1,830 matches
-
Brâncuși nu plecase, și el, tot așa de cuminte de la Rodin?) plecase deci de la potolit armonicul său profesor Vladimir Hegel (cel cu statuia lui Miron Costin de lîngă Teatrul Național din Iași) și-l "anulase" pe acesta, opunîndu-i suita de himere de un expresionism nu atît oripilant ca al nordicilor, cît atent armonic, nu și mai puțin răscolitor. Ce bine i-ar fi stat acestui sculptor la fel de plin de har ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare care strălucind în cer. Și pește țărmul cel de aur de lîngă-oceanul liniștit ele-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și prin Absolut) nu este umanizată în sensul desființării sale, deși este integrată procesului de personalizare, determinismului prin finalitate; Necondiționatul nu este un hazard sau o himeră, ci o limită mereu actualizabilă a umanului însuși, prin urmare, actualizată într-o nedezmințită identitate de sine. Specificul personalismului energetic în variata familie a personalismului nu vine doar de la energetismul său. Filosofia lui C. Rădulescu-Motru este totodată personalistă și specifică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un colț al camerei se află un cal verde, că unu și cu unu fac trei etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
compromisurile ei. De la o piesă la alta, Constantin Popa animă destine eșuate, festele ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
murit, luînd răspunsul cu el... Dacă e vreunul... Octav: ...Poate știe părintele... Groparul: De ce s-au inventat cuvintele astea? Pentru că omul are nevoie de iluzii... sau, altfel spus, să aibă după ce umbla... și, pînă să pună mîna pe realitatea acestor himere, rămîne cu coaja... cu cuvîntul adică... Octav: Nu-i prea vesel ce spui... Groparul: Dar asta nu-nseamnă să nu umbli mai departe... Numai nu-i obliga și pe alții să meargă cu tine... E aventura ta... și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că devine un profesor trădător - dar Își salvează, momentan, dorita reputație. Dezamăgirea este adusă și de realizarea de către magistru a distanței dintre așteptări și realizările concrete ale discipolilor. Acesta descoperă aproape subit că cel cu care se lucrează este o himeră, o proiecție a propriilor sale nădejdi, un rod al fanteziei utopice În care a alunecat. Remediul? Cunoașteți-vă elevii cu adevărat, nu-i substituiți cu propriile voastre fantoșe sau reprezentări livrate de alții. Fiți realiști și vedeți cu cine aveți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
București, cu excepția României, în sugrumarea "Primăverii de la Praga" a anulat credibilitatea sincerității intențiilor URSS, dar prin pozițiile de inobediență română și cehoslovacă multe cancelarii europene și nu numai au înțeles că "unitatea de monolit" trâmbițată de propaganda comunistă este o himeră. Au fost necesari trei ani ca, în 1969, Tratatul de la Varșovia să reitereze, prin Apelul de la Budapesta, ideea conferinței pentru securitate și cooperare în Europa. De asemenea, Moscova a trebuit să plătească urmările doctrinei Brejnev cu unele concesii, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
părți, cu trei naratori - Povestește ea..., Povestește el..., Și acum autorul. Scris în alt registru, romanul Fericirea nu are istorie (1942) pare o replică la dezorientarea din Altceva - fericirea este posibilă urmând căile firești ale vieții și nu alergând după himere. Volumele Amarul sânge al strugurilor (1969) și Război cu zurgălăi (1971) fac parte dintr-un ciclu ce se vrea o „cronică a epocii”, cu centrul în Odobești. „Însoțitor” și grefier detașat, implicit ironic, autorul reușește să recreeze o realitate proprie
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să mențină o realitate în care lui îi revine rolul de victimă perpetuă. În proză, A. evocă lumea măruntă, dar colorată a periferiei timișorene, dovedindu-se un bun cronicar al banalului, sub care înfloresc himere și se consumă drame neștiute. Maniera este, de data aceasta, realismul magic, care face să coexiste nuditatea vieții cu fabulosul, sentimentalismul cu grotescul. Romanul Ploaia de nisip (1982) a fost distins cu Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Timișoara
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
simbol (Darul valurilor, Visătorul, Metamorfoză). Comoara de sub Rin, din Visul unui Nibelung, constituie un simbol al operei dorite și visate, dobândită printr-un pact faustic, căci este „aurul care omoară”. Simbolul este reluat, sub altă figurație, de basm popular, în Himera, poem neinclus în volum. Bine reprezentat este și motivul marin. Oceanul este un simbol al spiritului uman insațiabil (Nemulțumitul); în întuneric, farul pare „un Crist umblând pe ape” (În port), iar marea, iubita ce se pregătește de culcare (Nocturnă). Rețin
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
lume într-un lăuntru necuprins ca Atman (sinele indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede la Psalmi sau poemul Ghilgameș și până la fragmentele presocratice, dar și până la parabola modernă a lui Don Quijote, „cel cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin aluzii spre a gira exemplar atitudinea de interiorizare energică și radicală. E o ghemuire în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
brisé, L’Idylle d’un poète și À l’Inconnu), iar cele scrise în rusește, în placheta Zavitki hrizantemî (1937). D. este și autoarea romanului În ghearele vulturului (1937), iar în 1941 anunța că avea gata de tipar volumele Lacul himerelor, Cei de prisos și Cetatea lui Arald. A tradus versuri de Rabindranath Tagore. SCRIERI: Le Luth brisé, București, [1929]; L’Idylle d’un poète, București, [1929]; À l’Inconnu, București, [1929]; Simfonia amurgului, București, 1937; Petale de crizanteme, Bălți, 1937
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
nici o mirare că pe fondul unei foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
mort”. Lume a ipoteticului, acest „fantastic speculativ” trimite la marii precursori, la Sărmanul Dionis al lui Eminescu și la unele nuvele de Mircea Eliade. Nu lipsesc motivele consacrate de literatura lui Borges, cartea magică declanșatoare de mari aventuri existențiale și himera unui Aleph, care, „întors”, povestește viitorul. Romanul A opta zi de la facerea lumii..., definit de autor cu ironie „fantastic, polițist, metafizic și realist-socialist”, este structurat ca dialog între texte aparținând unor „autori distincți” - Prometeu, Sisif, Don Quijote, Ilie Săbiuță, Pandele Carabăț
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
Antologii: Ioan Slavici, Romanele vieții, Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, Anton Cosma, „Romanul românesc și problematica omului contemporan, VTRA, 1978, 4; Șerban Cioculescu, Clasificări literare, FCL. 1978, 6; Nicolae Manolescu, Analize și sinteze, RL, 1978, 28; Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sintezei critice, LCF, 1978, 32; Radu Petrescu, „Romanul românesc și problematica omului contemporan”, VR, 1978, 10; C. Trandafir, Debuturi în critică, ATN, 1979, 1; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 337-343; Culcer, Serii, 73-82; Călinescu, Biblioteci, 248-256; Piru, Critici, 93-96; Ulici, Prima verba
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
virtuți consolatoare. Iubirea apare ca o experiență mai degrabă traumatizantă. Camera, patul, oglinda constituie recuzita evocatoare a unei intimități defuncte. Reflex al deziluziei, căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt. Erotica lui B. e indecisă între viciu și himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
paremiologice, pe de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Compania Pitoëff asigurându-i o montare la Théâtre des Arts. Versiunea românească, Însetatul, deschide volumul Literare (1932), care mai include Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, Satele lui Potemkin. Într-o țară nedefinită, un ins supradotat, Andrei, îmbătându-se de himere și clocotind de voința de a înfăptui, devine lider al unui partid dictatorial, după ce părăsise forțele de stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
credință și principii de viață normale (Chirică, Varlam, Fira) și cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră timpul, priceperea, economiile, își neglijează familia și își sacrifică imaginea publică pentru o aparentă himeră: calul Faraon al V-lea, „regele gloabelor”. El vede izbânda acolo unde toți declară, cu autoritatea verdictului definitiv, falimentul. La polul opus înțelegerii vieții, Nichita proclamă instinctul primar drept lege a existenței. „Cazul” Chirică poate fi considerat o variantă mistică
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
în zăpadă l-au luat, desigur, drept un bețiv și l-au dus la dezalcoolizare. Abia a doua zi dimineață aveau să-și dea seama de greșeală... Din nou, viața reală, cu forța ei arogantă, a venit să-mi înfrunte himerele. A fost de ajuns un zgomot: trupul neînsuflețit fusese transportat într-un furgon cu prelată unde era la fel de frig ca afară; și, pus pe masă, a sunat ca un bloc de gheață izbit de lemn... Nu puteam să mă mint
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu. Ultima zi a agoniei mele a coincis cu după-amiaza aceea de aprilie care trebuia să marcheze pentru mine începutul unei vieți fără himere... Am văzut-o din spate, în picioare, în fața unei mese din scânduri mari de pin negeluite, sub copaci. Un instructor îi urmărea gesturile și, din când în când, arunca o privire la cronometrul pe care îl strângea în mână. Părea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]