963 matches
-
universalitate prin forțarea barierelor unei culturi "minore". Dincolo însă de aceste nuanțe, desigur esențiale, toți cei care aleg franceza ca limbă de expresie și mă refer îndeosebi la scriitori sunt un fel de migranți, care se văd confruntați cu un idiom ce dispune de un statut aparte: este fie străin, fie matern, dar împărțind cu alte limbi spațiul lingvistic al unui loc geografic dat. Și, mai cu seamă, francofonul se vede pus față în față cu o civilizație diferită de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult și au dobîndit numeroase nuanțe suplimentare. 2. Franceza limba "pîlnie" O limbă în care se exprimă una din cele mai mari civilizații și care a servit în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autorul unei adevărate Legi a limbii, potrivit căreia " Nu poți vorbi decît într-o singură limbă". (1996) Dialogînd cu "monolingvismul celuilalt", Derrida afirmă că locuiește și se lasă locuit de o singură limbă, franceza, care nu este însă întru totul idiomul din Hexagon și care, în plus, nu reprezintă o alegere sau o moștenire, ci un imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
problematicile anterioare ar fi de a lega perspectiva alterității de chestiunea limbii în sens socio-simbolic și sociolingvistic, într-o perspectivă a dominației. Astfel considerată, francofonia literară nu ar fi vîrful de lance al unui dialog cultural, fondat pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare prin ceea ce se numește "iradiere culturală". Or, așa cum am văzut deja, există mii de nuanțe diferite de cele cu iz colonial în alegerea (voluntară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fizicii cuantice, ca și de intuiția marilor creatori de curente artistice și literare de la începtul secolului trecut. Limba română i s-a părut prea tragică și violent primitivă pentru a încerca acest joc ontic, dar nu și franceza, limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tip de îngrășământ. Cu toate acestea, operațiunile sale agricole nu au fost deloc încununate de un mare succes. Spiritul său era în altă parte: era cuprins de un frumos entuziasm pentru studiul limbilor; a mers chiar până la a studia vechiul idiom al bascilor, euskara, ale cărui frumuseți pitorești și originale impresionau puternic inteligența sa de artist. Acest gust al limbilor, obligându-l să analizeze mecanismele complicate care servesc la exprimarea gândirii, contribuia în același timp la a-i ascuți spiritul și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sexe și să citească, în fiecare decadi, tuturor celorlalți cetățeni ai comunei, legile, decretele și instrucțiunile trimise de Convenție. "Franța îi va învăța pe o parte din cetățeni limba franceză din cartea Declarației drepturilor." Raportul Comitetului de salvare publică asupra idiomurilor, prezentat de Barere Convenției la 8 pluviôse anul II. La 8 pluviôse anul II (27 ianuarie 1794), avocatul Barère (Tarbes 1755-Tarbes 1841), deputat de Hautes-Pyrénées în Conventie și membru al Comitetului de salvare publică, regicid și apărător al lui Robespierre
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
27 ianuarie 1794), avocatul Barère (Tarbes 1755-Tarbes 1841), deputat de Hautes-Pyrénées în Conventie și membru al Comitetului de salvare publică, regicid și apărător al lui Robespierre...pînă cînd îl abandonează la 8 thermidor, ținu un discurs pentru a lupta împotriva "idiomurilor". Pentru el, patru regiuni sînt în mod deosebit închise limbii franceze și deci periculoase: Bretagne și Vendée, unde triumfă spiritul de independență și autoritatea clerului; Alsacia, unde se vorbește limba prusacilor și a austriecilor; Țara bascilor, unde ruptura radicală a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în călătorii și întâlniri. O limbă devenită deja universală, și care aparținea Imperiului roman de atunci, era folosită de administrația vremii și obligatorie în raporturile cu autoritățile. Aproape toți scriitorii de care vorbeam cunoșteau și limba greacă sau un alt idiom ca getica, sarmatica, gotica etc., fără ca latina, pe care o știau, să fie afectată din această cauză. Sfântul Ioan Cassian și-a desăvârșit cunoașterea acestei limbi în marile centre latine ale Imperiului și și-a scris lucrările într-o frumoasă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățători; imaginea sistemului familiei ca garant al securității, loc de refugiu, adăpost pentru fiecare membru al familiei; familia ca structură ce asigură socializarea și dezvoltarea capacităților de comunicare într-un cadru cultural dat; utilizarea limbii familiei (sau a dialectului sau idiomului specific familiei). în ceea ce privește reziliența comunitară, factorii componenți ai acesteia, deși cu variații culturale în manifestare, pot fi identificați astfel (Ionescu, 2008): angajarea și participarea activă a membrilor familiilor nucleare și lărgite la viața comunității; autoritatea recunoscută în comunitate a membrilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
general pe care le ridic] noțiunea de etic] evreiasc]. Dac], așa cum se spune adesea, evreii sunt asemenea ceilorlalți, se cuvine că noțiunea de etic] evreiasc] s] fie la fel de problematic] precum cea de etic] religioas]. Luând seama la o expresie a idiomului idiș care spune c] nimeni nu a murit vreodat] pentru c] nu a reușit s] rezolve o problem] filosofic], vom trece la a doua parte a discuției noastre și vom prezenta ceea ce a trecut drept etic] evreiasc] de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Vă închipuiți ce felicitări a primit subrețica de la colegii ei, Stoica, Prunea, Graur și compania, pentru ineditu-i "material". Dar... bombă: Muster însuși, occidentalul carevasăzică, eroul turneului, la conferința de presă ce a urmat finalei, a atacat, în cel mai delicat idiom vadimist, pe tenismanii yankei care nu-i lasă, imperialiști hrăpăreți cum îi știm, pe europeni, să fie ei cei mai mari în lume. Da, zău! Mai fac și băieții din camarilă gafe, nu le iese totul perfect. Chiar în momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consolidarea legii și ordinii, pentru înăsprirea pedepselor pentru infractori, inclusiv reintroducerea pedepsei cu moartea. În aproape toate cazurile, criminalitatea și tulburarea ordinii publice, au fost fie etnicizat și explicate ca aparținând așa-numitei "chestiuni a țiganilor", fie puse într-un idiom populist și discutate în termeni de infracționalitate și corupție a elitelor. Cu toate acestea, spre deosebire de grupusculele neofasciste și neonaziste din Cehia, SPR-RSČ nu s-a opus, în principiu, democrației reprezentative, ba chiar, la fel ca o serie de partide mainstream
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
del pueblo versus recursul la grupuri de interese specifice (șomeri, țărani etc) sau afirmații potrivit cărora "poporul" (mai degrabă decât majoritatea) trebuie să aprobe acțiunile politice. Identificarea candidatului cu "poporul" De exemplu, afirmarea, prin mijloace nonverbale (întrebuințarea veșmintelor populare, a idiomului specific etc) a faptului că "Sunt la fel ca tine" sau autodescrierea candidatului ca încarnare a mișcărilor de masă sau a voinței poporului. Afirmația că reprezintă un grup tăcut, "neauzit" în societate Descrierea atributelor candidatului în termeni morali De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
rețetei românești, și kokkorets, care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor naționale pe care țăranii le ignorau, iar "clericii" (învățații) le disprețuiseră, preferînd latina sau franceza de curte în afara Franței
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor naționale pe care țăranii le ignorau, iar "clericii" (învățații) le disprețuiseră, preferînd latina sau franceza de curte în afara Franței; că, în sfîrșit, acest drum către o "societate în continuă creștere"134 s-a sprijinit pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama unor medii desconsiderate în care se vorbeau idiomuri sortite dispariției.154 Conform teoriei sale, privilegierea cîtorva dintre limbi a fost generată de exercitarea constrîngerii lor comerciale, fi-nanciare și tehnice atît de către imprimerie cît și de industrie. La sfîrșitul secolului al XV-lea tipografii și-au sporit vînzările creîndu-și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spații ample graiurile franco-provensale încă din 1800. În mod evident, tiparul a făcut mai mult decît statul, pentru a impune franceza. Faptul este încă o dată confirmat de exemplul german. Patrie a tiparului, Germania îi datorează acestuia deosebit de rapida consolidare a idiomului de referință comună. Și tot datorită acestui fapt, burghezia germană, cea universitară în special, se convinge de faptul că în absența statului centralizator nu are altă identitate decît cea a limbii imprimate; faptul constituie și o reacție la cosmopolitismul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în centrul atenției ideea că un regat de 25 de milioane de locuitori conține "în sînul său, mai mult de 8 milioane de supuși din care doar unii sînt capabili să bîlbîie cîteva cuvinte trunchiate și cîteva fraze dezlînate în idiomul nostru; ceilalți îl ignoră în întregime". Acest fapt era valabil chiar și pentru elemente mai cultivate ale populației, cînd se știe că Academia din Marsilia a trebuit să renunțe la ședințele publice din 1726, fiindcă auditorii nu erau familiarizați cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ai insulei. Mai mult decît atît, autonomia căpătată de către burghezia anglicană nu face decît să-i arate dimensiunea umilinței sale înscrise în dispariția propriei elite și în reculul limbii celtice care, alungată din oraș, se vede redusă la condiția unui idiom țărănesc. În acest context de neputință, se va produce în 1798 mișcarea "irlandezilor uniți" sub conducerea lui Wolfe Tone. Anul 1800 va însemna dispariția completă a Irlandei ca entitate politică; societatea protestantă va prefera în acest caz să-și piardă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]