1,031 matches
-
să furnizeze domniei o dajdie. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini și negustori. În țară, tranzacțiile se făceau însă preponderent în natură. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără șase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Se cunosc cazuri în care pentru cumpărarea moșiilor au fost dați cai, boi și chiar „un caftan de îmbrăcăminte”. Moneda Țării Românești era "ducatul" de argint. În
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugări din zona Țării Moldovei. Astăzi este format din 8 chilii și este locuit de 39 de călugări români. Proschinatarul "Sfântul Munte al Atonului", scris de ieromonahul Serafim și tipărit la București în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul (Iosif Romanov), prin bogăția de informații și gravuri, constituie o adevărată carte de referință privind istoricul sfintelor lăcașuri, totodată și o dovadă a enormei contribuții românești
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
a averii personale, sub acuzația de "infracțiune de uneltire contra ordinii sociale". Acest eveniment înlătură "orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire" ("Primejdia mărturisirii", p. 178) și grăbește luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
volume de eseuri și critică literară: "Între viață și cărți" (1976), "Incertitudini literare" (1980, care primește Marele Premiu al Criticii literare). După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită șederea, așa încât părintele Mina îl trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca și la episcopul Iustinian Chira de la Maramureș. Întâmplarea a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
ținuturi și ocoale, toți aflați sub puterea centralizată. A obținut recunoașterea mitropoliei Moldovei de către patriarhia de la Constantinopol, stopând un conflict de pe vremea lui Roman I. La 26 iulie 1401, noul patriarh Mati a decis să trimită o delegație, alcătuită din ieromonahul Manuil Arhon, pentru a investiga condițiile ungerii lui Iosif ca episcop al Moldovei. Reședința noului episcop a fost stabilită lângă cea domnească, la Suceava. A acordat primul privilegiu comercial negustorilor străini din Moldova la 8 octombrie 1408, eliberat în cetatea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal). Ctitorul mânăstirii a fost Ioanichie Ieromonahul și Duhovnicul. Un pomelnic cu aspect de cronică, scris la 20 mai 1821, recunoaște data înființării „la anul 1774, în luna iunie în 20”, când acest preot călugăr a cerut și a obținut terenul de construcție de la “prea cinstitul boier
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huși), la Snagov în 1694, la Râmnicu Vâlcea în 1705, la Târgoviște în 1708, toate prin osteneala lui Antim Ivireanul (adus de Brâncoveanu în 1689 de la Constantinopol) care, dintr-un smerit ieromonah, a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pictată în 1875 în tehnica tempera, în stil popular, de călugării Iulian, Chelsie și Ioan. O inscripție cu litere chirilice de pe icoana Sf. Nicolae de pe catapeteasmă precizează că "„s-au zugrăvit sfântul altar în anul 1875 de robii lui Dumnezeu ieromonahii Iulian, Kelsie și Ioan, trei frați pentru iertarea păcatelor sale, dimpreună cu Ioan Irimescu, fiind ucenic pentru a lui mântuire”". Pomelnicul bisericii din anul 1876 (la un an după zugrăvirea altarului) precizează că întreaga biserică a fost pictată de un
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Voroneț, cel mai bogat și mai bine păstrat ansamblu de fresce de pe vremea lui Ștefan cel Mare. În vara anului 1955, cercetătorul Sorin Ulea a descoperit în tabloul votiv, la picioarele Mântuitorului, o inscripție cu grafie măruntă: "Pisal Gavril irom. (ieromonah)", adică " a pictat ieromonahul Gavril". În pronaos sunt pictate scene din Vechiul Testament, scene din viața Sf. Ierarh Nicolae, iar în registrul interior figuri de sfinți. În naos sunt reprezentate numeroase scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, minunile și patimile sale
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
și mai bine păstrat ansamblu de fresce de pe vremea lui Ștefan cel Mare. În vara anului 1955, cercetătorul Sorin Ulea a descoperit în tabloul votiv, la picioarele Mântuitorului, o inscripție cu grafie măruntă: "Pisal Gavril irom. (ieromonah)", adică " a pictat ieromonahul Gavril". În pronaos sunt pictate scene din Vechiul Testament, scene din viața Sf. Ierarh Nicolae, iar în registrul interior figuri de sfinți. În naos sunt reprezentate numeroase scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, minunile și patimile sale. Sunt de menționat scenele
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Agafton a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare . Conform tradiției, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea zona unde se află astăzi Mănăstirea Agafton era acoperită de păduri seculare. Ieromonahul Agaton (popular Agafton) de la fosta mănăstire a Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552, se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
Zosim este în ruină în pădurea Bălușeni. Biserica a fost reparată prin anii 1944-1945. În anul 1990, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a dispus reînființarea vechiului așezământ monahal Schitul Zosin și l-a numit ca stareț pe tânărul ieromonah Firmilian Ciobanu (1968-1997) de la Mănăstirea Cozancea. Acesta era din părțile locului, fiind născut în satul Dracșani (comuna Sulița). Starețul Firmilian a săvârșit prima Sf. Liturghie la 8 septembrie 1990 în biserica de lemn veche și dărăpănată. În anul 1991, el
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
care a urmat turnul clopotniță din piatră (cu două clopote mari) și toate anexele gospodărești. Noua biserică a fost sfințită la data de 26 septembrie 1993 de către mitropolitul Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Cu această ocazie, ieromonahul Firmilian a fost hirotesit protosinghel. Protosinghelul Firmilian s-a înscris în anul 1994 la Seminarul Teologic "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamț (el neavând absolvită decât o școală profesională) pe care l-a frecventat timp de trei ani. În vara anului
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
Iașilor, și peste 1.000 de credincioși, monahi, preoți și monahii, printre care și mulți stareți de la mănăstirile din județele Botoșani, Iași și Suceava. Starețului Firmilian i-au succedat ca stareți protosinghelul Iosif Grigore (fost stareț la Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). În scopul facilitării accesului către mănăstire, s-au făcut o serie de excavații în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz. Aceste lucrări au
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și depindea aministrativ de Mănăstirea Vorona. Slujbele religioase erau celebrate fie de ieromonahi de la Mănăstirea Vorona, fie de preoți de mir din satul Oneaga. Într-un pomelnic din anul 1870, întocmit de presbitera Spiridona Gh. Cernescu de la biserica satului Oneaga, sunt menționați preoți de mir și ieromonahi care au slujit la schit. Printre
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Slujbele religioase erau celebrate fie de ieromonahi de la Mănăstirea Vorona, fie de preoți de mir din satul Oneaga. Într-un pomelnic din anul 1870, întocmit de presbitera Spiridona Gh. Cernescu de la biserica satului Oneaga, sunt menționați preoți de mir și ieromonahi care au slujit la schit. Printre monahii de la sunt cunoscute numele nacealnicilor Mihail, Isaia, Ghervasie, Ilarion, Inochentie, Ioil, Galaction și Porfirie. De asemenea, aici a viețuit o perioadă ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917), care s-a mutat apoi la Sihăstria Voronei
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
din lemn a fost desfăcută și transportată în satul Vânători din comuna Gorbănești (județul Botoșani) , unde a fost remontată și folosită în continuare drept biserică de mir. În poiana pădurii a rămas doar piciorul mesei altarului. După căderea regimului comunist, ieromonahii Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din pădure vechia vatră monahală. Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul Teodosie Bahnă. Deoarece Mănăstirea Vorona avea atunci obște de maici, schitul a fost pus în ascultare canonică față de Mănăstirea Sihăstria Voronei. În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, care a fost sfințită la 1
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
fost placați pereții exteriori ai bisericii cu scânduri de brad, iar acoperișul de șindrilă putredă a fost înlocuit cu unul din tablă. De asemenea, au fost spălate icoanele catapetesmei de depunerile groase de praf și fum, iar ramele pictate de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale. Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
1981, când a fost căptușita cu scândura de culoare cărămizie, a fost schimbat acoperișul de șindrila și s-a pus pardoseala de parchet. Cu acest prilej, s-a curățat pictură din altar, restul bisericii fiind pictată în tehnică frescă de către ieromonahul Vartomoleu Florea de la Mănăstirea Sihăstria. Lângă peretele nordic al pridvorului bisericii se află o troița de lemn construită în anul 1975 de către Antal Irimia și soția sa, Ioana din Toplița (județul Harghita), în amintirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Agapia () [Corola-website/Science/317543_a_318872]
-
ocupate de tovarășii săi de idei isihaști, iar patriarh era, pe atunci, vechiul său prieten, Philotheos Kokkinos. În aprilie 1368, la Constantinopol s-a adunat un sinod local, care l-a canonizat pe Grigore Palamas și l-a condamnat pe ieromonahul Prochoros Kydones ca pe unul care împărtășea erzia lui Varlaam și a discipolului acestuia, Akindynos. Dar fratele lui Prochoros era Demetrios Kydones-consilierul principal și prietenul lui Ioan V. Împăratul n-a fost în stare să împiedice lucrul acesta (fiindcă veni
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
biserici ortodoxe din Shanghai erau folosite, până de curând, ca restaurante și baruri de noapte. În acest timp, încă de la începutul secolului XXI, Biserica activează liber în Hong Kong (unde Patriarhia Ecumenică l-a trimis pe Mitropolitul Nikitas) și Taiwan (unde ieromonahul Iona (Mourtos) conduce o biserică misionară) sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe de Hong Kong și Asia de Sud-Est. Cu toate că mulți au adoptat lamaismul, care este curentul principal al budismului tibetan Mahayana, evenkii din Rusia și din China sunt un popor tradițional ortodox. Împreună cu verii
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareții mănăstirii din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-a refăcut pictura murală originală în tehnica „a secco” (tempera), a fost adăugat un amvon baroc fixat în peretele nordic al naosului și
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
înființat aici și o școală de catiheți, care a funcționat până la desființarea mănăstirii. La această școală a studiat în anii '20 ai secolului al XIX-lea și Neofit Scriban, viitorul arhiereu și pedagog. Printre stareții mănăstirii s-a numărat și ieromonahul Iosif Gheorghian (1863), viitorul mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. Stăpânirea mănăstirii de către călugării greci nu a fost de bun augur pentru așezământul monahal. Astfel, în ziarul "Buciumul" din 13 august 1863 se menționează furtul odoarelor mănăstirii de către călugării greci. Legea
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]