1,090 matches
-
cele două Americi ne-a permis să scoatem la iveală fondul comun al miturilor. Acesta expune sub toate aspectele ei divergența care ni s-a părut că domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic al ecoului, care, paradoxal, pare idiot și în același timp capabil de cele mai surprinzătoare reușite : de aici și curiozitatea pe care o stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
observație elementară: cenzorii erau și ei oameni. Mai încuiați, mai descuiați, mai curajoși, mai fricoși, mai rău intenționați ori cu disimulate bune intenții, unii cu ulcere și nișă, alții doar ulcerați în propriul orogoliu de autori nerealizați. Am cunoscut cenzori idioți, dar și cenzori luminați; unii au îngropat, alții au salvat cărți. Toate-s explicabile și chiar, până la un punct, justificabile prin însăși esența naturii umane. De nejustificat a fost, este și va rămâne în veci ideea de cenzură, ca zăvod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de caracter". Radu Demetrescu îl consideră... analfabet (!!) N. Șubă: "dintr-un actor bun și capabil să joace roluri de primă mărime", s-a trezit că a ajuns "un actor prost" evident, din vina lui Maican. N. Veniaș: "Făcându-mă dobitoc, idiot, nulitate". V. Z. Handoca înfierează infracțiunea lui Maican, care, la o licitație de... becuri, a preferat firma Osram și nu Tungsram, drept pentru care a fost imoral cadorisit cu un portțigaret și scrumiere inscripționate "Osram". Mită! (Dac-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de departe mai demne de interes? Românii, se zice în carte, trăiesc cu "mitul perenității marii (lor) literaturi" și întrețin o "activitate mitogenetică în această parte de lume". N-ar nici un rost să ne lăsăm în continuare dominați de "melancolii idioate". S-o mai terminăm și cu "făurirea de idoli", fiindcă "exemplaritatea în artă nu uneori, ci de cele mai multe ori, este nocivă" și "obligă la lectură subalternă". Până acum, ne-am iluzionat pur și simplu, deoarece ""clasic", "capodoperă", "permanență" sunt termeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deloc de acord. Dar până la urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei lor fiice. Ei erau foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și de el și de văr-su și de toate treburile astea care se fac Îndeobște În liniște. Trag ușa după Pepino și rămân trei secunde cu mâna pe clanță. Uite că nu se-nchide invers. Ce sistem nefiresc și idiot! Aș fi pus masa-n ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi învinsă. La antipozi S-a întâmplat într-o clipă anume când, într-o după amiază caniculară, stăteam de vorbă cu soția mea în casa noastră aristocratică din Roma și, dintr-o dată, tot ce spuneam noi a părut să sune idiot și inutil. Până și atitudinea ei, modul ei de a se mișca, de a gesticula, de a mă privi, mi s-au părut fără noimă. Paginile cărților mele deveniseră fade, reci și distante, de parcă cel care le scrisese fusese un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dar nu avea acea inspirată simplitate care constituie pentru mine esența unei mese bune. Cred că revelația mea a provenit, ca și cea a Sfântului Augustin, din dezgustul față de excese. Pe vremea când treceam drept un tânăr regizor, eram destul de idiot și de convențional încât să consider de datoria mea a oferi oamenilor mese la restaurantele elegante. Treptat, am înțeles că a te îndopa cu mari cantități de mâncăruri scumpe, pretențioase, adeseori de slabă calitate, în localuri publice, era nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aparatul de fotografiat este tocmai acea calitate aproape feciorelnică a pielii mele, întotdeauna proaspăt rasă, precum și expresia oarecum ironică și vicleană a feței. (Ca să nu mai lungesc vorba: e o față inteligentă.) Fotografii te pot face cu ușurință să arăți idiot. Îmi spun de multe ori că semăn cu tata, dar înfățișarea lui avea o amprentă de bătrânețe și simplitate, pe când a mea nu are nici una nici alta. Repede la culcare, cu o sticlă de apă fierbinte la tălpi. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vrei să discuți cu mine despre „biata Lizzie?“ — Nu. — Bietul Charles ai fost mazilit din postul de Dumnezeu. — În ordine. Te rog să pleci. Dacă te prind că te încurci cu Lizzie Sherer, vă omor pe amândoi! — Rosina, nu fi idioată, nu fi vulgară. Te rog, pleacă. Mă rog, cred că-i mai bine s-o lași pe Lizzie să câștige distanță, dacă ai de gând să pleci la Londra. — Nu plec la Londra. Mă duc la hotelul Raven să mănânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aparțin replicile. — Și atunci de ce a venit aici? Nu știu. — O ții întruna pe „nu știu, nu știu“! Altceva nu mai ești în stare să spui, ori ești deficientă mintal? Bineînțeles că știi, trebuie să știi. îți închipui că sunt idiot? Nu sunt chiar atât de încuiat la minte. — Nu crezi ce... — Ce nu cred? — Nu crezi ce spui. Ce naiba vrei să spui, ce vrei să înțelegi, ce anume din spusele mele te face să-ți închipui că nu cred? Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca să se uite la mine. Poate că, în întuneric, silueta care se apropia i se păruse a fi soția lui. — S-a întors Hartley? Ben se zgâi la mine, și mi-am adus aminte că el îi spunea, în chip idiot, Mary - se poate că nici nu-i știa adevăratul nume. Am întrebat din nou: — S-a întors Mary? — Nu. Unde e? Lumina care răzbătea prin fereastra din față și prin ușa deschisă reliefa capul sferic, tuns băiețește al lui Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fii în sfârșit fericită și să trăiești alături de un bărbat care te iubește, care e bun cu tine, care crede tot ce-i spui? Hartley, uită-te la mine. Haide, vino dincolo, nu știu de ce stăm la masa asta idioată. Am luat lumânarea și am târât-o după mine în cămăruța roșie, unde am tras perdelele. M-am așezat în fotoliu și am vrut s-o iau pe genunchi, dar s-a lăsat să lunece pe podea, la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar putea s-o supună la brutalități. — Asta-i una dintre rațiuni, mai sunt o sută altele. — Dar presupunând că violența lui e generată de o înțelegere greșită, și presupunând că această neînțelegere ar putea fi înlăturată... — James, nu fi idiot, știi foarte bine că nu există nici un fel de explicație și nici un fel de scuză pentru ceea ce am făcut, oricum ar sta lucrurile. Și te sfătuiesc să-ți măsori cuvintele când îmi vorbești. — Uite ce-i, urmă James. Eu îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar fi creat o legătură între mine și el. — Telepatia militară. — Într-un fel. Cred... e greu de exprimat... cred că i-am atins o coardă a onoarei... — Rahat! E curios, James, dar ori de câte ori începi să vorbești soldățește, devii absolut idiot. Presupun că-i vorba de vanitatea militară. Am mai tăcut amândoi un timp. Am găsit și eu niște pietre, și le-am zvârlit, după ce le-am examinat în prealabil, ca să văd dacă erau vrednice de colecția mea. Mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da, dar nu în felul ăsta. Haide să ne iubim într-un fel liber, deschis, așa cum ai spus tu în scrisoarea ta, liber și izolat, și fără să ne ținem unul de altul ca nebunii... Aceea a fost o scrisoare idioată. Cred că a ne ține unul de altul ca nebunii e singurul fel pe care-l înțeleg... — Dar cu ea, cu Hartley... e ceva etern, care e existat dintotdeauna, ceva mult mai mare decât fiecare dintre noi. Se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și recondiționate), fie și pentru a dovedi un minim discernământ cosmetic”. Fiindcă, nu peste mult precizează: „Simpatizantul de azi al puterii face de bunăvoie ceea ce înainte făcea doar dacă era constrâns. El poate fi slugarnic (în mod liber!), poate fi idiot, dar există și cazuri de adeziune pornită din convingere, iar, în aceste cazuri, tema vinovăției nu mai este la locul ei”. În această parte a discursului său nu pot să mai fiu chiar deloc de acord cu filosoful Andrei Pleșu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
E bine să nu umbli singur în ziua de azi!», a râs el!” și tot atunci mi-am notat un avertisment telefonic: „Dacă miști în front, dacă faci ca alții, vei muri!”. A fost vreun securist? Un turnător? O glumă idioată a cuiva? Un prieten apropiat, slujbaș prin zonele de sus ale puterii, mi-a șoptit de un plan de lichidare, la o adică, a celor cu influență în mase. Prin urmare, cine putea face atunci diferența dintre adevăr, minciună, intimidare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cap. Desenam ce vroiam, cum vroiam. Eu, la zece ani, vroiam să fiu poet. Scriam poezii. V.P.: Ca Valeriu Matei, fratele tău. I.M.: Da, da. Vroiam să fiu ca el. V.P.: Era o gelozie? I.M.: Nu, nu, era un joc idiot pe care-l făceam. N-o să crezi, scriu poezii și acum. V.P.: Mai aflăm ceva. Trebuie să mă întorc spre începutul interviului, unde ai afirmat că îți place foarte mult literatura. I.M.: Venise Valeriu acasă, în Cazangic, înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
corespunde unei înlănțuiri cît se poate de admise. Același lucru se întîmplă și în această depeșă de Fénéon: T30 Potrivit mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere al enunțătorului însuși sau prin trecerea la un punct de vedere al altcuiva: "Anafora specificatoare se potrivește în contextele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu exemplele T5, T15 și T16. În T30, ziaristul scriitor își situează depeșa sub dependența PdV al mamei: T30 POTRIVIT mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe acest copil idiot. (Fénéon) În T53, întîmplarea descrisă în P1 este interpretată din două PdV divergente: cel al protagoniștilor, și cel al lui "se", adică vag, fără ca enunțătorul să precizeze dacă poliția sau ziariștii din P3 fac parte din acest enigmatic "se": T53
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
au cunoscut spun că era „mărunt”. în epoca interbelică, „mărunt” însemna însă ceva mai mic decît înseamnă azi. Probabil, sub 1,60 m. Oricum, chiar dacă ar fi avut și peste, fizic, Bacovia era absolut insignifiant printre domnii eleganți și „voinicii idioți” (cum le zicea arhimandritul Scriban sportivilor) care ocupau promenadele în anumite zile, mai ales spre seară. Evitîndu-i, poetul a putut, în schimb, să contemple ceea ce aceia nu vedeau: amurgurile! înainte de eșecul definitiv, „Ateneul cultural”, revista lui Tabacaru și Bacovia, clachează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Crane îi adaugă o complexitate subtilă, arătându-i pe cei care prin contrast rezistă în fața disperării, fără a-și da seama, găsind altceva asupra căruia să își canalizeze energia. Astfel, ei își neagă situația. De exemplu, o italiancă îl numește "idiot" pe un compatriot de-al ei când acesta este absent, deoarece este foarte bâlbâit, deși trebuie să fie interpret pentru ceilalți italieni. Mai târziu, o altă italiancă o numește pe prima "idioată", dezvăluind politica unei comunități menite să le distragă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu interes în toată țara de un public fidel. Au reușit să-și promoveze albumul Loc Lipsă printr-un turneu național de cluburi și să crească în două albume cât alții într-o carieră, fără să se îndrepte către „targete“ idioate impuse de radio. Indiferent dacă îți place sau nu muzica acestei trupe, dacă ai un grup de prieteni cu care vrei să faci muzică rock, poți să încerci să faci ca ei. Să pui la punct un repertoriu, să tragi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
au avut loc în Valea Jiului, în luna august 1977, au constituit un adevărat șoc psihoprofesional, dacă poate fi numit așa. Pe neașteptate, fostei Securități începea să i se impună și un alt rol, în afara aceluia - sună de-a dreptul idiot astăzi! - de a fi în slujba țării, a poporului, și de a mai contracara, doar când și când, manifestări izolate împotriva regimului comise, cum suna formula uzitată atunci, „pe fondul unor nemulțumiri personale sau sub influența propagandei reacționare din exterior
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]