2,407 matches
-
dă de înțeles faptul că, pentru ca o suită de propoziții să alcătuiască un text coerent, trebuie să existe o corespondență între consecințele ce reies din propozițiile succesive, pornind de la implicațiile lexemelor pe care le conțin. Aici, personajul se străduiește cu haz (bulele 3 și 4) să producă un text coerent în acord cu implicațiile voinței exprimate în bula1. Urmarea este cît se poate de logică în ceea ce privește presupoziția, dar total absurdă din punct de vedere practic. • Subînțelesurile Atunci cînd cineva enunță T14
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un italian bețiv și sentimental pripășit la un han din Târgoviște, iar În carantină relatează peripeții ale unor călători opriți la Predeal. În roman s-ar fi putut crede că Z. a debutat cu ghinion. În fața vieții le va stârni hazul lui B. Delavrancea și lui Al. Vlahuță, colegi de redacție la „România liberă”; ofensat, autorul rupe relațiile cu ei și părăsește ziarul. Viitorul prieten D. C. Ollănescu-Ascanio lansează chiar, fără temei, acuzația de plagiat. Analizând scrierea din punct de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
la el și a fugit în munți desculț. Și-a însușit bocancii unuia dintre urmăritori și, continuând să se ascundă, pricepându-se să facă rost de hrană și adăpost, s-a refugiat mai apoi pe teritoriul sârbesc. Mai târziu făcea haz că fusese ultimul maghiar care a părăsit cu arma în mână Transilvania. Sosise la timp pentru a lua parte la răscoala din vestul Ungariei: căpitanul Maderspach, la începutul toamnei 1921, în fruntea ostașilor săi - adică a bosniacilor căliți în războiul
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ale unor tipuri din diverse medii sociale, surprinse în momente semnificative. În general sunt urmărite aspecte comice, care capătă o ușoară tentă caricaturală, F. devenind sarcastic doar când intenționează să demistifice impostura din lumea medicală. El sesizează exact ridicolul, are haz și se situează la nivelul observatorului inteligent, incisiv, care vrea să-i amuze și pe alții cu constatările și impresiile sale. Are ochi și memorie de artist, secvențele derulate păstrând animația senzorială a scenelor reale. Acuitatea privirii, vioiciunea spiritului, dialogul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
voiagiu), sunt asumate sugestii din La Comtesse d’Escarbagnas de Molière, La Fausse Agnès de Destouches, Madame Angot ou La Poissarde parvenue de Maillot. Personajul rămâne, cu toate acestea, prin implantarea într-un mediu specific, o creație originală, plină de haz, sortită unei cariere triumfale, aceasta și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
injustițiile”, erorile criticului (între ele, aceea etern citată despre Camil Baltazar) și îi minimalizează monografia despre Titu Maiorescu. Nu se poate susține că talentul lui E. Lovinescu se reduce în Memorii la faptul că este „capabil [...] de a nara cu haz anecdote auzite sau trăite”. Înainte de toate, E. Lovinescu este în Memorii un moralist de prim ordin. Procedeul de a scoate la lumină injustițiile critice nu mai funcționează însă în capitolele rezervate lui G. Călinescu sau lui G. Ibrăileanu. Nicolae Labiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
să spună dacă preferă o persoană care face glume sau una care le apreciază umorul, și aceasta pentru mai multe tipuri de raporturi (relație amicală, relație sexuală). Rezultatele au pus în evidență faptul că femeile îi preferă pe cei cu haz, indiferent de tipul de raporturi. Același lucru în cazul bărbaților în privința relațiilor de prietenie. Într-adevăr, în aceste situații, bărbații caută în general să fie înconjurați de femei care „produc” umorul. În schimb, atunci când este vorba despre o relație sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
să mergem la doctor, cam asta ar fi tot. I: Tu nu ai permis? S: Nu, nu încă. Dar Dumnezeu mi-a dat un dar grozav - viteza, ăsta-i norocul meu și sper să îmi pot menține ritmul. Prietenii fac haz de mine și îmi spun că tot ce-mi trebuie sunt niște patine cu rotile. Am atât de multe drumuri de făcut într-o singură zi, să duc și să aduc copiii de la diverse activități, ca să nu treacă strada singuri
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire 2. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă Niță avea ordin să îi ofere îngrijiri peste noapte, dar el a intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de forță, a terminat o facultate cu profil științific la Iași. Era foarte bun șahist. S-a stins în jurul vârstei de 50 de ani. 334 Întâlnindu-se la Liteni după atâția ani, și-au amintit de această întâmplare, făcând mult haz și drept mulțămită pentru chelfăneală, în bucuria amintirii, Băeșu i-a făcut portretul lui Ionescu. Pe lângă peisaje, la Liteni a lucrat portretele copiilor mei (3) și un triptic tot cu copiii mei, care au fost expuse în expoziția de la București
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu aceasta: „Noi - îi zice poetul câinelui părtaș la foame - suntem frați și regi/ între nebunii de jos”, iar altă dată se întreabă: „Când o să mă întorc/ La câinele meu Stelaru?”. „Geniul” hoinar face, uneori, haz de necaz în stilul lui Jean Richepin: „Era un flăcău, hai, hai -/ Azi cerne în vatră mălai”; „La ora patru dinspre zori,/ Trei pești zburători/ Din nu se știe ce ocean/ Rămaseră fără un ban./ O-la-la”. Câteodată e fantast în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și vodeviluri, în realitate traduceri și prelucrări. Triumfu amorului (1836) e o compunere artificioasă, fără haz, în care premiate sunt, în cele din urmă, dragostea și statornicia. Piesa Actorul fără voie (1836) se aseamănă cu unele comedii ale lui V. Alecsandri. Este, probabil, o traducere a piesei lui August von Kotzebue, Der Schauspieler wider Willen, aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
treilea. În fapt, se poate spune că însăși pasivitatea (nu neaparat, mereu, naivitatea) garantează succesul ironiei. Ce ar fi plăcerea ironistului și a complicelui său fără consimțămîntul ridicol al victimei la propria-i defăimare? Firește că nu mai are "nici un haz" falsul inocent, cel care și-a păcălit "agresorii"( în celebra schiță C.F.R., spre pildă, să ne-o amintim), lăsîndu-i să guste din voluptatea jocului ironic, să creadă că l-au învins, să se îmbete cu vinul tare al puterii (rîsului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și a-i cere , ca în poveste, oarece, spune mult despre vocea "unificatoare" a operei. Sîntem în plin Caragiale, iar nu în simpla situație comică datorată repetării, în cer, a ...așteptării în antecameră. N-ar mai avea, vorba amicului, "nici un haz" dacă în vocea Sf. Petru nu s-ar fi strecurat, îndărătnică, fals binevoitoare, dar... clară, replica feciorului (sau a funcționarului la ghișeu, sau a altor nesuferite personaje intermediare...). "Dar sfîntu-i taie vorba : -Drăguță, să ierți, domnul acuma are alte treburi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Chestiune de estetică, argumente schopenhaueriene. Cu alte cuvinte, "imoralitatea" lumii lui Caragiale (recognoscibilă, fatal "a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un secol, lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar veni. "Caragialești" se trezesc situațiile de viață, verbiajul, vidul gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la autopastișă, a exersat o intertextualitate abisală, proiectîndu-i pe Mitică, pe Lache, pe Mache în variațiuni care par nesfîrșite. Cine i-a citit discursurile turneului electoral alături de Take Ionescu i-a regăsit, tresărind, și acolo. Autorul a fost cîștigat de hazul esențial. S-a întîmplat ca el să scrie în românește. Hazul este apatrid. Caragiale își spunea arvanit. Au malentendu, salut! UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC "Dispariția elocutorie"...a autorului, invenția realistă cu cea mai puternică determinare în sfera poeticii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lache, pe Mache în variațiuni care par nesfîrșite. Cine i-a citit discursurile turneului electoral alături de Take Ionescu i-a regăsit, tresărind, și acolo. Autorul a fost cîștigat de hazul esențial. S-a întîmplat ca el să scrie în românește. Hazul este apatrid. Caragiale își spunea arvanit. Au malentendu, salut! UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC "Dispariția elocutorie"...a autorului, invenția realistă cu cea mai puternică determinare în sfera poeticii romanului, rămîne o (acceptată) iluzie. Că va fi voit scriitorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
simetrii, ci imagini de-realizante, ale unui dublu posibil. Să notăm varianta serioasă in spe: arhitect cum Ioanide, rival și deopotrivă pretendent la atențiile Indolentei Pomponescu. Ironia cu care-l înzestrează aproape ostentativ naratorul îl însoțește oriunde, însă fără nici un haz. Este, dacă acceptăm calamburul, un grav al ironiei, ceea ce revine la categoria ridiculizată încă de spiritul rabelaisian, a celor care nu știu să rîdă: les agélastes. În plin spectacol, ironistul stîrnește reacțiuni. Neseriozitatea lui Ioanide, strivitoare pentru agélaste, oripilează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
salvare. În 1940, sub regimul legionar, devine director general al Societății Regale de Radiodifuziune. Părăsește definitiv țara în 1947, trecând frontiera clandestin și se stabilește o vreme, după o seamă de peripeții pe care le va relata mai târziu cu haz, la Paris. Emigrează în Argentina (1949), unde înființează și conduce ca redactor-șef, scurtă vreme, revista „România”. Colaborează la revista canadiană „Unirea”, la ziarul „Românul” din New York și la alte publicații românești din exil („Înșir’te mărgărite”, „Cuvântul în exil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
22 de izvoare minerale (premiate cu aur la concursurile de la Viena -1873 și Paris - 1889), precum și busturile scriitorilor I.L.Caragiale, Ion Creangă, Mihai Eminescu și George Coșbuc. Prozatorul junimist Nicolae Gane a “nemurit” stațiunea moldavă, într-o povestire plină de haz, intitulată Două zile la Slănic. Este interesant că acest nume topic este legat de prezența “izvoarelor sărate”, având ca “pandant” nu numai stațiunea Slănic - Prahova, ci și sinonime ca Slatina, prezent pe întreg teritoriul României (care are la bază apelativul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
secret” sau „confidențial”. Ce s-ar fi întâmplat dacă aceste hârtii ar fi ajuns în mâinile „reacțiunii” sau al vreunui „dușman al poporului muncitor”?! Opinăm că presa de opoziție care mai exista pe atunci ar fi făcut mare tapaj și haz pe tema recunoașterii comuniștilor a propriei incapacități dar și a marilor eșecuri ce pe atunci le făceau mult sânge rău, credem. Iată cum își mușca mustața (dacă avea!) tov. Petru Bighiu scriind niște adevăruri jenante: „...în oraș avem organizate până în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
consiliul județian”. Acesta era cântecul de lebădă al acestei federații folositoare mai ieri și bună de aruncat la gunoi mai astăzi. i. „Tinerii artiști au pregătit piesele <<Elixirul tinereții>> și <<Glasul nicovalei>>” Trecând la secțiunea „cultură”, am remarcat cu mare haz câteva fraze extrem de întortocheate „comise” de către tov. Ion V. Iacob ceea ce denotă ori un deosebit și dezvoltat simț al umorului...involuntar, ori un slab „nivel” politic. De altfel, după cum spuneam, numai începutul anului 1948 îl va mai prinde pe funcția
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
confiscării aparatelor de radio, a interzicerii ieșirii la cumpărături a evreilor înainte de ora 9 a.m. dar și a interzicerii sacrificării păsărilor la haham (măcelar ritual). În acest sens, aducem la lumina tiparului o notă informativă a Poliției Vaslui de tot hazul, la nivelul anilor 2000 ai secolului XXI. Șeful acestei instituții, C. Rotaru, dar și șeful „biuroului judiciar”, comisarul V. Papadopol, semnează următoarea, să-i spunem, sesizare adresată prefecturii: „Avem onoarea să vă trimitem un dosar cu 3 (trei) file cu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]