952 matches
-
intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria din perspectiva semnificațiilor și a semnificanțiilor este un joc semiotic, la fel cum a interpreta trecutul istoric devine un joc hermeneutic. Semiologia a fost definită de gânditorul francez drept "ansamblul cunoștințelor și tehnicilor care ne permit să distingem unde sunt semnele, să definim ceea ce le instituie ca semne, să le cunoaștem legăturile și legile după care se înlănțuie"210. E o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
imposibil să atingem o cunoaștere științifică a chestiunilor legate de om, deci este imposibil să realizăm descrieri și explicații obiective ale acestor realități” (J. Lett, 1997, p. 12). Din această perspectivă, antropologia ar trebui să fie un demers de tip hermeneutic, axat pe interpretarea și reconstruirea subiectivă a unui univers de sensuri, un demers care nu poate conduce la generalizări, la legi și la teorii cu pretenții de universalitate. Prin conținutul și scopul său, această carte se plasează „dincolo” de dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conflictual: carnavalul reprezintă o formă de exprimare a rezistenței față de mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune, miniaturală ca mijloace de luptă socială, dar efectivă ca rezultate; c) modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă organizarea socială, dar o și confirmă, care aduce În scenă atât simboluri ale diferenței, cât și metafore ale unității sociale. În prima versiune, promovată, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adică este vorba despre separarea dintre iudei și creștini; creștinii percep Vechiul Testament realizat în Cristos - Mesia, în timp ce iudeilor le scapă această viziune) că Isus, Mielul jertfit care poartă semnele răstignirii, este în centrul întregii istorii a mântuirii și este criteriul hermeneutic pentru a o înțelege. În Cristos se recapitulează figurile Mielului care trebuie să fie jertfit pentru salvarea Israelului din Egipt, în decursul primului Paște (Ex 12,5-6) și a slujitorului lui Iahve, asemenea unui miel condus la înjunghiere, din profeția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un simplu pretext. În Graffiti veriga slabă a selecției autorilor împinge aceste date către autosubminare. Autorii prinși în sumar sunt în bună parte de raftul al doilea. Ca atare, se creează, pe de o parte, o anumită discrepanță între efortul hermeneutic investit și obiectul investiției, iar, pe de altă parte, se constată o anumită indistincție în tratarea unor autori distincți (valoric și nu numai), o unilateralitate a aplicării critice. Excepțiile nu afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
de la un model paradigmatic al religiei, dedus axiologic În funcție de o scală preconstituită de valori, punct de vedere propriu filozofiei religiei; sau, de asemenea, unul de tendință neistorică, pe care Îl au destule științe umane dedicate studiului religiei; sau, În sfârșit, hermeneutic, conform unei problematici difuze În cadrul fenomenologiei și antropologiei religioase, care presupune ceea ce ar trebui descris, adică homo religiosus. Din perspectiva sugerată aici, din care ne-am inspirat În elaborarea lucrării, „religia” este deci o categorie interpretativă ce are o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta se dovedește foarte curând un instrument incapabil să redea În mod adecvat câmpul cercetării. Astfel, un principiu de repartiție geografică - care oferă avantajul considerabil al unei neutralități de invidiat, Într-o situație atât de delicată din punct de vedere hermeneutic cum este aceea a studiului religiilor - nu e, printre altele, În măsură să redea istoria complexă a religiilor care, apărute Într-un anumit context istorico-geografic, și-au extins, ca urmare a dinamicii lor interne, propria influență pe diferite continente. La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși subliniat că, prin intermediul unor evenimente Întâmplătoare, au ajuns până la noi două documente excepționale, fără termen de comparație În lumea clasică, documente ce se dovedesc prețioase pentru cercetătorul religiei etrusce În virtutea conținutului lor care poate fi bine recunoscut, În pofida dificultăților hermeneutice puse de limba etruscă: mă refer la liber linteus din Zagreb, un calendar ritual compilat În secolul al II-lea Î.Hr. În regiunea cortoneză sau perugină, tăiat și refolosit ca fâșii ale unei mumii din Egipt, și la „ficatul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
23-26; D. Micu, Invitație la călătorie, L, 1993, 35; Constantin Ciopraga, Călătoria ca literatură, DL, 1993, 10; Nicolae Mecu, Minunatele călătorii ale istoricului literar, VR, 1994, 2; Nicolae Turtureanu, Un critic în ținută de prozator, CRC, 1997, 3; Nicolae Crețu, Hermeneutice drumuri șerpuitoare, CRC, 1997, 3; Ioan Holban, Se călătorește altfel, se gândește altcum, DL, 1997, 27; Liviu Grăsoiu, Profesionalismul și talentul cercetătorului, LCF, 1997, 39; Dicț. scriit. rom., II, 251-252; Gabriela Duda, Un „ospăț” al cuvintelor și al spiritului, CL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca atare, ci se formează mental ca urmare a demersului hermeneutic. Prin urmare, nu avem de-a face cu un stil propriu-zis, precum Secesionismul, Art Nouveau, Modern Style, Stile Floreale, Lilien Still etc., ci cu o strategie de construcție-deconstrucție. Picturile devin "embodiments of "texts""35, pe cale de consecință, pictura se va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu și sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extrem, potențial plictisitoare"48. În opinia lui John Reed, literaturitatea picturii lui Moreau ar decurge nu din împrumutul unor teme din literatură transpuse apoi în plastică, ci din cauză că solicită o reasamblare a întregului, o recuperare a coeziunii printr-un act hermeneutic, interpretativ. "Opera lui Moreau este literară nu numai pentru că își ia subiectele din operele literare, ci și pentru că solicită privitorului să interpreteze diferitele elemente ale compozițiilor lui. Își afirmă și dezvoltă motivele muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adoptată de un poet de tristă amintire, A. Toma, prin anii 1950. Este interesant că fenomenul vulgarizării nu atinge o creație minoră, cu o problematică mai la Îndemâna necunoscătorilor, ci operele geniale, În care mesajul estetic se cere descoperit cu mijloace hermeneutice care nu se află la Îndemâna oricui. În altă ordine de idei, este de notorietate că vântul vulgarizării bate dinspre nicăieri, iar lipsa de profunzime nu trebuie să afecteze esența mesajului transmis de Mihai Eminescu urmașilor. Se repetă mereu gesturile contemporanilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
apelul la fapte. Dacă investigația nu presupune provocarea unor schimbări în mod experimental, această etapă presupune parcurgerea următoarelor momente: colectarea datelor necesare cercetării; măsurarea celor care se pretează la prelucrări cantitative; interpretarea lor prin metode cantitative (matematico-statistice) și calitative (logic hermeneutice). Procedăm deci precum în studiul dedicat formării cadrelor didactice. Atunci cînd avem de-a face cu o cercetare experimentală, toate aceste faze sînt precedate de introducerea modificărilor solicitate prin ipoteză. Deci vom proceda la fel ca în studiul referitor la
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
autorităților statale. În constrast cu ideația istoriografică a avangardei intelectuale, caracterizată prin natura sa de elemente heterodoxe (inovația se definește necesarmente prin depărtarea de interpretările consacrate), manualele de istorie constituie ortodoxia cu privire la interpretarea trecutului. Manualele excelează în practicarea unei "precauții hermeneutice", în sensul că interpretările furnizate de către acestea se feresc să se aventureze dincolo de cadranul consensului oficial. Expresii ale consensului oficial, manualele sunt așadar caracterizate de un retard temporal față de interpretările inovative ale cercetătorilor istorici, un retard care poate fi chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin abundența metaforică prin care poate fi descris manualul de istorie. Privit prin prisma ideii machiavelliene, cartea școlară este un instrumentum regni, angajat de autoritățile statale ca o "armă de instrucție în masă". Schimbând unghiul de analiză cu câteva grade hermeneutice, manualul de istorie apare ca fiind un "vector al memoriei" care structurează modul colectiv de raportare la trecut (Wood, 1999). Tabloul poate fi completat prin conceptul lui P. Nora (1989), prin prisma căruia manualele de istorie sunt "locuri [textuale] ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
transformat în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura" ideologică a sistemului laurian de periodizare este evidentă: ambele momente definitorii ale istoriei poporului român sunt plasate în trecutul Romei, respectiv a Bizanțului, fapt ce semnifică fără niciun dubiu hermeneutic latinitatea bizantină a poporului român. Fixând cele două centre de greutate ale istoriei românilor în Roma și Constantinopol, Laurian a realizat o "transpunere la nivel istoric a dimensiunilor genetice si spirituale ale românilor" (Roșu, 2004, p. 121). Românitatea devine astfel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat juridic și intelectual deopotrivă 12 Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul sunt în primul rând de domeniul instinctului" (p. 10). Sau, reiterând această teorie a naționalismului ca instinct primar, când enunță că "Patria și Patriotismul sunt primordial-instinctive. Pe noi ne preced Patria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalizare a trecutului, proces ce implică impunerea unei grile naționale unice de interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice considerabile în vederea portretizării unei serii de domnitori moldoveni și munteni în unificatori avant la lettre ai neamului românesc, proiectul politic dezvoltat de Sigismund Bathory de a cuprinde întregul spațiu dacic sub autoritatea sa politică este cu totul ignorat. În 1595
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
princeps apărând în 1947 sub titlul mai convențional de Istoria României. Manual unic pentru clasa a XI-a medie semnat de colectivul coordonat de Acad. Mihail Roller, o adevărată "echipă de șoc" însărcinată cu rolul de a trece prin malaxorul hermeneutic de factură marxist-leninistă întregul trecut românesc (Zub, 2000, p. 41). Toate celelalte manuale de istoria românilor aferente treptelor inferioare de învățământ gimnazial și primar sunt copii în miniatură ale acestuia, reducții la scare diferite ale imaginii complete a trecutului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale marxist-leninismului. Engels și Lenin sunt invocați recurent ca indicând calea cea dreaptă în chestiunea națională. Eșantioanele textuale culese din scrierile celor doi clasici sunt mobilizate în scopul pacificării doctrinare și în vederea raționalizării ideologice a formulei hibride a național-comunismului. Eforturile hermeneutice, adiționate de strădanii exegetice, sunt îndreptate înspre împăciuirea "preocupării pentru înflorirea națiunii socialiste și a statului național" cu solidaritatea socialistă și internaționalismul proletar (Programul PCR, 1975, pp. 145-146). Via Engels și Lenin, Partidul Comunist Român decretă completa compatibilitate dintre cele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]