4,284 matches
-
, comuna Hălmagiu, județul Arad , a fost construită în anul 1860. Are hramul „Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Prima mențiune documentară despre acest sat din valea Crișului Alb datează din anul 1439, satul apartine de comuna Hălmagiu. Este o filie cu
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
factură apuseană.” În biserică se află mai multe cărți, dintre care unele cu însemnări manuscrise interesante - Octoih mic, sec.XVIII; Strastnic, Blaj, 1783, cu însemnări indescifrabile din anul 1794; Evanghelie, Blaj, 1817 (Această carte este a bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele române învingătoare au trecut peste Lacul Balaton. Sept.1919”; o inscripție latinească din 1860 făcută de
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
piatră, cârmuit de un pârcălab. Localitatea era plasată la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a ctitorit aici în jurul anului 1541 o biserică cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, care făcea parte din ansamblul curții domnești. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
și au umblat Ivanut Toader de s-au făcut acest lucru să-i fie pomană, si zugrav au fost Gligorie Moldovan”". În 1772, Stan zugravul, fiul popii Radude de la Rășinari, realizează registrul împărătesc al tâmplei de la Birtin, inclusiv icoana de hram cu Bună Vestire, pe care, după obiceiul sau, le semnează pe verso, amintind că era locuitor în Orăștie, protopopul fiind Iosif de la Trestia. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pereții bisericii primesc un nou veșmânt pictat, astăzi împuținat
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
se află în localitatea Govora, județul Vâlcea. Vechimea bisericii nu se cunoaște. Conform tradiției a fost adusă din satul Gurișoara, probabil înainte de 1837-1839, când i s-a refăcut iconostasul. Biserica poartă hramul „Sfântul Nicolae” și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica de lemn din satul Govora a fost adusă, conform tradiției, acum aproape două veacuri din satul Gurișoara. Vechimea construcției depășește probabil cu cel puțin un secol
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
ritualul Sfintei Împărtășanii, preotul înalță rugăciunile și cântecele specifice către Sfântul Anton și binecuvântează pâinea, pe care enoriașii o poartă la biserică și care mai apoi este împărțită tuturor, în special săracilor. La sfârșit Liturghiei se venerează relicva Sfântului Anton. Hramul se sărbătorește anual pe 13 iunie. Se celebrează o Sfânta Liturghie solemnă în cadrul căreia preoții binecuvântează crinii (florile atribuite Sf. Anton) și copiii, în mod special cei mici aduși de mamele lor sau de cei dragi, în amintirea faptului că
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor fiind considerat moș Gheorghe Patarachi . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Barta a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
să-i protejeze pe localnici de forțele necurate din adâncul peșterii care provocau regulat viituri în zonă. În forma actuală a fost reclădita în 1797 și refăcuta în 1993. Alături s-a construit după 1990 o mănăstire de călugărițe cu hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva. La 1839 Lenk v. Trauenfels menționează în scrierile sale această peșteră cu superlative dar nu pătrunde în ea din cauza dificultăților întâlnite încă de la intrare. În 1954 un grup de speologi clujeni conduși de geologul Ernő Balogh reușesc
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate parțial din cauza seismelor care au provocat prăbușiri de bolovani. Sus pe creasta stâncii în care este săpată biserica este cioplit în piatră un jilț, așezat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
anii 1523-1524. Pe fondul Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 mănăstirea a încetat să funcționeze. Are Este situată la baza unei stânci piramidale aflate la aproximativ 3 km nord-vest de satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente arhitecturale plasează
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este legată tot de Războiul din 1735-1739, deși folosirea sa a continuat ca locuință pînă în prima jumătate a secolului XIX. Are Are hramul Schimbarea la față și este situat în satul Nucu, la aproximativ 2 km nord de acesta, pe "Culmea Spătarului". Mai există doar biserica - o singură sală săpată într-o stâncă izolată prăbușită de pe culme. Atestarea documentară (12 ianuarie 1679) plasează
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
existente se știe că în Jina a mai fost o biserică din lemn, pe locul numit „Valea Secii”. Azi pe acest loc există o troiță, unde se fac procesiuni religioase la 6 ianuarie - la sărbătoarea „Botezul Domnului”. Actuala biserică, cu hramul „Buna Vestire”, a fost zidită în anul 1795. Cheltuielile au fost suportate de credincioși, alături de care a contribuit și regimentul l de graniță, cu sediul la Orlat, cu suma de 1040 florini. Jina era comună grănicerească, deși toți locuitorii erau
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
este un lăcaș de cult ortodox construit în anii 1743-1744 în satul Vicovu de Jos și strămutat în anul 1818 în satul Bilca din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul sătesc și are hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 15 august. Biserica se distinge în mod deosebit prin tehnica de construcție în bârne rotunde, închetorate cu capete ieșite din perete, trăsătură caracteristică construcțiilor profane (caselor țărănești). a fost inclusă pe Lista monumentelor
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
Biserica de zid cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. din Homorog, comuna Mădăraș, județul Bihor, datează din secolul XIX (1837). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Homorog este așezat în partea de nord - vest a României, în județul Bihor
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
este un lăcaș de cult important în orașul Iași, numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică dinIași. Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică, de
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
Ițcani), între anii 1933-1938, la inițiativa preotului Mihail Sârbu și a directorului școlar Mihail Șeltes și pe cheltuiala credincioșilor din satul Aron Pumnul și a Mitropoliei Bucovinei (cu sediul la Cernăuți) a fost construită în apropierea gării o biserică cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (sărbătorit la 8 noiembrie). Biserica a fost sfințită la data de 2 octombrie 1938. În anul 1939, denumirea Gării Ițcani s-a schimbat în cea de Aron Pumnul, revenindu-se la denumirea inițială abia în
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
localitatea Brădeni (Heldorf) din județul Sibiu, într-o familie cu doi băieți și două fete, ca fiu al preotului Vasile Răduleț și al Anei Răduleț. Satul Brădeni este atestat încă din 1297 cu numele de terra Heen, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost menționată prima oară în 1350. Sat săsesc, a fost numit Henndorf până în 1968. Primele clase le-a făcut la Berivoi și Sighișoara. Ulterior, studiile liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923) și
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
iar viitorului învățător și școlii, tot 17 pogoane. Din 1878 și până în 1939, enoriașii s-au dus la biserica din satul Mărășeni, sat aflat la 4 km sud de Ștefan cel Mare, dar, odată cu sfințirea noii biserici din sat (cu hramul „Înălțarea Domnului”) la 8 noiembrie 1939, oamenii nu au mai fost nevoiți să facă acest drum. Prima școală din sat a luat ființă în anul 1919 iar primul învățător preda și la școala din satul Cănțălărești (2 km nord) care
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
orașului Graz (Austria). Ea este biserica parohială a "Parohiei Graz-Hl. Blut" din Decanatul Graz-Mitte al Diecezei de Graz-Seckau. Prima biserică de pe acest loc a fost construită în anul 1440, la sugestia împăratului Frederic al III-lea. Această fostă capelă cu hramul "Corporis Christi" a fost predată la un sfert de secol după finalizarea ei către Ordinul Dominican. Începând din 1478 călugării dominicani au extins capela mică cu trei travee prin lungirea altarului, lucrările fiind finalizate abia în 1520. Deoarece fosta biserică
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
1780, după planurile lui Josef Stengg, cu învelitoare din cupru ). Altarele baroce au fost înlocuite în secolul al XIX-lea cu altele în stil neogotic. Numai "capela barocă Sf. Ioan Nepomuk" construită de Josef Hueber și fostul altar principal cu hramul Adormirea Sfintei Fecioare Maria, care este atribuit pictorului venețian Tintoretto, s-au mai păstrat. În timpul celui de-al doilea război mondial, ferestrele gotice cu vitralii au fost distruse. Realizarea noilor vitralii a fost comandată lui Albert Birkle, un artist din
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
, județul Cluj, este considerată monument istoric și are hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Conform inscripției de la intrare, a fost ridicată în anul 1763. Pisania din altar surprinde și anul în care ea a fost pictată, 1768. Construită din lemn de brad pe tălpi de stejar, cu fundament de piatră și
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
vorbi aici de parohie. Pe la anul 1700, se pomenește de un număr de 14 familii de credincioși de religie ortodoxă, care abia la 1723, au reușit să-și clădească din bârne de brad, pe tălpi de stejar, o bisericuță cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Preot local nu aveau, ci erau deserviți de preoții din parohia vecină- Stolna. În turnul actualei bisericuțe, actlualmente monument istoric, se găsește un mic clopot inscripționat cu anul 1642, dând de înțeles că ar fi fost posibil
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
păstorit până la anul 1918, când a plecat la Someșul Cald, lăsând parohia fiului său, Ioan Stănescu care a păstorit pănă în 1962. Numărul credincioșilor crescând a fost nevoie de o biserică mai încăpătoare și a fost zidită din cărămidă cu hramul „Sfântul ierarh Nicolae” între anii 1931-1932. Între anii 1935-1936, biserica a fost pictată în tehnica tempera grasă de pictorii frați Profeta. Pe perioada scurtă 1962-1963, parohia a fost păstorită de preotul arhimandrit Coroiu Nichita, iar din 1963 până în 1972 de
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau „Sfânta Înviere” (1551) din Suceava. Pisania bisericii ctitorite în Suceava conține următoarea inscripție: "„Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a început acest hram în numele Învierii lui Hristos, L-a făcut și isprăvit Elena Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot, pentru sufletul Domnului ei, Petru Voievod, și pentru sine, în anul 7059 [1551], luna ianuarie 15 zile”".
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]