1,072 matches
-
în Japonia și de a-și spune părerea despre munca de propovăduire din această țară. — Vreme de o jumătate de secol munca de propovăduire în Japonia a înaintat lin, fără piedici, mulțumită dăruirii de care au dat dovadă frații noștri iezuiți, firește. De aceea, nutresc o adâncă prețuire pentru străduințele și sacrificiile făcute de Ordinul Sfântul Petru. Se simțea bine rostind cuvinte de laudă despre cei care îl ocărâseră. Știa că, astfel, cuvintele pe care urma să le spună dobândeau obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcute de Ordinul Sfântul Petru. Se simțea bine rostind cuvinte de laudă despre cei care îl ocărâseră. Știa că, astfel, cuvintele pe care urma să le spună dobândeau obiectivitate. Nu precupeți nici o laudă când enumeră, una câte una, toate înfăptuirile iezuiților. Apoi, în clipa în care o scânteie de curiozitate se aprinse în ochii episcopilor, zise cu putere: — Dar... fără să știe ce fac, iezuiții au săvârșit o greșeală. N-au prevăzut ce urmări grave va avea greșeala lor asupra propovăduirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să le spună dobândeau obiectivitate. Nu precupeți nici o laudă când enumeră, una câte una, toate înfăptuirile iezuiților. Apoi, în clipa în care o scânteie de curiozitate se aprinse în ochii episcopilor, zise cu putere: — Dar... fără să știe ce fac, iezuiții au săvârșit o greșeală. N-au prevăzut ce urmări grave va avea greșeala lor asupra propovăduirii în Japonia. Zicând acestea, Velasco se întoarse înspre părintele Valente. Dar acesta stătea nemișcat și cu ochii închiși parcă de oboseală, astfel încât era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După ce se încredință că trezise o umbră de curiozitate și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră cu ochi ca de mort, își înclină capul și puse următoarea întrebare: — Îmi este îngăduit să enumăr aceste fapte ale iezuiților în amănunt? — De aceea ne-am adunat aici, încuviință unul dintre episcopi. — De pildă, Ordinul Sfântul Petru a dobândit în portul Nagasaki un domeniu netrebuincios. Pentru ei, e un izvor de câștig folosit pentru propovăduire, dar pentru japonezii cei păgâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de câștig folosit pentru propovăduire, dar pentru japonezii cei păgâni este un izvor de neliniște și îndoială. Pentru că japonezii nu îngăduie ca vreo palmă de pământ din insulițele lor să ajungă colonie stăpânită de cine știe ce popor străin. Mai mult, printre iezuiți sunt și unii care, cuprinși de prea mult zel, au dat foc statuilor budiste în care cred cei mai mulți dintre japonezi. E adevărat că în Nueva España au fost arse altarele indienilor și că acest fapt nu a împiedicat răspândirea Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Acest lucru este dovedit de faptul că, de cum a aflat de toate acestea, cârmuitorul Japoniei numit taikō și-a schimbat atitudinea mărinimoasă de până atunci și a pornit prigoana împotriva creștinilor. Prigoana a apărut mai degrabă din pricina greșelilor făcute de iezuiți. Ordinul Sfântul Petru nu poate fugi de răspunderea pentru aceste greșeli. Însă ei închid ochii și dau de știre la Roma și aici, la Madrid, că propovăduirea în Japonia s-a îngreunat, cu toate că ei și-au dat toată silința. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încă mai sunt speranțe în ceea ce privește propovăduirea în Japonia... E drept că acum starea de fapt nu ne este prielnică, dar eu cred că putem schimba acest lucru. Speranța mea nu este o plăsmuire îndepărtată de adevăr, așa cum m-au învinuit iezuiții. Dacă ar fi așa, atunci eu n-aș mai fi venit până aici însoțit de niște soli japonezi care aduc scrisori pline de făgăduințe din partea stăpânului lor. În acel moment, părintele Valente care stătuse până atunci cu capul plecat, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o cuceresc pentru Dumnezeu, era câmpul meu de luptă. Cârmuitorul Japoniei murise și noul shōgun Tokugawa strângea puterea în mâinile sale, dar veștile spuneau că și acest conducător lua măsuri de asuprire a credinței creștine. Auzisem de asemenea că misionarii iezuiți erau alungați în Kyushu unde cu chiu cu vai își duceau mai departe munca de propovăduire. Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor încercase să se folosească de Velasco, Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care le am și eu. Mai mult, în adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut apostolii să răspândească puterea Bisericii și în afara Iudeei. La fel, nici despre mine nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut apostolii să răspândească puterea Bisericii și în afara Iudeei. La fel, nici despre mine nu se poate spune că n-am fost de folos propovăduirii în Japonia, oricât ar încerca iezuiții să mă înăbușe. Astăzi am rostit de câteva ori în bătaia vântului de pe punte predica lui Pavel înscrisă la sfârșitul „Faptelor”, cu precădere minunatele cuvinte pe care el le ia din „Isaia”: „Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea într-un tiraj care chiar și astăzi ne lasă visători: 35.000 de exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una dintre temele majore ale constituției Lumen gentium. În ceea ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sources chrétiennes» și sunt nerăbdător să-l văd”, îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea la Lyon, în timpul ocupației germane a acestei colecții de scrieri din Sfinții Părinți marchează o dată în istoria teologiei catolice a secolului XX240. Coordonatorii sunt doi iezuiți, Henri de Lubac și Jean Daniélou, iar colaboratorii se recrutează în toate mediile ecleziastice și universitare, după criteriul competenței. E vorba despre un proiect deopotrivă intelectual și spiritual: să li se redea Părinților, greci și latini (dar mai ales greci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea însăși a lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați în câteva rânduri de către iezuit. Imediat, părintele Labourdette 244 va publica în Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, întrucât, printre periti („experții”) invitați mai întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou. Aportul celor doi patrologi iezuiți s-a dovedit decisiv încă din primele momente. Într-o Convorbire despre Vatican II, De Lubac povestește 250: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ardud, pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, s-a putut săvîrși cu participarea tuturor preoților de care a fost nevoie. Acum, În timpul vizitei mele și a prietenului Gyuri, cînd părintele Uhár ne explica pe Înțelesul nostru ce era ordinul iezuiților și că, făcînd parte din el, urmase mai Întîi studii de fizică și chimie, abia apoi de teologie, menajera, intrînd să Întrebe dacă mai e nevoie de ceva, ni se adresă cu „tovarăși“. Surîsul Înțelegător al gazdei noastre a liniștit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se uite, acceptând cafeaua cu degete tremurânde, se oblojise timp de zece zile În patul lui Eisen după Închisorile din Armenia sovietică. Rușii Îl trimiseseră În Turcia. Din Turcia se dusese la Atena. Din Atena, la fel ca Newell iezuitul mai târziu, zburase În Israel. Cu afecțiune, cu devotament, Eisen Îl servise. — A, iată-l și pe tata-socru. Oare de plăcere că Îl revedea zâmbea Eisen cu toată fața, sau era datorită splendidului eveniment (Eisen la New York pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de maculatură cenușie, nu de carne și sânge, însă când îl auzea predicând virtuțile, Mini avea pe buzele gândului ascuns surâsul sau, în trupul interior, revolta. Do ce? Percepția lui Mini era un ogar bun, care își mirosea vînatul? Acel iezuit nu era păcătos cumva, dar nici moral. Era, desigur, îndoielnic. Mini credea că doctorul Rim va rămâne astfel pentru totdeauna, clar că în ziua discursurilor funerare asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini se gândea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se temeau din pricina aspectului său de bătăuș, grav și amenințător. Avea o constituție de luptător, umeri de gladiator și o privire dură și pătrunzătoare. Ne cunoscusem cu mulți ani În urmă, Într-o bătaie, În prima mea săptămînă petrecută la iezuiții de pe strada Caspe. Tatăl lui venise să-l caute după ore, Însoțit de o fetiță Încrezută care s-a dovedit a fi sora lui Tomás. Mi s-a năzărit să fac o poantă neghioabă despre ea și, cît ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
judecata bătrânului, pe care l-am bănuit că îmi citește gândurile. Încep apoi să depăn manuscrisele din fața mea cu și mai mare interes. Mă opresc asupra unuia, prin care Grigore Ghica voievod scutește de toate dările și angăriile patru școlari iezuiți din Iași. De fapt, la 15 noiembrie 1736 (7245), vodă îi scutește de toate dările pe părinții acestor școlari: „Facem știre cu această carte a domnii mele...pentru patru oameni streini ce vor ave iezoviții carei să află aice,...școleri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cercetările spre obiecte mult mai ilustre și sugestive: mașinile catoptrice din secolul al XVII-lea, mici teatre de forme variate, în care o figură e văzută multiplicată prin modificarea unghiurilor dintre oglinzi. Intenția mea este să reconstruiesc muzeul creat de iezuitul Athanasius Kircher, autorul volumului Ars magna lucis et umbrae (1646) și inventator al „teatrului polidictic“, în care vreo șaizeci de oglinzi, capitonând interiorul unei cutii mari, transformă o creangă într-o pădure, un soldățel de plumb într-o armată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
blocului, îl zărește la capătul străzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o intensificare pronunțată a ravagiilor epidemiei și o predică vehementă a părintelui Paneloux, iezuitul care îl asistase pe bătrânul Michel la începutul bolii acestuia. Părintele Paneloux se remarcase prin dese colaborări la buletinul Societății geografice din Oran, unde reconstituirile lui epigrafice erau foarte prețuite. Dar el câștigase un auditoriu mai larg decât cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]