935 matches
-
târziu... Nu avem garanții că acesta o să aibă și carte de vizită, date amănunțite despre ultima reședință, ultima slujbă, familie, etc... Dorința de identificare e de înțeles dar nu poate fi întotdeauna îndeplinită. În 1999, The Guardian relatează o întâmplare hazlie și semnificativă pentru zgârcenia narativă a lui Harold Pinter: O doamnă i-a scris lui Harold Pinter cerându-i să-i explice The Birthday Party. "Iată ce nu înțeleg: 1. Cine sunt cei doi bărbați? 2. De unde vine Stanley? 3
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese. Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului lui Pinter e muzica: Nu știu cum influențează muzica scrisul, dar pentru mine e foarte importantă, atât jazzul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii. Toate aceste versuri flecare se încheie cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spunea că operele lui aveau drept țel să afirme, "Prieteni, nu așa trebuie să trăiți". Dacă există un sens adânc în opera mea, nu poate fi mai adânc decât atât. Prietenii mei scriitori scoțieni (am o droaie) mă consideră vorbăreț, hazliu și deloc enigmatic. Ca și mine, sunt socialiști care au crescut fără încredere în guvernele URSS ori SUA, fiindcă ni se par corupte și nedemocratice dictaturile unui singur partid și capitalismul neținut în frâu. Ca și mine, nici ei nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuprinzătoare a moravurilor societății franceze, el fiind un pictor fără egal al atitudinilor și caracterelor celor peste 3000 de personaje. Cele mai reprezentative romane sunt: Medicul de țară, Eugénie Grandet, Moș Goriot, Gobzeck, Iluzii pierdute, César Birotteau, Banca Nucingen, Povești hazlii, Louis Lambert, Căutarea absolutului, Pescuitoarea în apă tulbure, O afacere tenebroasă, Țăranii, Verișoara Bette, Vărul Pons ș.a. Din monumentala Comedie umană face parte și romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor, publicat în 1847, ce-l are în centru pe Lucien Chardon
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prețios, iar morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de familie al lui Diderot, el apără "comedia serioasă", foarte criticată de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Grecia, cina avea loc la căderea nopții și putea fi împărțită în două părți: masa propriu zisă la care se mânca, apoi banchetul la care se beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Volumul a apărut În anul 1928, odată cu alte scrieri ca „Demonul tinereții”, „Împărăția apelor” și „O Întâmplare ciudată”. „Iapa lui Vodă” este prima povestire din cele nouă din volumul amintit. Ea aduce În memoria călătorilor de la Hanu Ancuței o Întâmplare hazlie, menită să pună În evidență talentul excepțional de povestitor al lui Mihail Sadoveanu, În care, deseori, Își află locul un umor popular robust, optimist și plin de haz. Trebuie să menționăm că lumea aceea din Întregul volum de povestiri este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la satiră, deseori este virulent, sarcastic, starnind hohote puternice si profunde, având drept scop nu numai stigmatizarea (Înfierarea, condamnarea, dezaprobarea) ci și Îndreptarea defectelor societății și ale oamenilor. De exemplu, În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă povestește cu umor Întâmplări hazlii, ca aceea cu pupăza, sau defectele minore ale personajelor, cum ar fi lenea lui Nica, fără să-și propună să le corecteze. I.L.Caragiale satirizează În comedii moravuri grave ale societății, falsificarea alegerilor politice, sau tare morale esențiale ale protagoniștilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]