1,124 matches
-
foarte mare măsură la dezvoltarea anumitor însușiri de ordin mai mult sau mai puțin didactic. Marele privilegiu de a fi adăpostit la marginea unei grădini publice, și mai ales de a avea o intrare prin această grădină, nu-i este hărăzit nici unui alt liceu din București... Este o plăcere, pe care și-ar dori-o toți elevii, să treci dimineața, mai ales primăvara și toamna, pe aleile înflorite ca prin farmec, peste noapte, cu alte flori în fiecare zi, sau cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
împrejurări în familia unchiului Tache nu s-ar fi desprins de normalitate. L-am botezat pe cel mic în Biserica Sfânta Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Într-un fir de praf, să nimerească Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie că sunt. Niște întruchipări ale milosteniei. Aranjate mai bine decât le-ar fi hărăzit Dumnezeu, cu soții lor bogați și genele lor bune, cu dinții lor frumoși și tenul curat. Mamele astea care nu lucrează, ai căror copii adolescenți sunt la școală. Nu lucrează, dar nici nu sunt casnice. Nu-s gospodine. Educate, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Enterobius Vermiculari și Ascaris Lumbricoides Ultimele zile ale lunii decembrie 1975. Asupra Bârladului se abătuse o iarna grea și geroasă. Sâmbătă, ultimele minute de serviciu pentru săptămâna ce se încheia. Mai erau trei zile până la Sfântul Ignatie Teoforul. Zi hărăzită pentru sacrificarea porcilor. Apoi începeau sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, prilej de petrecere și desfătare pentru cei care săptămâni în șir au ținut post și rugăciune pentru curățenie sufletească și trupească. M-am pregătit de plecare spre casă, am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
mâna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de lemn, dar știam că acest om nu-mi era hărăzit. Îl iubeam cum nu voi mai iubi pe nimeni, dar în același timp aveam o senzație de pericol, simțeam că umblu cu focul în spate. Aș fi murit bucuroasă pentru o oră de dragoste, împărtășită, cu acest om. Dar el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut, dar simțit, spirit care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pot spune decât faptul că eu țin rânduiala acustui nesfârșit șir de hârțoage pe care le vei răsfoi rând pe rând. Nimic nu este întâmplător pe lumea asta. Așa că nici întâlnirea noastră nu este întâmplătoare...Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
asta pierdusem. Nu mai aveam zidul din spate. Nu mai aveam nici un punct de sprijin. Trebuia să mă apăr și să mă tem în toate părțile. Dar, cum veți vedea mai târziu, mă înșelam în privința rolului pe care destinul îl hărăzise zidului în viața mea. Mai ales mă persecuta ideea că toți în jur aveau măști de sticlă. Eu singur umblam cu chipul meu adevărat și vulnerabil. Din pricina asta mi se părea că pe stradă trecătorii se uitau după mine mirați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dintre rânduri; ultima vizită a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut într-o subterană... Custodele dorește să reveniți asupra acestui asasinat, vă aparține! Cineva îți spune ce soartă să-i hărăzești unui personaj!!! Asta întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mijloc s-a încins o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu nevasta unui postăvar. Apoi, spre el, în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției. § Urât destin i-ai hărăzit Stațiunii. Mai bine aluneca în vale. Ai devastat-o, i-ai împins locuitorii spre crimă și jaf, i-ai orbit atunci când a fost vorba să-și aleagă un conducător. Am hotărât: Șeful Gărzilor Reunite este omul potrivit! Un popor are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
încântată, iar ochi păreau îngrijorați. - Nu sunt hotărât, zise încet. Este o impresie personală, nesatisfacerea întregii mele forțe vitale. - Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întrerupere bruscă în fluxul nervos. - Numele dumitale are vreo semnificație? întrebă el. Yanar păru ușurat. Dădu din umeri. - Yanar, de la centrul de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai erau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Sper, zise el apăsat, că vei avea multe de vorbit cu Gorgzida. Ea îl privi, surprinsă pe moment, dar el nu mai zise nimic lămuritor. Era imposibil să exprime deschis proiectul său de a face inoperantă clarviziunea cu care era hărăzit Enro. Nirena se strădui. Ce gândea ea că se întâmpla? Gosseyn n-avea habar. Dar, la început, ea vorbi fără încetare. Răspunsurile Patriciei o stăviliră mai întâi. Părea depășită de această mitralieră verbală care funcționa cu regularitate. Dar, deodată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Enro s-ar putea să fie acolo în fața lor, ținând cont de timpul câștigat prin transmiterea ordinelor telefonice. Dar atacul împotriva unor baze planetare, implică o altă pregătire. Ar trebui timp pentru îmbarcarea materialului necesar pentru felul de distrugere atomică hărăzită Pământului și lui Venus. Și mai era și un punct și mai important, Enro viza un scop personal. Chiar și acum el ar putea să mai amâne ordinele sale de distrugere a popoarelor sistemului solar cu speranța că amenințarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fleacuri, Emmy se întreba dacă măcar își dădeau seama cât de norocoase sunt să aibă în afara acestor bijuterii niște bărbați care le iubesc. Ea ar renunța bucuroasă la toate diamantele din lume dacă ar putea găsi ființa care îi era hărăzită. Sau, zău așa, l-ar păstra pe cel care îi era destinat. Dacă totul ar fi mers așa cum discutau ei întotdeauna, ea și Duncan ar fi planificat nunta lor chiar acum. — Toby și-a amintit cât de mult i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
interiorul orașului, diverse dughene în Iași pe Ulița rusească, înspre Sărăria Veche, pe Ulița Mare, în capul Podului Hagioaiei în jos și altele”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 16 footnote>. În cea de-a treia domnie (1678-1683), Duca Vodă a hărăzit Cetățuiei, Mănăstirea Hlincea, „cu toate ocinile, vecinii, morile, viile, dughenile, ca metoc. In acest fel, egumenul Cetățuiei era împuternicit să numească la Hlincea un epitrop”<footnote Idem, Două monumente de artă feudală din împrejurimile Iașului. Mănăstirea Hlincea și Aroneanu, în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstiri. Printre acestea se numără și ctitoria lui Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia, amplasată pe colina de sud a orașului Iași, un așezământ de evlavie ortodoxă și cultură europeană. Ea se încadrează perfect în peisajul natural al vechii capitale moldave. Fiind hărăzită de la început Patriarhiei Ierusalimului, a avut o destinație specială de a avea călugări cărturari, care să transmită prin cărțile lor, învățătura de credință în toată lumea creștină, de aceea nu a avut o obște numeroasă, ci, cât să îndeplinească aceste idealuri
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se uita numai Înainte; Thomas Îl vedea bine. Vreme de aproape un ceas, pînă s-a ridicat, omul nu a Întors capul. S-ar fi putut crede că și el urmărea pe cineva; ori vedea ceea ce doar lui Îi era hărăzit; sau nu zărea nimic. Thomas ar fi vrut să meargă și să se așeze lîngă bătrîn, Întocmai ca În seara trecută; simțise o liniște anume În vremea petrecută alături. Dar de pe bancă nu ar fi văzut prea bine o anume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
grenade, Împușca; filmele de dragoste ajunseseră doar un fel de piramidoane pentru domnișoarele bătrîne, luau durerea de cap, de oase, fetele acelea sexagenare sau chiar octogenare, boțite de ani, Își consumau, virtual, iubiri care, la vremea potrivită, nu le fuseseră hărăzite; dar și-n filmele de dragoste se murea tot mai des. Crime, crime, crime, morți, morți, morți, atacuri, explozii, execuții, asta vroiau sa vadă la televizor barbații În putere, adolescenții, chiar și copiii; și destui bătrîni priveau. Jocurile pe calculator
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o aventură - Ingrid fusese un fel de Miss Stewardesa cîndva, Îl zăpăcise nițel pe viitorul posibil monarh; nu destul, pentru că prințul simțise, poate, cu cine are de-a face și terminase o poveste ce nu se potrivea rangului său. Era hărăzit să ajungă peste ani rege, nu tot ce zbura era de mîncare, Ingrid avea ceva din rigiditatea avionului cu care străbătea văzduhul, o duritate abil - sau instinctiv - disimulată, așa i se păruse viitorului suveran; țara lui era bine să aibă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
despre imaginație, să nici nu mai vorbim. Era un bun ofițer executant care nu va fi niciodată avansat căpitan de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic, visele-i hălăduiau ca niște umbre confuze, răzlețe, străvezii, așa cum Kane era ecoul mai fin, mai puțin vibrant, al căpitanului. Dar vai, un "pro" are nevoie de o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]