3,185 matches
-
practică agricolă, mi-am adus mănuși de lână și, cu ele în mâini, despărțirea cartofilor de dat la gunoi de cei oarecum buni de aruncat în tigaie a devenit mai ușoară. Însă acest lucru conta mai puțin căci tovarășul în halat albastru era greu de mulțumit, fiind aproape tot timpul cătrănit din cauza noastră, a practicanților, pentru că, zicea el, ba nu sortam cartofii cu simț de răspundere, ba pierdeam vremea sporovăind unii cu alții, ba ne apucau foamea și setea când nu
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
pleci, noapte de vis alături de tine...“. Iar Doamnele doamnelor, cu căștile muzicale pe urechi, cântau și dansau frenetic pe melodia “Sex Bonb” de Tom Jones. În același timp, pe același fundal muzical subliminal, a doua Femeie de serviciu, îmbrăcată în halat alb-argintiu, striga sloganul: “Vrem bărbați proprietari cu sexele tari! Iar a treia Femeie de serviciu, îmbrăcată într-o robă neagră cu capă albă și cordon roșu, striga sloganul: “Vrem și proxeneți moșnegi, să ne apere de legi! Apoi, împreună, într-
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
aer pe sub ușă, lăsându-l pe profesor prăvălit pe un fotoliu și total depășit de realitate. Doamna Marlena, suflet sensibil, se uită la el ca la un dăunător al cartofului și dădu un ordin scurt. O fată superbă, într-un halat mai mult mimat, dar care avea dragoni de aur brodați pe mătasea roșie, îi aduse, pe un platou argintiu, un pahar cu o băutură care aromea ispititor și misterios ca însuși orientul despre care citim în cărți stupide. Adormi aproape
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
și de data aceasta. Se adânci într-un somn din care fu scoasă doar de ciocăniturile insistente în ușă. Atunci observă că era semiîntuneric în cameră. „Doamne, cât o fi ceasul”? Se repezi să aprindă lumina și apoi își căută halatul, strigând la cel ce tot insista la ușă : - Imediat! Când deschise ușa, în prag apăru George îmbrăcat într-un costum alb de vară, din pânză de in, cu batistă albastră la buzunar, de parcă era un actor dintr-un spectacol de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
cm, trup atletic, păr negru, puțin grizonat la tâmple, o cicatrice mică în sprânceana dreaptă, care urca puțin spre frunte, probabil cauzată de vreun accident din copilărie. Tenul îl avea foarte alb, în contrast cu părul, dar probabil și deschis de la culoarea halatului, iar ochii de un albastru profund. Nu avea cum să nu-i observe ochii, atâta timp cât au fixat-o în permanență. Își drese vocea și vorbi degajat: - Mulțumesc frumos, domnule doctor! Dar, fetița... - După cum spuneam, nu este bolnavă și tocmai din
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
enorm întâlnirile cu studenții mei în această perioadă de boală. - Vă cred, doamna profesoară, doar știu ce înseamnă să fii înconjurat de tineretul dornic să cucerească știința dacă s-ar putea peste noapte. Nu îi vedeți pe acești tineri în halate albe care abia așteaptă să ies la pensie pentru a-mi lua locul? În rândul tinerilor din alaiul numeros al profesorului se simțea rumoare, zâmbeau la remarca mentorului lor. Erau norocoși că au nimerit să cadă tocmai în echipa profesorului
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
statură impresionantă și purtătorul unui barbișon care îi dădea un farmec aparte. Nu refuza niciodată ocazia să mototolească cearșafurile cabinetului său în nopțile de gardă cu vreo doctoriță tânără și frumoasă. Profesorul Mândrean părăsi rezerva însoțit de alaiul său în halate albe sau roz, după funcția fiecăruia. Rămași singuri, Veronica începu să se precipite adunându-și lucrurile de prin rezervă. - Abia aștept să ajung acasă. - Ieri parcă nu te grăbeai. Spuneai că dorești să mai rămâi internată două-trei zile! De ce atâta
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
întâmplat cu el? Începuse să aibă chiar bani de buzunar cum se spune, dar nu cheltuia decât strictul necesar. În camera unde locuia acum putea să-și păstreze hainele curate și se schimba când mergea la grajd. Aici primise un halat mai vechi dar mereu curat. Asta a sesizat și Cocuța care era foarte bucuroasă în adâncul sufletului, cum avea să-i mărturisească chiar lui Suman. Băiatul se gândea cum avea să fie la teatru? Pe de altă parte Cocuța se
SEARA DE TEATRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348836_a_350165]
-
ați venit? - Am..., am fratele de ieri aici... Știe domnul doctor Tomescu, vă rog frumos... - Dacă știe domnul doctor..., dar cum vă numiți? - Sunt Iuliana Dobrescu și... - A!! Da, da, da! Este bine domnul Iustin... Stați să vă dau un halat, că la ora asta nu are voie nimeni, doamnă... Și așa avem aglomerație mare cu niște amărâți pe care a căzut malul când săpau un șanț adânc, mai apucă să vorbească asistenta, în timp ce luase un halat agățat pe partea interioară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
să vă dau un halat, că la ora asta nu are voie nimeni, doamnă... Și așa avem aglomerație mare cu niște amărâți pe care a căzut malul când săpau un șanț adânc, mai apucă să vorbească asistenta, în timp ce luase un halat agățat pe partea interioară a ușii. Așa... acum... sunteți de a noastră, dacă intră cineva... Eu sunt Lidia, ca să știți... - Mulțumesc mult, doamna Lidia! Domnul doctor a venit deja? întrebă Iuliana cu voce scăzută, simțind cum îi ard obrajii. - Păi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
vedea o fântână arteziana lăsată în paragină și un chioșc de vară, De la poarta o alee ducea spre o cladire destul de impunătoare ale cărei ziduri erau făcute din granit,Cănd ajunseră aproape de clădire pe o ușă ieși o femeie în halat alb, ce părea a fi cadru medical,e de la care culeseră informații asupra modului de internare.Intrand în clădire un alt cadru medical le spuse să aștepte pe banca din lemn unde mai așteptau două persone.. în scurt timp își
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
aceeași tânără căruia i-a înmânat caietul găsit.În cofetărie nu mai era nimeni. -Caietul este tot aici, domnule! Tânărul n-a mai venit. -Dați-mi-l! Poate am eu șansă de a-l descoperi pe propietarul acestuia. Față, îmbrăcată într-un halat cafe-ole scurt, de i se vedeau pulpele apetisante, se aplecă luând de sub tejghea caietul cu pricina, pe care i-l întinse bătrânului scriitor. Dorul Dorin se așeza la masa preferată unde față îi aduse cafeau.Îi privi picioarele așa cum făcea
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
rol definitoriu în modelarea lui: „Când mama pe mine m a creat, de la început a fost decretat ce rol pe tribună voi juca, cu ce arme mă voi înar¬ma și cu ce sarcini societatea mă va obliga; cică în halat alb de medic voi fi îmbrăcat, cu profesionale cunoștințe înar¬mat, voi duce până la sfârșit toate sarcinile ce mi se dau, devotat: eu, rapid, acordul meu l am dat“. Predestinat pentru cariera medicală, Mir, om de știință, dar și individ
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
ușor și-l privea stupefiată cum se plimbă nervos prin cameră, în chiloți și ciorapi. A aruncat bluza și fusta pe jos și si-a scos sutienul cu mișcări mecanice, după care a mers la baie și a îmbrăcat un halat. Se hotărâse să nu mai vorbească. A plecat la bucătărie. Când a intrat Fănel, era la a doua țigară. Prima zăcea în scrumieră fumată pe jumătate, răsucită și strivită. El, tot în ciorapi și chiloți, a scos o sticlă cu
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
el, pe trezie...Trebuie să fac primul pas spre împăcare. În pat se rezolvă multe. Au dreptate femeile de la serviciu care susțin că gura te ceartă și p...a te împacă". A intrat în vârful picioarelor în dormitor. A lăsat halatul să-i cadă de pe umeri și s-a strecurat în pat. Nu a apucat să se așeze lângă el... - Ce vrei? Ți-am spus să mă lași în pace. N-ai auzit? Vocea lui Fănel parcă a spart întunericul și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
Mă dorește, nu fi proastă! Dacă era vorba de palmares, se lua de mine de mult timp. Atunci... sa fii fericita, Anca!" Era goală. A potrivit câteva bucle, s-a dat cu puțin parfum de calitate și a luat un halat curat pe ea. "Atât. Fie ce-o fi!" A intrat ușoară ca un fulg de nea, după ce a bătut discret la ușă. El era la birou. Citea. La televizor, pe un post oarecare, se transmiteau știri sportive. Mirosea frumos în
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
Uite, te liniștesc de îndată, a șoptit el și a cuprins-o din nou în brațe. Ea s-a lăsat în voia lui. După ce a întors-o cu spatele, prin gesturi pline de mângâieri încete, mâinile lui au căutat nasturii halatului și au început să-i desfacă rar, fără grabă. Apoi, i-au cuprins sânii în căușul palmelor și i-au mângâiat fin mameloanele, înfierbântându-le prin căldura interioară ce-o emanau. Curând, s-au ridicat spre umeri în același timp
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
au început să-i desfacă rar, fără grabă. Apoi, i-au cuprins sânii în căușul palmelor și i-au mângâiat fin mameloanele, înfierbântându-le prin căldura interioară ce-o emanau. Curând, s-au ridicat spre umeri în același timp cu halatul ei. Înțelegând că o dezbracă, Anca s-a arcuit puțin cu mâinile aduse pe piept și l-a rugat în șoaptă: - Te rog... stinge lumina, Viorel! - Sssst! Nu ne deranjează. Nu intră nimeni, am pus siguranța... - Dar mi-e jenă
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
cu mâinile aduse pe piept și l-a rugat în șoaptă: - Te rog... stinge lumina, Viorel! - Sssst! Nu ne deranjează. Nu intră nimeni, am pus siguranța... - Dar mi-e jenă... Nu pot! - De ce să stricăm momentul? a întrebat el aruncând halatul în spate, la întâmplare. Nu observase că este goală. A început să o maseze cu abilitate pe gât și umeri, apoi, după ce i-a șoptit să se aplece, a coborât sistematic către mijloc. Atunci a văzut-o goală. A zâmbit
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre ceasul fosforescent. ”Super, iar am dat în mintea copiilor! Știu că există probabilitatea să fie ora două, plus sau minus câteva minute, dar nu-mi pot înfrâna curiozitatea.” Îmbrăcând halatul pufos și bâjbâind după papucii moi, călduroși, cu coada ochiului a cercetat fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
știau bolnavii ce mănâncă?! Și totuși știau ceva. Cel care a tras o femeie în tufe, nu trebuia să se mai dezbrace că amândoi sufereau de sindromul goliciunii, noroc că era vară. Dar și aceea care mi-a prins cordonul halatului din spate și nu mai puteam călca în ritm cu asistentul meu. Am făcut niște ochi mari cât roata morii către el, iar el m-a avertizat: stai, nu te mișca. Am rămas în rama unei fotografii cu expresii îngrozite
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
seară ce greutăți întâmpină personalul medical din rețeaua sanitară. Lipsa acută de medicamente, dar și șpaga pe care o primesc medicii, surorile și chiar infirmierele. Acestea din urmă, ne spunea vecina, nu schimbă lenjeria până nu-i bagi în buzunarul halatului ceva bani. -Nu am bani, domnule doctor! Nu am de unde! -Atunci nu te operez! Hai... marș de-aci. Am treabă. Când te răzgândești să mă cauți. Și omul a plecat umilit. Gândea: „Am fost și eu cineva la viața mea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
brancardieri nu-mi prea vine să zic!!! Știți voi de ce...), împingând patul pe rotile în care eram culcat... spre un fel de cameră de gardă, sau de triaj... Într-o clipă apare un tinerel cu ochi oblici, îmbrăcat într-un halat alb și mă intreabă de sănătate... Cred că era medic!!! Îmi spune să mă dezbrac... Mă întinde pe pat și începe să mă consulte centimentru cu centimetru... Frig al naibii! Așa simțeam eu! Îmi clănțăneau dinții mai ceva decât o
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]