1,031 matches
-
dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea măreață, îi pierise frica aceea care-i paralizase simțurile când crezuse că ieromonahul este nebun, acum știa că nu este. Aerul rece avea o transparență neobișnuită și luna plină i se părea atât de aproape încât se mira că vârfurile fagilor nu o ating. Probabil că acesta este ceasul când se prinde roua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ating. Probabil că acesta este ceasul când se prinde roua de ierburi, gândi el. Cu pulpa piciorului stâng simțea bătaia inimii căluțului de munte și sufletul i se umplu de duioșie pentru animalul ascultător care-l purta. Nu, categoric nu, ieromonahul nu era nebun, alesese calea cea mai bună spre Hurezi, căluțul este deștept și răbdător, Leu, cel mai învățat măgar din lume și luna... eh, despre lună oare ce s-ar putea spune? Luase cu el întrebarea în visarea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lătratul câinilor, azvârlind lungi umbrele lor și ale cailor pe garduri văruite în așteptarea Floriilor. Înțeleptul Leu a ajuns la răscrucea de drumuri de la ieșirea din sat, s-a oprit și și-a alungit gâtul înainte întinzând căpăstrul din mâna ieromonahului; acesta a ridicat capul, l-a văzut pe prinț drept, cu capul semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ de părere de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
opriseră decât la mânăstirea Slănicului, cea în care poslușnicii citesc psalmii fără oprire, ziua și noaptea. Oprirea nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele să le tremure de atâta mers. La Hurezi, Ștefan se rugă de ieromonah să se odihnească pentru a putea pleca sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele să le tremure de atâta mers. La Hurezi, Ștefan se rugă de ieromonah să se odihnească pentru a putea pleca sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui schit uitat de lume, spunea el „cu pace să ieșim”, strângând la piept cartea cu colțuri roase și îndreptându-se spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca la o aducere aminte îi înflorea pe buze și în ochi zâmbetul și atunci biserica schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi făcu semn prințului să se roage cu capul plecat, acesta imediat își drese atitudinea trupului apropiind-o de cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cea a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu glas mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi pe cuviosul Gherasim pomenindu-i pe toți voievozii și boierii pictați pe pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Ștefan în chipul poslușnicului atunci când l-a miruit și lucrurile au rămas așa, cărțile sfinte purtate în desagi fiind darul de Paște al lui vodă către mânăstire și parohiile din preajma ei; „iar noi nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan, primul stareț al mânăstirii Hurezi, și ceru binecuvântarea pentru a pleca pe drumul de întoarcere. Porniră. Ca să nu piardă timp și-au luat merinde, pâine proaspătă și miez de nucă, la mai puțin de un sfert
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ceas de la terminarea liturghiei, călări așa cum au venit, intrau în codru ținând-o tot spre răsărit, spre Râmnic. Mergeau alături, drumul fiind destul de bun; în urmă venea măgarul Mitropoliei Târgoviștei, fără povară, legat cu o funie de oblâncul șeii ieromonahului. Cât stătuseră la mânăstire, de teamă să nu fie recunoscut, Ștefan nu scosese nici o vorbă și acum curiozitatea nu i da pace: — Înțeleg că Leu știe bine drumul, măgarul celălalt vine legat, deci cuvioșia ta se pregătește de odihnă? — Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de îndoială și de mâhnire, și totuși cu vitejie își învinge tristețile ca să se bucure de ce poate făptui. Ștefan, mirat, întoarse capul spre ieromonah și-l cercetă cu și mai multă curiozitate. — Îl cunoști pe taica? — Știu eu? Nu am vorbit cu măria sa niciodată, dar m-am rugat pentru dânsul și ca s-o fac temeinic am intrat în sinea lui. Acum când vin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că fața lui trasă cu ochii ascunși în găvanele lor, cu sprâncenele urmând subțire arcada, cu barba albă, rară, s-a desprins din fresca de pe zidul pronaosului bisericii mânăstirii. Gherasim, și el, se uita la prinț
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și m-ai dus în tindă, pe partea stângă lângă ușă mai era o piatră... — „S-a prestăvit roaba lui Dumnezeu, monahia Eufrosina, după moartea a patru fii, care au fost tăiați; veșnica ei pomenire! Prea întristată mamă până la moarte!” Ieromonahul scoase din traistă un codru de pâine și începu să mănânce. Treceau prin vad un pârâu. I se părea că prințul plecase cu gândul departe și-i părea rău că nu-l luase și pe el. Da, așa era... Totdeauna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
supți, zâmbi la început, apoi râzând cu toată gura, întrebă cu glas tare: — Și cu Leu ce mai este? De ce-i spui măgarului după sălbăticiu nea cu care este înfățișat în icoane Sfântul Gherasim? Asta este, îl fulgeră gândul pe ieromonah, nu vrea să mă rănească spunându-mi adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să și le spună, iar când sunet de pâraie ce se prăvăleau din munte le acopereau vorbele, tăceau împreună într-o pace minunată pentru că fiecăruia i se părea că gândurile sale se însoțesc cu ale celuilalt. Când se putea, călcâiele ieromonahului îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul în trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată în mulțime de nuanțe de roz, așa că drumul de la Târgoviște până la București fusese o adevărată desfătare. Mai ales că prințul considera că obținuse o mare victorie: îl făcuse pe ieromonahul Gherasim să-i promită că-l va vizita după Paști la Mogoșoaia. La curte era așteptat. Imediat ce intră în spătăria mică, cea cu stele, cum i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui era desăvârșită, ca atare își îndreptă forțat spinarea, își trase umerii în jos și grăbi pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două în șa dormind sau ascultând istoriile ieromonahului. Când intră la vodă, salută pe cei adunați acolo cu un zâmbet detașat, se plecă ceremonios în fața suveranului și și luă locul său obișnuit de la geam. Marele logofăt, adică primul ministru al țării, Ștefan Cantacuzino și tatăl său, marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
da seama. Mergea la pas prin târgul adormit, pentru că era noapte. Mai întâi luă mânăstirile, apoi toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei, când? Și asta am înălțat-o tot eu. La Sfântul Ion grecesc, mare minune: așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]