13,885 matches
-
comunist, un regim al mistificării. Dar Dorin Tudoran incomodează pe aproape toată lumea. El nu se solidarizează euforic nici cu anticomuniștii, pentru a sărbători prăbușirea comunismului, ci îi privește critic și pe ei. În orice împrejurare, refuză să se îmbete cu iluzii. Inclusiv pe șine se judecă exact, cu o obiectivitate inumana, ceea ce inspiră respect, dar și teama și chiar un fel de aversiune, ca un indiciu că judecătorul nu va face nimănui vreo concesie. Până și politețea să (rece), până și
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
Ultima suflare a Maurului), românul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al incertitudinilor și decepțiilor, pe care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubește și urăște cu pasiune. Exorcizarea operată în românele anterioare, precum Midnight^s Children (Născuți la miezul nopții - 1981) sau The Satanic Verses (Versetele satanice - 1988
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei națiuni care e oarecare, unei colectivități de învinși, asupra originii cărora nu-mi era îngăduita nici o iluzie. Credeam, si poate nu mă înșelam, ca noi ne tragem din drojdia barbarilor, din pleava marilor năvăliri din acele hoarde care, neputincioase să-și continuie mersul lor spre apus, s-au ascuns de-a lungul Carpaților și a Dunării, căutându
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în Lumea prin care am trecut, duc spre Viena. Toate amintirile se întorc către Eminescu. El nu e genialul pe care l-ar fi dorit proiectul schopenhauerian: el rămâne într-o margine a Imperiului, mereu hrănita și mereu amenințată de iluzie. Trăind, nu-i așa, sub semnul autodistrugerii. * A se compară cu monologul lui Rica Venturiano din O noapte furtunoasa scris totuși cu un an mai devreme. Rămâne de văzut dacă sintagmele nu apar și în alt text al lui Slavici
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
așezi cu alta greutate pe acest pămînt mișcător și îl obligi să se fixeze în jurul tău, ținînd cont de existență ta. Am ramas impresionată de felul în care este tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie despre statutul artistului în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
cătarăți în copaci. Nu mai țin minte exact cum arată lumea privită de acolo, dar e evident că ea nu e doar altfel pentru că o privim dintr-o perspectivă anume, ci mai ales pentru că acolo, în frunzișul copacilor, copilul are iluzia, întreținută, că și-a aflat o altă lume, numai a sa, și totuși nu una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
o conjunctură nouă. Una din ele este fundamentală: dacă există sau nu Dumnezeu. Zece argumentatori îl afirmă, zece tăgăduindu-l, dar în fiecare rus un fel de Dumnezeu există orișicum, chiar în negațiune totală; rîvna de închinător, absorbit într-o iluzie halucinata. Sau se discută dacă Molière e mai mare decît Gogol, o noapte întreagă. Gogol rămîne uneori mai mare, motivat că lucrătorii tipografi din Moscova rîdeau în hohote cînd îi culegeau în manuscris zațul ediției întîi. Dar unul își aduce
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
nu amplifica: eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O falsă intelectualitate suplinește generozitatea văzului omenesc, cu ferocitatea fanatica a belferului mărginit. Azi sîntem proprietatea tarului, mîine putem deveni proprietatea unor arendași de stată". Cuvinte profetice, care nu ne mai îngăduie iluzia unei iluzii, chiar dacă autorul lor a devenit ulterior, într-un fel, "proprietatea unor arendași de stat", a ideologilor de partid, în voia cărora s-a lăsat într-un mod atît de întristător... Firește că, într-un limbaj ce, la o
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O falsă intelectualitate suplinește generozitatea văzului omenesc, cu ferocitatea fanatica a belferului mărginit. Azi sîntem proprietatea tarului, mîine putem deveni proprietatea unor arendași de stată". Cuvinte profetice, care nu ne mai îngăduie iluzia unei iluzii, chiar dacă autorul lor a devenit ulterior, într-un fel, "proprietatea unor arendași de stat", a ideologilor de partid, în voia cărora s-a lăsat într-un mod atît de întristător... Firește că, într-un limbaj ce, la o privire superficială
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
se întuneca s...ț Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică să-și facă mari iluzii și îi sporește suferință. Întîlnind un deportat care pretindea că i-a văzut soțul în martie 1945, balansul deasupra hăului, între așteptare și deznădejde ia amploare: "Nici unul dintre supraviețuitorii de la Flossenburg pe care am reușit să-i găsesc nu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
multiplelor tehnici narative. Pentru că astăzi, mulțumită Georgianei Fârnoagă, lui Sharon King și Florin Manolescu, scriitorii români antologați (și sunt alții, poate la fel de valoroși, care n-au încăput deocamdată aici) au pornit, cu obsesiile lor, cu nostalgiile lor, cu spaimele și iluziile lor, să bântuie America. Și, poate, lumea întreagă...
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
că gîndirea teoretică literară este, într-o durată nu lungă, ci copleșitor de lungă, o tradiție a poeticii. Totuși, Dolezel așa o înfățișează. Strategia lui, de a fixa punctele de pornire și de sosire în așa fel încît să inducă iluzia unei coerențe impecabile, nu e nici macar prea abila, și în orice caz e dezamăgitoare cînd autorul își divulgă credințele formaliste. Prin anii de glorie ai poeticii formaliste, Dolezel s-a îndeletnicit cu o stilistica statistică a textului literar, fiind unul
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
schimbul aceleiași proporții a Greciei cedata Angliei. Nimic, azi o știm după publicarea acelor documente, nu se putea face aici, la noi, pentru despovărarea de această ocupație constrângătoare. Dar, atunci, lucrurile nu erau limpezi, cele două puteri aliate occidentale ăntretinănd iluzia că nimic nu este hotărât și că, prin acțiuni decise, jugul poate fi zvârlit. A fost această o cinica politică duplicitara menită să dea lumii (inclusiv occidentale) impresia (falsă) că ele nu șanț de acord cu raptul sovietic și că
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
din prea multa claritate e orb: ăDacă l-ai despuia pe Heidegger de limbajul lui, adică i-ai expune filosofia an termeni obișnuiți, Heidegger și-ar pierde, nu importantă, care e reală, ci prestigiul, care este, cum o spune cuvântul, iluzie, ănselătorieă. (463) E ca si cum ai cere ca un poet ermetic să fie transpus an propoziții de fiecare zi. Frază n-are noima. Heidegger e una cu limbajul lui". Și următoarea obiecție de principiu, spre a complica și mai mult situația
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
și orgoliul - structura liniștită și neagresiva a ființei mele. Încă de la debut, important pentru mine a fost să fiu un poet demn de acest nume; nu cu orice preț întîiul, dar nici pierdut în serie. N-am ascuns niciodată că - iluzie, sau nu - mă consider egalul celor mai buni. Că un altul, alții vor acoperi rafturi de biblioteci iar eu voi fi dat 150 de poeme într-o viață mi se pare natural. Se iau în considerație greutăți specifice, iar nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
au de depășit un dificil obstacol retoric: cititorii trebuie convinși, cumva, că au acces la original, ca filtrul tălmăcirii nu le ascunde nimic, nu ai ănseală, oricât ar ști, cei mai lucizi dintre ei, ca toate acestea nu șanț decât iluzii. Șanț iluzii esențiale, pe care un bun traducător se pricepe să le ăntretină. Obstacolul, ăn cazul traducerii lui Kierkegaard din germană este, evident, de două ori mai greu de trecut, pentru că avem de-a face cu un dublu filtru, ceea ce
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
depășit un dificil obstacol retoric: cititorii trebuie convinși, cumva, că au acces la original, ca filtrul tălmăcirii nu le ascunde nimic, nu ai ănseală, oricât ar ști, cei mai lucizi dintre ei, ca toate acestea nu șanț decât iluzii. Șanț iluzii esențiale, pe care un bun traducător se pricepe să le ăntretină. Obstacolul, ăn cazul traducerii lui Kierkegaard din germană este, evident, de două ori mai greu de trecut, pentru că avem de-a face cu un dublu filtru, ceea ce inevitabil ne
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
globalizării, a pașapoartelor libere și a integrării europene? Cine va suferi, ăn cele din urmă, consecințele unei asemenea sârme ghimpate tricolore inefabile? Nu tot românii, aduși la sapă de lemn, ca acum, cănd șanț amăgiți de patrioții de mucava cu iluzia resurecției miraculoase prin alchimia fierberii an suc propriu? Țara a fost devalizata sălbatic an cei zece ani care au trecut de la revoluție, atât de către cele două regimuri Iliescu, cât și de către mai blajinul - an aparentă - regim Constantinescu: ne mai putem
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
Creația modei exprimă acest imens efort de gandire care forțează căile naturale ale fanteziei și le poartă pe un drum comun de înnoire. Drumul este al tuturor deopotrivă însă fiecare în parte are satisfacția schimbării. Frecvență mare a înnoirii întărește iluzia că ea s-a petrecut într-adevăr. Răsfoind revistele de modă vechi, sau picturi de epocă încerci o stranie senzație de familiaritate în atmosferă vremilor apuse căci bizareria vestimentației nu poate ascunde fizionomia umană cunoscută care se ascunde în spatele ei
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ascunde în spatele ei. Tipurile umane sunt de fapt aceleași, cunoscute de mult și ne vorbesc prin aceleași semne descifrabile cu ușurință. Tipologia fizionomica este aceeași dar ea se ascunde în spatele decorului istoric. Încercarea de disimulare prin schimbarea aparentă rămâne, vâna. Iluzia comună a jocului de v-ați ascunselea trece în trecutul fiecăruia în parte. El o contemplă că pe o veche fotografie din tinerețe, cu aceeași nostalgie. Concluzia se impune inevitabil, am rămas același, pe același drum, în plină continuitate inevitabilă
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
nu doar dificultățile imense ale actualei administrații de centru-dreapta, ăn impunerea cu adevărat a reformei, ci și stratagemele duplicitare ale iliescienilor an atâția ani irosiți după 1989. Dacă, ăn sfârșit, acest electorat nu va vedea an revenirea comuniștilor la putere iluzia unui tărâm an care să curgă imediat lapte și miere. (an subsidiar fie spus, pedeseristii și tovărășii lor de drum să nu se ămbete cu apă de Dâmbovița, crezând că electoratul românesc al momentului leșină de dragoste pentru ei: procentajul
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
Devenit specie literară, jurnalul a decăzut de la sine. Rostul lui fusese să fie sincer și postum. Să nu fie ăliteratură. Devenit specie, a ăntălnit an schimb ceea ce ămi apare a se găsi an inima secolului douăzeci: pe omul desfăcut de iluziile lui. aNu mă inspiră decât spectacolul, sau ideea decăderiiă (313), spune Cioran". Așa să fie? De partea lui Livius Ciocârlie pare a fi G.R.Hocke, care se străduiește a delimită, grație diaristicului, o istorie a sufletului și destinului european, pe
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
următorii termeni a caror concluzie e... degradarea nelimitată, perdiția absolută: "A fost experiență limită a secolului douăzeci. an vederea ei s-a inventat naratorul la persoana ăntăi, ca să ne facă să-l simțim pe om dinăuntru, de dincoace de toate iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Monicăi Lovinescu o constituie nu ambiția de a impune un punct de vedere, ci luciditatea. Este vorba de un refuz al "beției de cuvinte" învățat de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a învățat de la Titu Maiorescu. Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o legătură cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida Monica Lovinescu este patetica, angajându-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
abis/ ăntr-o străfulgerare a timpului surd/ călăreții celor o mie de nopți/ anca nu cutezau la rosturile fidelității/ la orele potrivite pentru dragoste.../ insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]