1,981 matches
-
tăie pofta, tresări și se schimbă la față, ca și cum ar fi pălmuit-o. Se răsti: cu cine dracu’ să mă mărit?! Chestia asta i-a pus capac. În ruptul capului n-ar fi crezut că ar jigni-o în așa hal, dragostea mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât de slabă de înger și trufașă în draci... Păi, în felul ăsta se alinta, adică ei nu-i trebuie, când de fapt așteaptă cu gura căscată, ca broasca, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii deștepte, de cât de pornită era pe bărbații de-aici, care după ce că-s faliți în ultimul hal, nu se uită nici în oglindă, ce mai, te dezgustă. Ai dreptate, draga mea, ce dracu’ mai pot să zic? Și iarăși că, după ce că nu se uită-n oglindă să vadă ce-i de capu’ lor, mai sunt și plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pur și simplu milă lui dom Emanuel, care deși l-ar fi știut dinainte de Revoluție, din cercul de poeți care foiau pe lângă maestrul Vergilius, a fost cu totul împotriva angajării când i-a văzut articolele de probă, agramate în ultimul hal, cică poet, ce dracu’ poet o mai fi și ăsta și unde mai pui c-are și cazier, hi-hi-hi, are facultatea de litere la bază, adică după ce că ținut de milă, mai e și pârnăiaș. A făcut trei ani și dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la față... Și la ce i-ar fi folosit? În una dintre nopțile acelea de început de iulie, se pomeniră însă la ușă cu fratele Mirelei, Vlăduț, cu doi veri după el. Câteșitrei băieți de provincie emancipați, occidentalizați în ultimul hal, adepți ai aceleiași secte de rockeri metaliști echipați în blugi, centuri cu ținte, geci de piele, și ce noroc și bucurie pe capul Mirelei cu musafirii ăștia de la miezul nopții puși pe fapte mari, chitiți să-și trateze gazdele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată leoarcă și mă simțeam de parcă Încheieturile mi-ar fi fost lubrifiate de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei. Își ștergea fața cu un prosop. Trăgându-și elasticul din păr, Își scutură frumoasa claie de fire de culoarea antracitului și o șterse și pe aceasta bine cu prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușa În nas, să alerg sus și să mă Întind suspinând pe pat. — Tu trebuie să fii Sam! continuă ea. — Mda, ăăă, așa e. Nu doriți să intrați? Grație unui efort intens, am izbutit să nu-mi cer iertare pentru halul În care era garsoniera. Cumva, mi-am dat seama că odată ce aveam să Încep, nu m-aș mai fi oprit. — Grozavă casă ai! observă ea, privind peste tot plină de curiozitate și fără nici o jenă. Se părea că Felice Bortshe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trecători. Cu toate astea, pietonii se Împingeau nerăbdători pe lângă noi. Însă oricine Îi Întâlnea ochii lui Naomi era redus la tăcere instantaneu. Avea aspectul amenințător unui pitbull furios, dar era ceva mai puțin atrăgătoare. — Nu poate să se poarte În halul ăsta cu mine și să scape nepedepsit, zise ea. — Cum anume? — Adică, fără respect, a spus ea Îndată. M-a tratat ca pe curvă ieftină, de parcă aș fi fost Lesley aia. Vacă tâmpită. O să-i arăt eu ei. Dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsat-o gravidă? — Cât de elegant te exprimi. Mă rog, ea arăta minunat. Își Împletise părul În spic, iar coada era Întoarsă la ceafă. Un fel de Grace Kelly a anilor ’90... Cum de ai inima să mă tachinezi În halul ăsta? a gemut Tom. Nu ai nici un dram de compasiune feminină? A Împăturit În două o felie de Chicken Tikka și și-a Îndesat-o În gură aproape În Întregime. — Asta nu m-a prea a ajutat, oricum, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părinților. Ne turnă amândurora cafeaua și continuă, revenind implacabil la subiectul porumbeilor: — Nu fac decât să se Îndoape și să se Împerecheze, cât e ziulica de lungă. Și să se găinățeze pe peretele meu. Ticăloșii. — Ah, ce te deprimă În halul ăsta e atmosfera asta heterosexuală, i-am spus. Pun pariu că ai fi mult mai Înțelegătoare dacă ar fi vorba de o colonie de porumbițe lesbiene separatiste, bucurându-se În voie de dragostea neîngrădită. Janey nu Îmi Învrednici replica cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi n-am mai rezistat. Ia ascultă, nu poți să faci gimnastica asta pe acoperiș? am zis eu apăsat. Nu pot să dorm când sari în halul \sta! — Păi, e șase și jumătate, zise el uimit de tonul meu. — Știu și eu că e șase și jumătate, numai că asta e o oră la care eu vreau să dorm. Nu știu cum să-ți explic, dar mie așa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă duhul vomitând. N-am mai văzut în viața mea pe cineva plângând în halul acesta. Am întins mâna și am atins-o, ușor, pe umeri. Umerii ei tremurau ca varga. Am luat-o apoi, instinctiv, în brațe. În brațele mele plângea înăbușit. Cămașa mi s-a umezit - apoi s-a udat leoarcă - de la lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îmi venea să-mi pun capăt zilelor alta, nu! Parcă eram o înecată adusă la mal, cu alge și iarbă de mare în loc de păr. Dacă tot mă gândeam că ar fi mai bine să mor decât să mă văd în halul în care eram, am decis că pot muri și fără prea mult păr pe cap, ca un călugăr budist. Cel puțin mi-e mai răcoare, zise ea, mângâindu-și părul ce nu depășea lungimea de patru-cinci centimetri și aruncându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca un cioc\nar. Nu trebuie să o strivești cu forță, apas-o ușor și răsucește-o puțin până se stinge. Atunci nu se mai îndoaie în halul \sta. E urât. Și apoi fetelor nu le stă bine să scoată fum pe nas. Aș vrea să-ți mai spun ceva. Atunci când iei masa singură cu un bărbat, nu-i frumos să-i vorbești despre unicul sutien purtat timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văitat că mama ei o bate zilnic și nici nu-i vine să mai meargă acasă. A început să hohotească în toată regula. Cred că și zeul ei protector ar fi izbucnit în plâns dacă ar fi văzut-o în halul acela. I-am spus că dacă îi este atât de greu să meargă acasă, poate veni la mine oricând. Auzind aceasta, s-a aruncat de gâtul meu și a spus, patetic: „Vă rog să mă scuzați pentru tot deranjul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă voi mai putea opri și pe urmă aveam să port în sufletul meu acel secret teribil și iar am s\ înnebunesc. M-am gândit și la copilul meu. Ce s-ar fi întâmplat dacă m-ar fi văzut în halul acela? Fiica mea stătea întotdeauna la părinții mei sâmbăta, până la ora trei, dar dacă venea mai devreme tocmai atunci? Gândul acesta m-a ajutat să-mi adun toate forțele și să mă ridic în genunchi. „Încetează! Te rog!“ am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
găteam, îl hrăneam pe Pescăruș, pe care-l neglijasem complet, beam numai bere, făceam gimnastică treizeci de minute zilnic. Când m-am uitat în oglindă în timp ce mă bărbieream, nu-mi venea să-mi cred ochilor că ajunsesem într-un asemenea hal. A doua zi dimineața am mers mult cu bicicleta și după ce am mâncat de prânz, acasă, am mai citit o dată scrisoarea primită de la Reiko. Apoi am început să mă gândesc serios la ceea ce am de făcut. Motivul pentru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a trântit receptorul în nas. Mi-am văzut mai departe de drumurile mele. Mai poposeam din când în când la câte un hotel ieftin ca să fac baie și să mă bărbieresc. Privindu-mă în oglindă, realizam și eu în ce hal ajunsesem. Pielea îmi crăpase de la soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji aveam pete și tăieturi inexplicabile. Arătam de parcă tocmai mă târâsem afară dintr-o văgăună. Nu-mi venea să cred, și totuși eram eu. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nici n-am cuvinte, mormăi Reiko, parcă cu oarecare greutate. N-am mâncat în viața mea atât de mult. — Ce vrei să faci acum? — Să fumez o țigară și apoi să merg la baia publică. Părul meu e într-un hal... trebuie să mă spăl pe cap. — E-n regulă. Se află o baie publică în apropiere. — Apropo, Watanabe, aș vrea să te întreb ceva și îmi răspunzi numai dacă vrei. Te-ai culcat cu fata aceea? Midori... — Adică vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi, și-am strîns-o. — Ascultă-mă, i-am spus. Dacă nu le lași destul fir cînd se agață În halu’ Ăla, e și normal să-l rupă. Nu există gută așa de tare ca să-i țină. De-aia trebuie să le lași fir. Ăia de-i prind pentru comerț nu poa’ să-i țină nici cu harponu’. Ce tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai așteptăm.“ — Domnu’ Harry, spuse negrul. Îmi pare rău că n-am putut să te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, spuse Autoritatea cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe ele, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meargă așa din bar până la birou?“ Îl cunosc pe Davey foarte bine. Are un simț al umorului puțin cam infantil, așa că va fi curios să vadă cam cât va umbla așa noul designer fără a-și da seama în ce hal e. — Aici erați! strigă cineva. Ne întoarcem, recunoscând deja vocea de aristocrat a Maiorului Barney. Stă în pragul ușii cu brațele pline; cară o cutie uriașă și radiază de satisfacție. — Terminați de înfulecat și înapoi la birou! ne aruncă. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nici măcar nu le mai trece prin cap să se încurce cu secretarele. Cu toate astea, tot eu sunt privită cu ochi răi. Nu pot decât să înrăutățesc situația dacă le spun că sunt deprimată. Nu vor să mă vadă în halul acesta și îi îndepărtez pe toți dacă mă plâng în dreapta și-n stânga. Trebuie să fac pe dura. Cred că de aceea am venit aici. Nu-mi plac explicațiile psihologice pe care oamenii se grăbesc să le găsească uneori, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
i-a vorbit despre tine și acum vrea să te cunoască. Îi surprind privirea lui Finn și îi fac semn din ochi că acceptăm mascarada pe care a pus-o la cale. Nu-l putem lăsa să fie umilit în halul ăsta. Se uită la noi cu recunoștință. —Nu-i nevoie, spune cu răceală, am deja pe cineva. Spune-i Vanessei că nu sunt interesat de serviciile ei de pețitoare. —Vorbești serios? Foarte bine! exclamă Barney surprins, dar ușurat. Abia aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
imediat. Sentimentele sunt una, faptele înseamnă altceva. Bla, bla. E ușor să vorbim. Practica ne omoară. Mă pregătesc să-i trimit o replică, dar iată că mai sosește unul: Ai vrea să fiu iubitul tău de conveniență? Sunt în asemenea hal de supărare, încât pentru o clipă chiar mă gândesc serios la oferta lui. Patrick ar fi cu siguranță afectat, pentru că tot timpul a fost puțin gelos pe Davey. Însă îmi revin repede și îmi dau seama că sunt pe cale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]