1,021 matches
-
șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu trece pe șine, el trece prin șine, prin gară și prinpersonaje; cei cinci sunt într-o agitație cumplită, din care apar gesturi fotografice, în răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul roților se îndepărtează, dispare; lumină slabă în scenă, o lumină albastră de undeva dinspre pata albastră; personajele au rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; ȘEFUL GĂRII a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANA scâncește ușor la picioarele tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu privirile în pământ; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE, care a alergat în urma trenului fantastic, se află cu un pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o vreme, în tăcere; apoi, HAMALUL își caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să facă mișcări de relaxare; CASIERUL are în pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să Înrăutățească lucrurile. —Eu zic să-ți cauți avocați chiar acum, râse prostește Lauren. Este mult mai ușor să fii divorțată. —Sunt de aceeași părere, sări și Tinsley. Apropo, am luat o hotărâre importantă. Voi accepta un miliardar sau un hamal, dar trebuie să aibă vârsta sub douăzeci și cinci de ani. Acum, că sunt nemăritată, trebuie să fiu mai ușuratică. Am fost mult prea cuminte mult prea mult timp. Hainele astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA D’ARLAN. Am rămas Înmărmurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Costache. Era singur, așa că se mutară și ei, cu micul lor geamantan plin de mirosuri îmbietoare, din celălalt capăt al vagonului, în compartimentul lui. Un alt geamantan, mai mare, a trebuit predat la vagonul de bagaje. Doctorul se dusese cu hamalul la cassa pentru bagaje, nu cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, cum se cerea, ci cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la el. Koneț! — Sunteți redutabil, izbucni Costache, m-ați făcut șah mat. Acum se leagă totul. Acest Grigore Cernea nu mai e în țară și ceva mă face să cred că nici nu se mai întoarce. Am aflat de la un hamal din Gara de Nord că a plecat chiar de-acolo, către Viena. Dar nu sunt deloc sigur că el e cel care are icoana, fiindcă totul pare pus la cale după metoda lanțului de oameni care nu știu decât de veriga de lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai mult. Îi spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal e În partea cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să-i arunc o privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din gară, Îi spuse omul. — La ce oră ieși din tură? — La șase. Nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vor da afară. — Riscă, spuse domnișoara Warren. Douăzeci de mărci. Omul clătină din cap. — Șeful va observa. — Îți mai dau douăzeci și pentru el. Șeful nu va fi de acord, spuse el. Riscul era prea mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci de mărci, spuse ea, și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser Wilhelmstrasse, la numărul 33. Vei găsi acolo redacția publicației Clarion din Londra. Cineva va fi cu siguranță acolo. Spune-i că domnișoara Warren a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]