5,257 matches
-
ob scur, de esență tare, așa simțeam. Era din Lenau, nu ghicisem autorul, a trebuit să mi-l deconspire ea, poemul fusese tradus și În română, era sigură că-l cunoșteam. Eu, care mai și publicasem două volume de poezie, habar nu aveam de poemul acela, nu Înțelesesem din germana lui decît vreo trei prepoziții și două conjuncții. Începeam să mă agit, bănuind că la mijloc e un mesaj, o aluzie, cînd ea m-a salvat: — Dacă mergem la mine, Îți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndeletniciri, ceea ce nu am Învățat de la ea este scrisul. Nu scrisul literar, Încorporat adînc În arta povestitului, ci uzul mijloacelor de scriere. Floare și știa, și nu știa să scrie. CÎnd ajunsese pentru prima oară la New York, la nouăsprezece ani, habar n-avea de scris și de citit, ca dovadă că nu Înțelesese rostul adresei bărbatului, Însemnată pe un petec de hîrtie. Văzuse numai utilitatea hîrtiei, nu și a cernelii. Numai că nevoia pornirii și sporirii afacerii cu pensiunea o silise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
milă?! Niște... niște... N-am zis nimic și multă vreme mi-a părut rău că n-am zis. Auzi, acolo! Să mă țină ei ca și cum ar fi știut de ce aveam eu nevoie și de ce eram În stare!... Niște țărani proști, habar n-aveau pe ce lume trăiesc, credeau că se află tot la 1900... Ba, se prostiseră rău față de ăia de atunci! Bunicule, am reluat cu un apelativ pe care nu-l foloseam de obicei și cu obrajii arzînd de indignare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mama, ce să zic?... Cu un simț uneori agresiv al realității, mă tem că i-a venit greu să creadă că, după ce Începusem să mă Învîrt prin Europa, se nimerise să mă iau cu o fată de a cărei existență habar nu avusesem pînă mai ieri, dar care Își avea obîrșia tot În Pișcari de unde se tră geau trei dintre părinții noștri. Singur tatăl ei venea de peste pădure, adică de undeva, de lîngă Rătești, dintr-o așezare pe la ale cărei margini
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă în această privință, așa cum ne-o dovedește cazul centurionului Cornelius, care știe ce vrea Dumnezeu de la el înainte de a fi botezat. și viceversa, mulți dintre botezați habar nu au ce vrea concret Dumnezeu de la ei. Deși teoretic ei se numesc creștini, practic, viața lor se află în contrasens cu voința divină. Dar și aceștia beneficiază de un antidot: creștinii desăvârșiți le oferă modele de îndreptare, de revenire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adăugă câteva frunze și vreascuri... Aiurea, mi-am spus! Ce, nu vede că plouă?! E clar că nu-s de pe-aici, dar oare la ei, de unde-or fi fiind, nu plouă, nu se face focul, oare cum trăiesc de habar n-au că focul nu poate să ardă pe ploaie! Și cum mă uitam așa, înciudat de neștiința lui, deodată au izbucnit... limbi de flăcări. Din jarul stins! Pe ploaia care cădea, rece și deasă! Nu mi-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adormit. La un timp, m-am trezit. Cel care mă vindecase stătea drept, în mijlocul camerei. L-am văzut în lumina lunii. Se uita. Când a văzut c-am deschis ochii, mi-a șoptit: Îți amintești ce ai făcut ieri dimineață? Habar n-am! i-am zis. Am stat pe lângă casă, m-am gândit că, dacă nu plouă de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și animalele, pe urmă ați venit voi. Și... ?! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedea dacă nu a apărut vreo situație deosebită. Condiția este ca bolnavul să respecte cu strictețe sfaturile noastre. Doctore Cuc, refă pansamentul! ― Eu voi fi „mâna a doua” - s-a oferit Gruia... „Bravo, cumetre! Începi să-mi placi. Cum el habar n-are de meserie, ai să-l faci <mic-mică, cât o furnică!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Nu mă ridica În slăvi, vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cuc nu a schițat nici un răspuns... Îl știa chemat la „ordin”... Profesorul a revenit cu Întrebarea: ― Ne-am Înțeles? ― Ammm... - a reușit să pronunțe „doctorașul”, cu o privire de câine care așteaptă ca o implacabilă lovitură să cadă asupra sa. Habar nu avea ce documente trebuia să prezinte profesorului. Pentru a se lămuri, a Întrebat-o pe sora de salon: ― Ce acte trebuie să-i prezint profesorului privind externarea șatrarului? ― Externările nu le fac eu, ci dumneavoastră. Dacă nu știți, Întrebați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Numai că sunteți proști de dați În gropi. Ai pus pe un nemernic să supravegheze Întâlnirea noastră. Întâlnirea Între frați și prieteni. Ce credeai că punem la cale acolo? Și dacă-i s-o spunem pe cea dreaptă, omul vostru habar nu are ce Înseamnă să urmărești „inamicul”. Află că eu și fratele meu Toader am fost cercetași pe front! Și un cercetaș nu e un papă lapte, ca omul pus de voi să ne păzească! ― Cred că v-ați edificat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse însă niciodată și habar n-avea cine putea fi, dar ceva în felul de-a fi și de-a vorbi al poetului gratulat bășcălios cu apelativul "maestre" îi reținu atenția și-l făcu să rămână în continuare acolo, curios să vadă ce-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vecini, redeschise vorba fata. Nici eu nu prea mă pricep la matematică... Și cine era individul care-a făcut-o pe zmeul? o întrebă Victor, după ce străbătură, umăr lângă umăr, o bucată de drum în tăcere. Fata ridică din umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa frumoasă?... 6 După plecarea lui Nichi cu fetele, în salon se așternu din nou liniștea. Minute lungi, Victor și Felicia se priviră fără să-și spună nici un cuvânt. Apoi Victor rupse tăcerea: Ai dreptate, zise. Vina este a mea... Habar n-am avut ce ți s-a întâmplat. Dacă m-aș fi interesat mai devreme... Bătrâna din patul de vizavi își sfârșise de mâncat iaurtul și acum îi privea pe amândoi, cu ochii ei iscoditori și rotunzi, ca de viezure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș vrea să vin și eu odată la un curs de-al lui, chiar dacă n-am habar de matematică... Auzind-o vorbind așa, Victor se bucură. Perfect, aprobă el. Vino oricând vrei. Ești invitata mea! Am să vin, promise fata. Cred c-o să venim un grup întreg de la filologie... Victor avu o tresărire abia perceptibilă. Zise calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bine. Că popa Niță Niculescu era bântuit de gândul de-a se înscrie în partidul comunist sau că începuse să-i povățuiască pe oameni să renunțe de bună voie la pământ și să se înscrie în colectiv, asta Virgil habar n-avea, iar Stelian evita să i-o spună, ca să-l menajeze și ca să nu-l bănuiască cumva că ar fi dorit să-l îndepărteze de prietenul său. O prietenie cu totul nouă se înfiripă între Virgil și Petrică Spătaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mucaliții de serviciu se străduiau zadarnic să-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla. Habar n-am! ridică acesta cu nonșalanță și cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acest aparat "Leica", ce pare să confirme continuitatea între real și fantastic ? Nu pot ignora că imaginile imortalizate pe pelicula lui mi-au ghidat pașii până aici." Ziua a treia Nu am mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare de portocal ? De iasomie ? De liliac ? Hai, spune-mi te rog ce ai pus în crema asta delicioasă ? ! I se spune julfă. E un extras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuiau să asume treburile grele, bărbătești, eu și Minodora, menajul "casei" și îngrijirea sănătății, iar cea mai în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și toate astea fără să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine de parcă aș fi dat foc orașului, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zis nici pâs, domnișoara a început s-o drăcuiască, a încercat să dea cu picioarele-n ea, s-o maltrateze rău de tot, dar noroc de Loly, care, orientată, și-a schimbat în regim de mare viteză locul pentru siestă. Habar n-am de ce, am fost chemat la director, pentru a spune tot ce știu despre "operațiunea fată mare". Am făcut gimnastică la umeri. Lucra în stil mare directorul. Era lingvist, biolog, detectiv, de toate... Ia scrie tu, aici, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de pușlama. Când i-am spus Ninetei despre nenorocirea care mă paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar picioarele parcă înnebuniseră de atâta dansat pe niște pedale. M-am lăsat dus, ca fraierul, de instinct... Atunci Nineta a mai rostit una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de consecințe. Înfometat, el voia să se hrănească din gloria clipei efemere a prezentului. Altfel nu pricep cum, deși-mi propusesem să joc rolul analfabetului, la orele de muzică, m-am deconspirat. Reușisem să-l fac pe profesorul ferentarist că habar n-am de notele muzicale, motiv pentru care, fără ranchiună, mi-a și zis: "Dac-ai cunoaște și notele muzicale, om ar ieși din tine; așa, riști să rămâi un urechist talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că le-am căzut cu tronc. Citește epistolele lui Onuț: către fii, Secu, Z și curioși. Zice ce și cum, despre grămăjoarele de bani împrăștiate prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea nea Onuț atâția prieteni devotați? Tata scoate de sub perna lui nea Onuț un caiet jerpelit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]