1,060 matches
-
numită în secolul al doisprezecelea Mont-aux-Vignes, fiind utilizată pentru culturi ce se realizau în acea epoca. În 1430, un negustor bogat numit Régnault de Wandonne cumpăra moșia în scopul de a construi o casă de lux. Două secole mai tarziu, iezuiții dobândesc terenul, în scopul de a îl transformă într-un loc de odihnă și de convalescenta. Casă îl adăpostește câteva ore pe tânărul rege Ludovic al XIV-lea, venit să participe la luptele din timpul răscoalei. Acest eveniment va da
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
este cu totul de prisos.”" În Moldova, un Colegiu Latin (Schola Latina) este fondat la Cotnari, lângă Iași, de către Iacob Eraclide, apoi, tot la Cotnari a funcționat în vremea lui Petru Șchiopul (1574 - 1578), o altă școală latină, cu profesori iezuiți aduși din Polonia. La 1634, este înființată la Iași, de către domnitorul Vasile Lupu, Academia Vasiliană, cu predare în limbile slavonă și latină, organizată după modelul Academiei Movilă din Kiev (creată de mitropolitul Petru Movilă), de unde i-au și fost trimiși
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
născut la 4 martie 1901 ca fiul cel mai mare dintre cei patru copii al lui Oswald Henry Philip Petre și Margaret Lucy, născută Cave. Oswald Petre era fiul unei cunoscute familii de aristocrați catolici, apropiați, în trecut, de ordinul iezuiților, și rudă apropiată a vechii familii normande Turville care venise în Anglia odată cu William Cuceritorul și care își trăgea numele din localitatea Turville-la-Campagne (Eure) din Franța. Oswald Petre și-a adăugat numele Turville atunci când a moștenit casa din Bosworth, după ce
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
1673-1723), tratat filosofic care susține etica ortodoxă cu argumente raționale. Tratatul a fost tradus în arabă pentru a fi folosit de creștinii sirieni și, mai târziu, în bulgară. Unele texte filosofice au fost scrise în latină. Gavril Ivul (1619-1678), un iezuit care a predat filosofia la Universitatea din Viena, a scris un tratat logic, "Propositiones ex universa logica" (1654). Cantemir a scris un manual de logică și un tratat teologo-fizic, "Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago" (1700) care, afară de faptul că abordează natura
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
cele mai bune cărți care s-au scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
1759, la moartea fiului ei vitreg Ferdinand, Elisabeth și-a asumat regența până la întoarcerea fiului ei Carol. Elisabeth și-a petrecut ultimii ani ai vieții la Aranjuez unde și-a dedicat timpul acțiunilor de caritate și a devenit protectoare a iezuiților. Cu un an înaintea morții a avut satisfacția să vadă căsătoria dintre nepotul ei, Carlos, Prinț de Asturia (viitorul Carol al IV-lea) și nepoata ei Maria Luisa de Parma. A murit la 11 iulie 1766 la vârsta de 73
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
evreu Baruch d’Espinoza (cunoscut și ca "Spinoza") a fost atacat de un credincios evreu care i-a găurit haina cu o lovitură de cuțit. Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” și de “acțiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
dar și acolo era lipsă de preoți. Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822, iar preluarea parohiei s-a efectuat la 2 martie 1823 de către preotul iezuit Andrei Pierling și
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822, iar preluarea parohiei s-a efectuat la 2 martie 1823 de către preotul iezuit Andrei Pierling și ajutorul său, Iosif Steidler, iar capelanul Theodor
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
iezuit Andrei Pierling și ajutorul său, Iosif Steidler, iar capelanul Theodor Lazar a fost pensionat. La început au fost doi preoți, apoi trei, pentru ca mai apoi, după 21 de ani, la încheierea misiunii lor în Bucovina, să fie cinci preoți iezuiți. Plata preoților iezuiți se făcea din fondul religionar, câte 200 de florini anual pentru fiecare preot. În 1837 a fost construită o nouă casă parohială. În 1838, preotul iezuit Adam Kossahowschi a comandat două clopote noi meșterului Gheorghe Fogarasch din
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
și ajutorul său, Iosif Steidler, iar capelanul Theodor Lazar a fost pensionat. La început au fost doi preoți, apoi trei, pentru ca mai apoi, după 21 de ani, la încheierea misiunii lor în Bucovina, să fie cinci preoți iezuiți. Plata preoților iezuiți se făcea din fondul religionar, câte 200 de florini anual pentru fiecare preot. În 1837 a fost construită o nouă casă parohială. În 1838, preotul iezuit Adam Kossahowschi a comandat două clopote noi meșterului Gheorghe Fogarasch din Pătrăuți. Totuși, aceste
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
diferit de sunetul celor vechi, un cronicar german din epocă făcând următoarea constatare nostalgică: "„cu toate că au aceeași greutate, 306,5 și 196,5 de pfunzi, totuși, dangătul lor nu sună, nici pe departe, așa frumos ca al clopotelor vechi.”" Călugării iezuiți s-au îngrijit de parohia Gura Humorului timp de 21 ani (1822-1843), după care au fost trimiși în alte misiuni. Preotul Anton Bereznicki a fost numit la 15 septembrie 1843 ca paroh al comunității catolice din localitate. În timpul ocupației austriece
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Sicilia și s-a stabilit ca simplu cetățean. Unchiul Hieronimo și tatăl cardinalului, Pietro Mazzarini s-au născut în Sicilia. Născut la Abruzzo, dar crescut la Roma, la paisprezece ani a fost trimis să studieze la prestigiosul Colegiu Roman de Iezuiți, chiar dacă nu a aparținut niciodată acestui ordin religios. În acest colegiu a studiat alături de contemporanul său Girolamo Colonna, viitor cardinal. Mazarin l-a însoțit pe tânărul Girolamo Colonna în Spania la Madrid și la Alcalá de Henares, unde a rămas
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
și ele de obicei redate cu semne katakana. În dicționare, katakana este folosită pentru redarea pronunției "on-yomi" a semnelor kanji. sunt literele alfabetului latin folosite în limba japoneză. Literele latine au fost introduse în Japonia în principal de către misionarii portughezi iezuiți, care au mers în Japonia la puțin timp după descoperirea Japoniei de către europeni în anul 1544. În 1590, prima presă de tipar a fost dusă în Japonia din Portugalia. Aceasta, și altele după ea, a fost folosită timp de ca
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
este un lăcaș de cult, monument istoric și de arhitectură, situat în "Postgasse" (Ulița Poștei), nr. 8, din Viena, în imediata vecinătate a clădirii centrale a poștei din capitala Austriei. Lăcașul de cult a fost construit de iezuiți între 1652-1654. Începând cu 1773 a fost biserică a celebrului seminar greco-catolic cu hramul Sf. Barbara din Viena. În prezent deservește comunitatea greco-catolică ucraineană centrală din Viena. Edificiul a fost inițial biserică a ordinului iezuit. În 1773, după desființarea temporară
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
centrală din Viena. Edificiul a fost inițial biserică a ordinului iezuit. În 1773, după desființarea temporară a ordinului, biserica a fost trecută în folosința parohiei greco-catolice din Viena. În 15 octombrie 1775, prin decretul imperial al Mariei Terezia, clădirea convictului iezuit a devenit sediu al Seminarului Greco-Catolic Sf. Barbara din Viena. Placa memorială din anul 1775, plasată la intrare, a reținut acest eveniment: "Maria Terezia și Iosif al II-lea, domnitori ai Austriei, au transferat cu generozitate această biserică împreună cu convictul
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
și Nagasaki (la Catedrala Urakami), pentru a comemora victimele tragediei de la Vukovar și a înălța rugăciuni pentru pacea mondială. În 2008 mai mult de 1.000 de oameni au participat la ceremonia religioasă de la Tokyo. Profesorul de Istorie Modernă și iezuitul Jean-Claude Hollerich a vorbit despre tragedia de la Vukovar, făcând o paralelă cu distrugerea orașelor Hiroshima și Nagasaki, precum și despre necesitatea de a învăța din lecțiile istoriei, cu scopul de a nu mai permite ca umanitatea să mai repete vreodată astfel
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon al XIII-lea, prin scrisoarea ""Quae
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
Dunei", Frank Herbert analizează tiparul ciclic al societății umane, precum și direcțiile de evoluție ale omenirii. Folosindu-și memoriile ancestrale, Leto II cunoaște întreaga istorie umană și își poate aminti efectele și tiparele instituțiilor tiranice, de la Imperiul Babilonian și trecând prin iezuiții de pe vechiul Pământ, construind astfel un imperiul format dintr-o rețea completă de legături între toate aceste metode. Acest imperiu galactic este diferit de tiraniile istorice prin faptul că a fost realizat deliberat ca să pună capăt distrugerii, cu speranța că
Împăratul-zeu al Dunei () [Corola-website/Science/322420_a_323749]
-
Caleuche", "Trauco", "Pincoya", "Invunche" etc.). Ca urmare a relativei sale izolări, pe insula Chiloé s-a dezvoltat un stil arhitectural unic, specific doar acestei zone. După venirea spaniolilor, pe insulă au fost construite numeroase biserici din lemn, specifice, întâi de către iezuiți în secolele al 17-lea și al 18-lea, apoi de către franciscani în secolul al 19-lea și continuând până în prezen.Ele reprezintă practic o îmbinare a culturii indigene și europene și au fost incluse în lista de monumente culturale
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
-lea, creștinismul a fost reintrodus și a continuat să existe cu soartă uneori mai bună uneori mai rea până în ziua de astăzi. În Japonia premodernă, creștinismul și creștinii japonezi se numeau "kirishitan" de la cuvântul portughez "Christăo". În anul 1549, misionarul iezuit Francisco de Xavier a ajuns în Japonia, unde prozelitismul său a avut un oarecare succes, cu toate că bariera limbii a fost o problemă la început. Domnitorii locali i-au acceptat la început pe misionari, pe care îi asociau cu comerțul lucrativ
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
lucrativ cu portughezii. Mai ales sudul țării, și în special Nagasaki, era centrul activității misionarilor europeni. În 1563, Sumitada Ōmura a fost primul domnitor local care s-a lăsat botezat, iar până în 1579 6 daimyo convertiseră la creștinism. În 1579 iezuitul Alessandro Valignano a venit să inspecteze pentru prima dată (din cele trei dăți) misiunea. Când s-a întors în 1582 la Roma, a fost acompaniat de 4 băieți japonezi care constituiau o misiune la Roma a domnitorului creștin al provinciei
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
nu a fost executat. Ba dimpotrivă, călugări franciscani spanioli au sosit și ei să convertească japonezii. În 1596, vasul spaniol „San Felipe” a naufragiat în apropierea insulei Shikoku, și japonezii au confiscat încărcătura, s-a iscat o controversă între japonezi, iezuiți și franciscani. Hideyoshi Toyotomi a condamnat la moarte pe călugării franciscani și pe enoriașii lor din Kyoto, iar anul următor a crucifiat 26 de japonezi și misionari străini la Nagasaki. La acest moment se consideră că cca. 300,000 de
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
(1958) (titlu original "A Case of Conscience") este un roman științifico-fantastic de James Blish despre un iezuit care investighează o rasă extraterestră care nu are nicio religie. Textul a fost publicat inițial în 1953 sub formă de nuvelă, care a devenit ulterior prima parte a romanului. Volumul este prima parte a seriei tematice "After Such Knowledge" a
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
de a-l compara pe Moriarty cu un personaj din lumea reală pe care inspectorul Alec MacDonald ar putea să-l știe, dar este în zadar pentru că MacDonald nu este la fel de citit ca și Holmes. S-a dovedit că preoții iezuiți de la Stonyhurst au recunoscut imediat descrierea fizică a lui Moriarty ca fiind cea a preotului Thomas Kay, S.J., prefect însărcinat cu disciplina, sub a cărui protecție a intrat Doyle ca un elev neastâmpărat. Conform acestei ipoteze, Doyle prezintă o discuție
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]