, mossegada sota les mirades dels àngels com adormits en les trinxeres dels cels? Així ha nascut el color del pecat entre els teus llavis que mussitaven l'engany. Per què m
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
cada poma ... Citește mai mult P.S.: Ja no sóc Adam![P.S.: Nu mai sunt Adam!] de GABRIEL DRAGNEA, traduït del romanés al català per PERE BESSÓPer què m'enyore del pas antanyperdut pels jardins del Paradís?per què sent el gust de la poma tacatde pensaments passejats en la foscor,mossegada sota les mirades dels àngelscom adormits en les trinxeres dels cels?Així ha nascut el color del pecatentre els teus llavis que mussitaven l'engany.Per què m'enyore de la nuesa
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
rând, fără să-mi pese că dimineața -Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului.... XIX. P.S.: NU MAI SUNT ADAM!, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012. Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de goliciunea trupului tăuCe doar visul mi-l schițează frântNoapte
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
neantul / Căci nu este stavilă pentru gânduri / Nici Divinul, și nici chiar Necuratul / Nu m-au onorat cu câteva rânduri. // Am revenit gânditor în ținuturi / Unde uneori mai cântă și cucul / Privind visător spre cerul cu vulturi / Din farmecul vieții gust ca năucul.” (Am vizitat lumea tăcerilor). De fapt, nu este prima dată când omul îl judecă pe Dumnezeu. Să ne amintim Judecata lui Isus Cristos, condamnarea Lui urmată de răstignire. Dumnezeu osândit la moarte de propria creatură. Preotul din vecie
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua dintâi/ În sufletul lui ne-aspirase,/ Tu n-ai mai putut să rămâi...// De-atunci nu mai știu unde duce/ Cărarea pe care-am pornit.../ Povara iubirii e-o cruce/ Din cel mai serafic
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Cărarea pe care-am pornit.../ Povara iubirii e-o cruce/ Din cel mai serafic granit” (Povara). Ca și multe alte metafore, cea a poverii unei cruci construită dintr-un granit serafic pune în lumină o fină intuiție artistică și un gust sigur și rafinat. În poeziile sale, autoarea surprinde contrastele din care este plămădită iubirea, adesea amintind de un destin neîndurător. “Iubirea noastră s-a pierdut cândva/ Tot colindând limanuri neumblate,/ I-aud bătaia ca o apă grea/ În turnul gros
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
în plan spiritual, ca un pretext ideatic: „cu sângele meu sălbăticit/ .../ am otrăvit vârful săgeții, apoi/ te-am așteptat în leagănul munților/ unde veneai tu la vânătoarea/ cu morile de apă..” („Mori de apă”, pag. 13), din care parcă doar gustul amar al.. non-dialogului este resimțit: „acolo am gustat împreună otrava/ împărțită în jumătăți egale;/ și de atunci rătăcim/ într-o risipă a chemărilor” (Ibidem), între nostalgie și patetic. Un semnal-apel erotic, cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
în urmă, mai ales la documentele și fotografiile vremii, se vede limpede că, oricât de respectuoși cu tradiția și oricât de conectați la pulsul societății românești ar fi fost, Suveranii români din toate generațiile au petrecut Crăciunul după propriile lor gusturi, în funcție de trăsăturile lor de caracter, de orizontul lor cultural, de felul în care se raportau la familie și la înțelesul timpului liber. Nici astăzi, în anul 2013, lucrurile nu stau altfel. Atmosfera de Crăciun din casa Regelui Carol I și
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
din 15 ianuarie 2017. Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un râu săltând din piatră-n ... Citește mai mult Sub teiul tău, în primăvară,când zorii-ncep să își răsfirecu o astrală sârguințătot spectrul de lumini solare,târându-și umbrele prin iarbă,vin mânjii zilei și-nsetațidin cupa florilor beau rouăcu gust de tainică „Dorință”.Sub teiul tău, în miez de vară,purtând povara dorului,înmiresmați aburi de „ Doină”umplu pădurile de fagiși pân’ spre seară-n cânt șoptit,spre-a nu trezi în crânguri cucii,doinesc „ușure” dintr-un naitristă„Povestea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
timpși-mi pare că-i Orfeucu a sa liră... XII. SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015. Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul”Între două tăceri” 2008 Citește mai mult Un lut străin mă ține prizonierăși mă zidește-ntr-un castel de oasecu gust de cloroform și de migdalemă adâncește-n somnurimincinoasePe umerii albiți de vechi orgoliiport lire adormite printre șoaptedin haina veche-a rimelor necoaptețes trapele secretepeste noapteMai mohorâtă-s ca o zi ploioasăși mult prea obosită-mieste panacând sufletului rătăcit în toamnăîn trist
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
căruță cu tot. Închipuiți-vă, domnilor, poziția mea. Străin, într-un colț de pământ necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de francez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipuiți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesne dacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese deocamdată se prefăcuse într-o grijă
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
fi fost, foarte simplu și în cea mai banală accepțiune, frumusețea. De la frumusețea grafică la cea a versurilor. La patru ani de la debut, volumul Călătorind în marea interioară se păstrează între aceleași coordonate estetice dar aduce ceva în plus, un gust dulce-amărui, discret și melancolic, de poezie distilată îndelung și în taină. Dacă am încerca să trasăm o fiziologie a poeziei Marinei Dumitrescu, paradoxal, cel mai dificil este să pornim de la vers. Cu cartea închisă și cu o lectură proaspătă în
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
subiect în relația lui cu opusul sonor. Un caracter deschis, sincer se manifestă printr-o concordanță totală între ceea ce simte și ceea ce declară că a simțit. La polul opus se află fățarnicul, ipocritul, cel care încearcă să prezinte raportul dintre gust și valorizarea intrinsecă într-o lumină falsă, artificială, bântuită de raze ce fie că dispersează, fie că orbesc. Muzica e pretutindeni. O asculți dacă vrei au ba. Industria de sunete a escaladat întreaga planetă. Te duci la munte: puzderia de
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
comportament estetic, deopotrivă nobile și eficace, reprezintă o posibilă șansă de salvare și de supraviețuire. O șansă virtuală ce poate deveni actuală prin respectarea unor principii care mențin încrederea în forțele proprii, forțe generatoare de energii capabile să articuleze probitatea gustului artistic, decența și rafinamentul opțiunilor estetice și care impun o disciplină interioară în stare să se instituie într-o pavăză în fața kitsch-urilor și artefactelor sonore de tot felul. Decizia, vrerea, consimțământul melomanului sunt expresii ale fermității și perseverenței în
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la vibrație la repaus. Muzica, aidoma zgomotelor, moare în tăcere. Numai că, în timp ce zgomotele cad în uitare, muzica urcă în amintire, ca și cum ne-ar mărturisi ceva din Edenul originar. Sfârșirea
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
împărtășesc prea multe dintre opțiunile lui Eugen Simion de după 1989. Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian este însă una dintre puținele cărți, scrise de autori români, din care, în anii '80, ani ai formării mele intelectuale, am simțit ceva din gustul libertății. Și am simțit nevoia să spun acest lucru, chiar și după douăzeci de ani.
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
Mircea Mihăieș În ciuda popularității de care se bucură instituțiile de cult la un popor nu tocmai dedat la cele sfinte, cum suntem noi, românii, n-am să cred vreodată că persistența Bisericii pe locuri atât de înalte în gustul public are vreo legătură cu imediata realitate. Cu minime excepții, Biserica Ortodoxă Română a fost mereu un instrument al supușeniei față de mai-marii zilei, lucrând mână în mână cu regimurile politice, oricare ar fi fost acelea. Nu pot să uit laudele
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
printr-un anunț morturar dispariția cronicii, ci să ne preocupăm de "dinamizarea ei, în așa fel încât, mai suplă, mai atractivă, (ea) să se adreseze publicului larg". Și nu numai "publicului larg" putem adăuga, ci și "spiritelor rafinate" al căror gust se cuvine a se răsfrânge treptat asupra masei de cititori, a o (in)forma... Pledoaria pro-cronică a lui Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ce-au dat În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]