1,824 matches
-
era de mare, John? Nu pot să zic sigur pentru că ochelarii fac distorsiune puțin. Dar capu’ era mai gros de-un metru, orișicum. Și el era stat pe picioare ca pe vîrfuri și se uita la mine așa (și se holbă la mine). Așa că atunci cînd mă ridic afară din apă ei scot casca și eu le zic nu mai cobor. Și atunci omu’ cu angajarea zice: „Da’ ce-ai, John? Ca-laa-ca-ti-ța e mai speriată de tine decît ești tu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și tu? Îl Întrebai pe Al. — Intenționez. În camera ta. După ce plecăm de-aici. Ai niște săpun pentru un tanchist? — Nu. — Nu-i nimic. Am eu o bucățică-n buzunar, pe care am păstrat-o. Omulețul cu ochelarii groși se holba la Al: — Ești membru de partid, tovarășe? Întrebă. — Sigur, răspunse Al. — Știu că prietenul nostru, tovarășul Henry, nu este, spuse omulețul. — PĂi atunci, În locul tău, n-aș avea Încredere-n el. Eu, unul, nu am niciodată. — Nenorocitule, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buni o să fie. — Acum mi-e milă de ei. Se bucurau și ei de dimineața asta, ca și noi. Își ridică privirile și văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Patrick și a trebuit să o mut. Îmi place dormitorul meu. Aici pot fugi de lume. Și iată-l pe Davey distrugându-l, cel puțin la modul figurat, spunându-mi că nu mai sunt în siguranță aici. El se mai holbează încă la poza lui Patrick, pe care am așezat-o în așa fel încât dimineața să fie primul lucru pe care-l văd când deschid ochii. Știu ce gândește. Dar el nu-și dă seama că, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nici nu-și dă seama că bărbații o curtează doar pentru fizicul ei superb. Trist, dar sigur, de cele mai multe ori nu se alege decât cu suferința. În seara asta, lucrurile par neschimbate: Uite-l cât e de chipeș! zice ea holbându-se la motivul pentru care suntem aici, în zona cu pretenții, unde primim băutură din belșug. Mă uit la noua cucerire a lui Daisy. Chipeș nu e tocmai cuvântul potrivit. Făt-Frumos e înalt, brunet și arată într-adevăr incredibil. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că o fac la întâmplare; mulțimea își ține respirația, se trage un pas înapoi, apoi izbucnește în aplauze. Uimire absolută! E amuzant să le vezi pe toate pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul și-i șoptește ceva seducător la ureche. Ea chicotește fericită și se cuibărește la pieptul lui, prefăcându-se atentă la cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa cum se prezintă Jake în fața noastră? Nu, eu nu cred că este posibil. Urmează și pune în aplicare cei doisprezece pași. Rebecca, tu știi ce spunem noi la sfârșitul fiecărei întâlniri. Revino, vei obține rezultate dacă te străduiești. Finn se holbează la mine. —Ai participat la întrunirile Alcoolicilor Anonimi? mă întreabă el, necrezându-și urechilor. —L-am însoțit pe Davey, zic repede. —Slavă Domnului! Bine că nu ești... Se uită la Jake. Nu o lua personal, prietene. Însă noi avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Poate că dacă și tu ai fi încercat să îți dai seama ce simți cu adevărat, n-ai fi ținut un discurs despre cât de tare te enervează fostul soț sau despre câți bani ai obținut în urma divorțului. Charlotte se holbează la el și nu poate scoate decât un „O“. Jennifer chicotește lângă mine. Nu sunt de acord cu asta! protestează Charlotte după ce-i vine sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu. Finn are nevoie de cineva cu mai puține aripioare, iar Daisy de cineva mai stabil. Sună foarte bine cuvintele astea, nu? Poate că ar trebui să dăm niște anunțuri în Time Out, ca să le căutăm parteneri potriviți. Davey se holbează la mine cu multă suspiciune. Dacă nu te-aș cunoaște, aș crede că ești drogată. — Viața însăși e cel mai bun drog pentru mine, zic eu cu drăgălășenie; am vrut să sune mai glumeț, dar mă bucur acum că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când ea se vede nevoită să-i atragă atenția. Oftez. Nu cred că povestea cu Lewis va avea un final fericit. E orgolios și l-a contrariat faptul că ea a ieșit imediat cu altcineva. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu fetele. N-are atitudinea aceea de dur adorată de femei. Și-apoi e frumușel foc, și îi lipsesc tatuajele care i-ar asigura imaginea. E prea mitocan. Acum exagerează din cauza anturajului pretențios și i se pare interesant să se holbeze în decolteurile noastre. Vijay, pe de altă parte, se uită oriunde, numai la sânii mei nu, și nu știu dacă asta e timiditate sau tâmpenie. Colțurile gurii îi sunt pline de grăsime și de sare de la chipsuri. Totdeauna l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud glasul iubitului meu. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dau seama când s-a oprit. Mă strâmb puțin a protest, dar îmi trece numaidecât, când îmi ridică piciorul și începe să-mi ronțăie degetul mare. Îi simt dinții aproape mângâindu-mi pernuța acestuia. Mă ridic puțin și, șocată, mă holbez la el. — Ce e? mă întreabă el ținându-mi încă piciorul. Nu-ți place? —Ba da, e incredibil, mă bâlbâi eu. Doar că nimeni nu mi-a mai făcut asta până acum... Nici nu știam ce bine e... — Atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-o să fie la fel, dar măcar pe aproape, Rebecca. Și, pe urmă, te potriveai de minune cu Patrick, dar existau și multe diferențe între voi. Adu-ți aminte de vacanța pe care ați petrecut-o împreună în Portugalia. Mă holbez la ea: — Ce vrei să spui? Păi, el voia să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vinovat cu nimic! Soția ta are nevoie de ajutor. Jim începe iar să plângă. — Am încercat... zice el. Am încercat s-o ajut... Se îneacă în lacrimi, iar eu realizez brusc că zgomotele de la ușa din spate au încetat. Mă holbez la ușă, în timp ce spaima începe să scrâșnească în mine. Ce e? mă întreabă Daisy, sesizându-mi înfiorarea. — Nu mai e acolo, zic eu, arătându-i ușa. Daisy se prinde instantaneu de ce vreau să zic. —Jim, sunt ferestre deschise pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mulțumiți la sunetul scos de cele două palme care se lovesc una de alta. — Poate că ar trebui să rogi și pe vreunul din tipii de acolo să-ți fie partener din când în când, îi zic eu. De ce? se holbează el la mine, trecându-și mâna prin părul un pic transpirat. Este o zi foarte caldă, așa că nu ne-am adus bluzele de trening, ca să le luăm peste hainele pe care le-am purtat la oră; am ieșit de la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cred că muncește mult la sală. Întorc privirea, ca să nu se prindă că mă uit la el. În zilele noastre, nu se uită numai bărbații la pieptul femeilor; trăim într-o societate cu oportunități egale. Îmi dau seama că mă holbez pofticios la Finn și mă rușinez. Niciodată nu l-am văzut pe Finn așa; a fost mereu un fel de frate mai mare enervant pentru mine. Îmi aduc aminte de discuția cu Daisy de săptămâna trecută, discuția despre cum vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă. Baronul simte că îi sar ochii din cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Zăpăcilă! Nu vezi că mațe-fripte ăsta stă pe fază și înregistreză ce vorbim? Ești chior? Creier de stridie! îl scuipă Primul. Apoi, Momocilă se repede coleric, la Avocat: Nu ți-am spus cu frumosul, băi, să nu te mai holbezi? Nu ți-am vorbit creștinește, pe-nțelesul tău, mârlane?! Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar, nu faci ce ți se spune?! Ăă...?! De ce nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu importă! Apoi, ne-am trezit peste noi, cu Nae Contrabandă și cu Cocuța, amica lu' Vierme. Ăștia doi, nou-veniții, cum de s-au alipit, cum s-au și-nțeles, din ochi, să plece, ca să și-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă prin sat și să nu rămânem de căruță! ― Așa-i! făcură ceilalți înviorați, ca și când le-ar fi vorbit din fundul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]