3,770 matches
-
pentru că, din fericire, știu că este a lui Necula și a soției sale Tudosca, cumpărată la 26 septembrie 1671 (7180) de la Agahia cea Grasă. Te-am întrebat pentru a pricepe mai bine că pe costișa de sub Curtea gospod, dincoace de iaz, până la Chervăsărie, își are sălașele „łigănimea Domnească”. Chiar și locul se cheamă „Mahalaua łigănimea Domnească”. La vale se întinde până la Ulița Broștenilor. În timp ce bătrânul spunea acestea, nu știu de ce gândurile mi-au zburat la o juecată între mănăstirea Barnovschi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi decât un înger coborât pe o rază de soare. Ne mai privim o dată și ne întrebăm fără de glas ce s-a întâmplat. Apoi, uităm de tot incidentul și ne îndreptăm spre iaz. Mergem pe cărarea din grădina mea și porumbii ne taie fețele și brațele cu sulițele frunzelor. Porumbii trosnesc sub trupurile noastre și mama ne strigă din ogradă să nu mai fugim. Parca poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mama ne strigă din ogradă să nu mai fugim. Parca poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-a spus că în iaz avem doua hectare de pământ, exact locul unde ne scăldăm noi și eu mă consider un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copilul-înger și aș vrea să-i pipăi subrațul să vad dacă aripile nu se ascund acolo ca niște evantaie strânse de o mână nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-se solidară cu suferința mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
apei și pur și simplu urla ca o fiară înjunghiată. La început ne-am speriat tare pentru că noaptea și apa amplifica strigătul.Apoi, mama a aflat că este ea pentru că a urmărit-o în timp ce se îndrepta pe lângă salcâmii noștri spre iaz...și ne liniștea: -Să nu vă fie frică. E mătușa Duntrăchița. Își strigă și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată de la București și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o zi de vară după ce grădinile și gospodăriile din zonă au fost devastate de o inundație.Aveam patru cinci ani, dar văd clar prin ochii minții mulțimea aceea neobișnuită de bărbați, femei și chiar copii. Au poposit la pe malul iazului nostru și au început să-și încropească locuințe (colibe săpate în maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îndreptate spre mine, amenințând că-mi fură sufletul. Strigam prin somn cutremurată. -Ai visat iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile. Moșul mă ia în brațe și-mi zice cu o voce ca de înger: -Nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ogradă și moșul mă lasă lângă tata întrebând: -Și asta e tot a ta? -Da. E cea mai mică. Au trecut atâția ani, dar vocile lor încă îmi răsună în ureche. -Nică, ai grijă, eu lucrez de o viață la iazuri. Unii îngroapă umbrele copiilor. Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere multe jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se lucrează. Să meargă când nu sunt oamenii la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cea mai mică. Au trecut atâția ani, dar vocile lor încă îmi răsună în ureche. -Nică, ai grijă, eu lucrez de o viață la iazuri. Unii îngroapă umbrele copiilor. Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere multe jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se lucrează. Să meargă când nu sunt oamenii la lucru. Și să nu crezi că vorbesc prostii. Tata mă mângâie și-mi spune: -Să nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui care parcă l-au uitat și despre faptul că o să muncească până n-o mai putea doar să câștige un gram de pâine. Cu toate poveștile lui triste, era mereu vesel și prietenos. Vara era acum pe sfârșite. Matca iazului se mărise. Avea un kilometru în lățime. Digul era construit și pavat cu ciment. Se mai construise în centrul mătcii un cilindru masiv din beton pe care îl numeam „călugărul”. Pe aici o să treacă apa în baraj, ne spunea moșul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ne spunea moșul. Copilăria mea devenea și mai halucinantă. Locurile nou ivite îi dădeau noi dimensiuni. Într-o zi de sâmbătă lipovenii au plecat zgomotos precum au venit. -Azi or să dea drumul la ape. Să nu stați în matca iazului . Puteți privi cum vine apa de pe dig, ne-au zis părinții. Ne-am adunat cu toții încă de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
adunat cu toții încă de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu, dintre oamenii simpli.Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se lucrează. Să meargă când nu sunt oamenii la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se lucrează. Să meargă când nu sunt oamenii la lucru. Și să nu crezi că vorbesc prostii.” Și cum orice mit e îngemănat cu poezia, moș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus: Știi unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi peștii de la înec. Du-te acolo, întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu spor până ce soarele a scăpătat spre asfințit. Atunci am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
taman câte trebuie. Asta o spun pentru că așa cum te cunosc eu nu mă îndoiesc că putem vorbi - luându-le una câte una... Vorba ceea: bob numărat. Cred că începând de mâine ar fi bine să ne aciuăm colo pe malul iazului - și cu cărțile pe față, cum se spune - să sporovăim... Așa ne-a trece timpul mai cu folos. Gândul sfinției tale mă bucură, dar mă face să mă și tem că nu voi fi deajuns de pregătit pentru asta. Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Totul se leagă într-o armonie desăvârșită: ton, privire, gest, zâmbet și acea aplecare spre tine care te face să crezi că îți destăinuie un mare secret al vieții... După ce îi gusta din cele aduse de mine, vom porni spre iazul din vale, care ne va fi gazdă toată ziua... Nu-ți fă griji că astăzi vei face post negru, fiindcă în grădina din poiană avem tot ce ne trebuie pentru un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prima oară i se zice Galata din Deal. Până acum i se spunea Galata de Sus. Și zice mai departe vodă: „din ispisoc de danie... ce ne-au arătat de la Dumitrașco Cantacuzino voievod, de un loc de moară de la capul iazului cestui domnesc din gios, în gârla ce vine despre Balica (Frumoasa), și cu o bucată de loc din șes, din hotarul târgului Iașilor, și cu o bucată de loc din locul gălătenilor, socotindu ca să le fie de treaba iazului morii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
capul iazului cestui domnesc din gios, în gârla ce vine despre Balica (Frumoasa), și cu o bucată de loc din șes, din hotarul târgului Iașilor, și cu o bucată de loc din locul gălătenilor, socotindu ca să le fie de treaba iazului morii... dacă am văzut acel adevărat zapis de danie crezutu-l-am și... încă am dat... sfintei mănăstiri... Galata din Deal, ca să le fie și de la domniia mea dreaptă ocină, și moșie și întăritură, în veci. Așijderea acmu, în zilele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în zilele domniei mele, au venit de au făcut jalbă înaintea domniei mele egumenul și tot soborul de la sfânta mănăstire Galata pre călugării de la mănăstire Balicăi... zicând: cum au avut Balica dou roate de moară în gârla ce merge asupra iazului acestui domnesc...” Și uite-așa ei se plâng că rugătorii de la Balica „s-au sculat în tăria lor și fără știre călugărilor de la Galata să mai facă și al triile roată”, dar vodă împreună cu sfatul au judecat și i-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
meargă moara. Nu de alta, dar mai avem nevoie de câte o mămăliguță. Somnul ai să ți-l faci în hamacul atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una lumească sadea... Și era cântată cu meșteșug nu șagă... „Șapte văi și-o vale-adâncă, văleu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu mare mărturie, cu boieri și cu oșteni de la curtea domniei mele și cu oameni buni și bătrâni, spunând așa: că privilegiul de danie ce l-au avut ele de la Alexandru voievod (Lăpușneanu) pe două sate, anume Ezerenii, cu iaz și cu loc de moară, și satul Găurenii, ce sântu în ținutul Cârligătura, și cu loc de moară la Gălata și cu iazuri și cu locuri de mori la Socola, și de prisacă și de poieni de fânaț în Braniște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]