1,191 matches
-
Meșter Manole dublu", mistuit de "universal" și ignorând "particularul" până în ceasul conflictului sau cu o lume înspăimîn-tătoare, desfigurată de ură și crimă. Spectacolul inteligenței e prezent în fragmente ce pot fi oricând incluse în seria eseurilor călinesciene, precum paginile despre "idilicul rural" (hiperbola e a inteligenței!), unde se joacă un spectacol al paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintr-o perspectivă nu doar instructivă, ci și educativă. Noul argument se referă, așadar, mai clar la scopul formativ al cursului: Istoria femeilor este istoria lentei evoluții către emancipare, către stadiul egalității sociale între genuri. Această evoluție nu este nici idilică, nici liniară, nici necesară. Este vorba despre o istorie, nu despre o fatalitate. De aceea, vom evidenția fazele de progres ale acestei lupte, dar și fazele de regres, obstacolele și revenirile la stadiile anterioare. Sigur că istoria femeilor nu este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]
-
Ueda, nu departe de izvoarele termale Bessho. Când am vizitat pentru prima dată casa familiei Wada, frunzele toamnei cădeau, dealurile erau înveșmântate în nuanțe stacojii și aurii, merii din livezi își lăsaseră fructele să cadă pe pământ. Era o imagine idilică a munților, tipică tomnei din Shinshū. Zona fusese centrul producției de fire de mătase, odată, aici erau suprafețe vaste cu duzi, ale căror frunze erau folosite pentru a hrăni viermii de mătase. După cel de-Al Doilea Război Mondial, câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintești să nu te las vreodată să-mi cumperi tu parfum, zise ea. Ne-am plimbat În sus pe deal, spre piața de pictură unde cei care treceau drept tinerii artiști ai Berlinului Își ofereau spre vânzare operele ireproșabil de idilice. Așa cum era de așteptat, Inge fu plină de o nemulțumire disprețuitoare: — Ai mai văzut așa un rahat absolut? pufni ea. Dacă te-ai lua după toate tablourile astea cu țărani plini de mușchi care strâng porumbul și ară câmpurile, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză sufocată de strâmtoarea unei căsătorii de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă a pădurii și a cerului perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg, Debutul, Întâlnirea cu publicul de la toamnă. Îndoielile nu erau puține. Rătăcitul se Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Preda să spună, poate țâșni și din incidente periferice, desigur, dar oriunde am citi-o va depăși, cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
piatră pentru că mă pun pe mine înaintea nevoilor celor doi copii, atunci înseamnă că ăsta e efectul iubirii. Deși nu-mi aminteam să mă fi transformat vreodată într-o scorpie pe vremea când eram cu Mark, chiar și în anii idilici de la început, ani care bănuiesc că au existat. Să fi fost asta o încercare? Trebuia dragostea să te facă bun? Îmi doream să fi citit mai multe din numerele gratuite din Modern Woman pe care mi le tot trimitea Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah, Păsuleț, scumpule, linge-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock în cameră, în timp ce eu mă bărbieresc pentru cină, ea face o baie fierbinte, cu Sardo. Câtă putere a înmagazinat în forma asta firavă - ce acrobații nemaipomenite e-n stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu e nevoie de cine știe ce subtilitate pentru a sesiza tonul (non) obiectiv, intenția (non) deformatoare, (im) pudoarea mărturisirii. Cochetează sau nu cu o imagine "idilică" despre sine Ibrăileanu? Simte plăcerea retrăirii în scris a copilăriei și adolescenței? De ce s-a oprit la episodul erotic al adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că autorul nu vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
veneau prin spate și băteau după un cod prestabilit - o dată lung, de două ori scurt și apoi de două ori lung - la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor de tură tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu Balcanii este una maternă: am văzut întotdeauna un simbol în faptul că mama are origine bulgărească și că strămoșii mei vin din miezul Peninsulei. Primele imagini din protoistoria acestui colț de Europă sânt fără-ndoială imagini uterine, paradisiace și idilice. Deși ele sânt în afara istoriei ("boicotată" în estul continentului, după expresia lui Emil Cioran), originea lor poate fi dibuită în secolele medievale, în care Imperiul Otoman a cuprins Grecia și statele slave din Balcani, orientalizîndu-le profund și, se pare, pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
drept lupte ale creștinilor contra musulmanilor), mișcarea de eliberare a popoarelor din Balcani, inițial eroică și percepută drept "legitimă", a conturat pentru prima dată mozaicul multinațional, multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când mă îmbătăm cu lecturi eroice din romanticii români, Alecsandri sau Bolintineanu, ce exaltau virtuțile eroilor noștri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
provocat alte mari suferințe, foștii deținuți vor ajunge iar la închisoare... Cea mai mare parte dintre români n-au înțeles nimic din conflictele balcanice de după 1990. Aceasta pentru că viziunea lor despre Balcani n-a depășit niciodată cu adevărat o etapă idilică: grădinile de legume bulgărești, exuberanța și bucuria de viață a sârbilor, blândețea proverbială a turcilor, simplitatea și dârzenia albanezilor. Totul în decorul paradisiac al unor ținuturi în care curge lapte și miere. Când croații și slovenii au hotărât să se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi se pare că aud icnete de nerăbdare, foială În scaun, pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să nu mă Încadrez exact În categoria „odrasle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar Ge nu-i bărbat. Nu-i așa, Ge, dragule? — Ei, mai am și eu momentele mele, răspunse Gaskell. — Dar atât de rar, atât de al dracului de rar! comentă Sally. Altfel, care-i problema? Suntem aici, într-un cadru idilic, și navigăm pe râu în bătrâna și buna noastră vară. N-ar fi trebuit să facem curățenie în casă înainte să plecăm? întrebă Eva. — Secretul petrecerilor este să nu faci curățenie după ce se termină, ci să ștergi numai putina. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi publicat. E interesantă trecerea în capul listei a acestuia, semn că opera îi era deja cunoscută și apreciată de Camil Petrescu, cel ce își atribuie cu orgoliu rolul de deschizător de drumuri în evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o mulțime de instituții publice, dar rămâi sufletește mereu în afara lor; în natură, chiar dacă nu ai o societate omenească alături, ești mereu în mijlocul unei mișcări de viață pe care o simți sufletește prezentă. Nu e vorba aici de un elogiu idilic al vieții rurale, ci pur și simplu de constatarea unei infirmități create de oameni, de modul în care ei se adună între ei, fără să lege nimic pe dinăuntru. Bunicul meu zicea: „Multă lume, oameni puțini!“ Oricine, și mai ales
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
odată. Așa citesc eu, pe autori, le-am spus. Mîna femeii se întinde peste masă și o atinge pe-a lui Mihai ca un semn de întărire a vorbelor: Felicitări! Deși, cum să-ți spun?, personajele tale feminine sînt aproape idilice, în aureola lor de candoare. Ce faci, te grăbești? Nu vrei să luăm masa împreună? În fața acestei tratări, Mihai se supune docil. Cînd traversează parcul din curtea combinatului, Violeta încetinește vizibil pasul: Ascultă, Mihai! Te rog, să nu ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întoarce capul spre el. Ochii ei sînt plini de surprindere: Și tu?! Te-am jignit atunci, cînd mă așteptai la Liuță și ar fi fost nedrept să nu fi știut vreodată că-mi pare rău. Dacă personajele mele feminine sînt idilice, o datorez și ție... Ai merita să te sărut, dar n-o pot face aici... Tonul cu care i s-a adresat femeia îl face pe Mihai să se simtă înfiorat. Întoarce capul și o privește: Violeta își trece vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
privighetorilor, șuierul ciocârliilor ce sfârâie zburând sprinten, gungurirea și cântecul celorlalte păsări în dumbravă și rediuri sânt desigur atracții îndestul de puternice și ademeniri irezistibile, pe cari nu trebuie să le respingi de dragul unui folos mic sau poate numai fictiv. Idilice s-ar părea asemenea cuvinte de înduplecare în mijlocul războiului și totuși fură ascultate pe deplin de împăratul, care se zvârli acum cu toată graba și cu toată puterea asupra cetății Prosakon. Când întreprinse cel dentîi asalt n-a putut izbuti
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general caracterele cele mai esențiale a declamațiunii epice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam percurs în general caracterele cele mai esențiale a declamațiunii epice. La declamațiunea epopeei idilice lucrul de căpetenie e artea ca, prin modul recitațiunii, să fim transpuși în sfera mai îngustă a vieții familiare și ca prin urmare versul să se apropie mai mult de conversațiune. Dacă însă coprinsul p-ici, pe colea se ridică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]