949 matches
-
nu este la Heidegger o teorie a interpretării, ci chiar interpretarea. Hermeneutica face accesibil Dasein-ul propriului său Dasein în privința caracterului său de a fi. Dasein-ul își asigură pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea pe care Heidegger o aduce în planul hermeneuticii, comparabilă cu arbitrarietatea semnului a lui Saussure în planul semiologiei, este refuzul concepției epistemice asupra înțelegerii. Heidegger răstoarnă situația considerând, invers, cunoașterea drept secundară și ea izvorând
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
anticipare a înțelegerii: "situația existențială prealabilă circumscrie cadrul pretenției de validitate a oricărei încercări de interpretare". A înțelege un lucru înseamnă a te dovedi la înălțimea lui, a-l putea lua într-un anumit fel. Heidegger consideră aspectul implicit, "prelogic", hermeneutic, prealabil celui apofatic, propozițional. El folosește termenul de hermeneutică pentru a caracteriza comprehensiunea antepredicativă, fără ca totuși să iasă, așa cum Husserl o făcea, în afara limbajului. * în spiritul întregii sale gândiri, Heidegger nu vrea să ne lase să luăm drept simple și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
istorismului construit pe modelul epistemic al științelor exacte. Consecința pozitivă mai generală este refuzul metodei pentru că nu pot exista propoziții enunțiative clare care să poată traduce suferința facticității și finitudinii noastre. A doua inversare se petrece în însăși structura demersului hermeneutic. Relația clasică dintre interpretare și înțelegere se răstoarnă: interpretarea devine explicitarea (Auslegung) înțelegerii. Dacă în vechea 122 hermenutică explicitarea interpreta pentru a conduce la înțelegere, în hermeneutica heideggeriană înțelegerea este interpretată explicitant. Apare la acest punct urma unei moșteniri nietzscheene
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pentru a explicita corect un gest al altcuiva sau un text, trebuie să ne devină clară propria situație hermeneutică. Alteritatea a ceea ce este de lămurit poate apare numai dacă ne controlăm propriile prejudecăți. Din această perspectivă este rezolvată problema cercului hermeneutic. în vechea hermeneutică cercul rezultă din mișcarea de du-te-vino între interpretare și înțelegere. La Heidegger mișcarea este, cum spuneam, inversă: de la înțelegere la interpretare. Rezultatul este că această figură, vicioasă logic, a blocat hermeneutica anterioară. După răsturnarea relației dintre explicitarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125 Mersul istoriei este cel care raționalizează momentul anterior, oferind o perspectivă mai generală. Necesitatea acestui travaliu al istoriei în procesul hermeneutic este consecința finitudinii comprehensiunii noastre. Eroarea hermeneuticilor clasice, istorico-psihologice, este de a crede că istoria poate fi oprită pentru a produce momentul unei cunoașteri nerelative, științifice. Chiar istoricitatea vieții subminează constituirea epistemologică a disciplinelor socio-umane. Gadamer acuză naivitatea pozitivistă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
istorice. De aceea cunoașterea și aplicarea nu sunt două momente distincte și succesive, ci un singur tot. Tot imposibilitatea hermeneuticii de a se sustrage istoriei face din ea o disciplină producătoare: în mișcarea istoriei de câte ori înțelegem, "înțelegem altfel". Modelul procesului hermeneutic este dialogul (Gesprăch). Interpretarea textului este Gesprăch mit dem Text, coff-vorbire, dialog cu textul. Sarcina hermeneuticii, spune Gadamer, se înțelege pe sine ca o intrare în vorbă cu textul. Această înțelegere este o experiență cu textul, de parcă textul sau tradiția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Erfahrung, experiență, aflare) a persoanei, adică experiență cu textul sau tradiția ca și cum ar fi persoane, adică ar vorbi "de la sine ca un tu". Gadamer se împotrivește tratării textelor ca obiect fie că perspectiva este științifică, fie estetică. Dialogul ca proces hermeneutic ne arată că înțelegerea înseamnă mai degrabă participare la o tradiție decât stăpânirea unui sens. Dialogul e făcut din întrebări și răspunsuri nu din enunțuri, ca entități neutrale și autosuficiente. Interpretul se află în fața sarcinii de a descoperi întrebarea la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vine din negativitatea experienței noastre care contrazice tradiția, prejudecata, inerția ideologică. Descoperim mereu că 126 totul e altfel decât credeam. Tot astfel, răspunsul vine singur când îl meriți; totul e să fii pregătit pentru el pentru că înțelegerea este ontică. Procesul hermeneutic se produce pe teren lingvistic. "Limba vine la rostire", spune Gadamer. Limba este mediul universal în care înțelegerea se înfăptuiește de la sine iar subiectivitatea nu are ce căuta aici. Hermeneutica filosofică nu elaborează o tehnică; ea este o descriere fenomenologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
astfel de reguli, ele nu duc la rezultatul dorit. Gadamer numește această reorientare a hermeneuticii de la metodologie la examinarea condițiilor și posibilității înțelegerii, "cotitura ontologică" a hermeneuticii sub conducerea limbajului (este titlul secțiunii a 11l-a din Warheit und Methode). Cercul hermeneutic este o regulă ce se impune singură prin ceea ce se petrece de fapt: întregul este înțeles prin părțile sale constitutive, și invers, părțile sunt înțelese dinspre întreg. Problema este aceea a intrării în cerc: Heidegger și Gadamer au propus soluția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
1999 12. Ricceur, Paul, De la text la acțiune. Eseuri de hermeneutică (II), Ed. Echinox, Cluj, 1999 13. Ricceur, Paul, Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Editura Trei, București, 1998 14. Riedel, Manfred, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989 15. Poggeler, O., Heidegger und die hermeneutische Philosophie, K. Alber, 1983. III. Postmodernism 1. Codoban, Aurel, Filosofia ca gen literar, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992 2. Derrida, Jacques, Scriitura și diferența, Ed. Univers, București, 1998 140 141
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care Butler o dezvoltă în Viața psihică a puterii. Diferențele de premise își spun cuvântul: ce la Butler e un reflex psihic, care asigură heterosexualizarea dorinței și
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
textului: "Textul este, nu atât un parametru de utilizat cu scopul de a convalida interpretarea, ci un obiect construit de interpretare în cursul efortului circular de a se convalida pe sine pe baza a ceea ce construiește ca rezultat propriu." Cerc hermeneutic, admite Eco, care consideră că (auto)controlul unei interpretări se poate realiza printr-o repetată confirmare pe module textuale diferite. În fond, "textul rămâne parametrul cu care se măsoară acceptabilitatea interpretărilor lui". De vreme ce lectura e o tranzacție complicată între competența
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
cea din urmă. Richard Rorty "atacă" de pe poziția pragmaticienilor. Preocupați de relație ca interacțiune în detrimentul substanței ("nu există proprietăți intrinseci"), a relației de tip cognitiv bazate pe reprezentare, pentru pragmaticieni semnificanța este supremă. El însuși un admirator al metaforei cercului hermeneutic, Rorty remarcă însă că, de vreme ce Eco susține "construirea" textelor pe însăși baza interpretării lor, coerența internă a textului se pulverizează. Prin urmare, coerența textuală nu poate fi decât un atribut al post-interpretării, o funcție, așadar, de convenție a enciclopediei. În
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
e în ce măsură o asemenea problematizare e general valabilă, sau dimpotrivă, legitimă numai în cazul poetului german. În prefață, profesorul Hoișie observă că tabuul biografist e ridicat (cel puțin în cazul lui Celan) odată cu lansarea unor abordări ale operei sale orientate hermeneutic, și prin urmare cu ambiții "holiste", care în mod inevitabil aliniază textul la context. A găsi însă potrivirea exactă, corectă și eficientă, între biografie și interpretare literară, rămîne o chestiune dificilă, pentru care nu există soluții sau norme ușor de
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
lui Huizinga - generic pentru a treia parte a cărții - provoacă investigații ale ludicului în felurite compartimente, cu exemple din Myriam Marbe, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Iannis Xenakis, din nou Bach, Anatol Vieru, Dan Dediu și Aurel Stroe. Citind acest discurs hermeneutic, regăsesc cu plăcere unele din propriile mele obsesii muzicologice. E vorba, aici, de unele permanențe ale spiritului artistic în muzică: retorica, melogramele, ludicul, citatul cu toate aspectele sale inter- sau paratextuale. E vorba de asemenea de salturi prin istoria muzicii
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
șef de sector pentru problemele învățământului, culturii și cultelor în Guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan. Este profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București din 1999. A întreprins mai multe cercetări empirice și studii hermeneutice în domeniul științelor educației. S-a făcut cunoscut cu proiectarea unui model instrucțional de tip "mastery learning" pe care l-a experimentat în școlile bucureștene. Premiat de Academia Română pentru lucrarea "Învățarea eficientă". A publicat mai multe cărți și studii: "Inspecția
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
credința islamică, Șaria este socotită ca revelată divin, "dictată" de însuși Dumnezeu pantru a ocroti credința, viața, cunoașterea, moștenirea și averea fiecărui musulman. În teorie, ea ar trebui să fie suficientă pentru orice situație, dar în practică, printr-un efort hermeneutic modernizator, ea se poate exprima generând un sistem de legi care să nu fie rigid, așa cum sugerează, de exemplu, ultimul raport din seria Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare - PNUD - (care aparține de Consiliului social și economic al Națiunilor Unite) referitor
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
Dumitru Stăniloae. O etică relaționala" (2001) sînt un reper semnificativ în analiza operei teologului. Importantă textelor lui Sandu Frunză este relevata de Aurel Codoban atunci cînd afirmă că ”avem în față o lectură personală a operei Părintelui Stăniloae, în sensul hermeneutic, în care lectură este o interpretare. Interpretarea proprie dar bine susținută îl conduce pe Sandu Frunză că în punctul de întâlnire între filosofie și teologie să reconstruiască din gândurile Părintelui Stăniloae o antropologie. Pentru că povestea pe care o spune filosofia
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
inițiativă de pionierat în literatura românească de specialitate”. Despre același volum, Moshe Idel afirmă că ”analizează într-un mod erudit două vârfuri importante ale gîndirii evreiești, Philon și Maimonide, dar și o serie de gânditori evrei contemporani, ca un efort hermeneutic continuu, punând în valoare schimbările de bază ale interogării reciproce, ca și dimensiunile mistice ce apar că un rezultat al tensiunii dintre cele două centre (Atena și Ierusalimul)”. Una dintre cele mai importante contribuții aduse de Sandu Frunză este introducerea
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
de traducere a lui Micu este expusă în cuvântul "Cătră cetitoriu", în care el argumentează avantajele și, mai ales, dezavantajele transpunerii literale, cuvânt cu cuvânt, în funcție de rigorile fidelității maxime impuse prin tradiție pentru orice echivalare a textului biblic, potrivit principiului hermeneutic „Ordo verborum mysterium est”, enunțat de Ieronim: „Iară, o, iubite, cucearnice cetitoriu, am voit a-ți aduce aminte că doară și acum întru unele locuri ți să va părea întunecat graiul, ci pentru aceaea să nu te smintești, nici să
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
noi teorii, care descrie o problemă ce necesită o soluție. Descoperirea unei soluții reprezintă ea însăși o încercare de rezolvare a unei alte probleme, care - la rândul ei - devine accesibilă capacității de înțelegere. Prin aceasta, Popper ia poziție împotriva metodei hermeneutice a psihologizării, lipsită de obiectivitate, întrucât totul este redus la motive individuale, și - în același timp - împotriva istorismului, care încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism. Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
mereu atent la contextul în care interpretează misterul. Într-adevăr, întreaga povestire îl determină pe narator, Adso, și pe cititor să recunoască mereu contextul pe care îl folosește pentru interpretare, ridicând întregul text la niveluri variate, la care au semnificații hermeneutice diferite. Există de fapt cel puțin două narațiuni (activitatea de detectiv a lui William grefată pe dezbaterea religioasă, dar cu profunde implicații politice, dacă Cristos a avut în proprietate bunuri, mobile sau imobile) fiecare având interpretări și surse de semnificație
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Iași este specialist în hermeneutică. Cărțile care i-au făcut reputația sunt "Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice" și "Cum este posibilă filosofia în estul Europei". A publicat de asemenea " Metafizica noastră de toate zilele", unde încearcă investigheze în mod hermeneutic "metaphysica naturalis". În final, mulți filosofi universitari, cei mai mulți exponenți ai stilului continental, continuă tradiția interbelică a filosofilor care se pricep la toate, producând în special lucrări de istorie a filosofiei și de hermeneutică filosofică.
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil și prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalității, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut și pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucșite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu) Simona Sora, eseistă și prozatoare, prezentă în ultimii 20 de ani în presa culturală din România cu rubrici de critică literară sau eseu. A predat literatură și teoria editării la Universitatea din București și a tradus literatură
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]