1,464 matches
-
la noi, la ortodocși, fiindcă sunt catolici, la origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lambert. Atunci emitea un sunet ascuțit și Ash apăsa pe un buton care-l anula. Făcură o pauză în fața unei scări în spirală care ducea la etajul inferior. Lambert se aplecă și chemă celălalt trio. ― Nimic la voi? Aici suntem imaculați ca reputația mamei noastre! Brett și Parker strânseră mai tare plasa, iar Ripley, ridicându-și ochii de pe detector, strigă: ― Absolut negativ! Pe puntea superioară, Lambert și Dallas își continuată vânătoarea, urmați îndeaproape de Ash. La câțiva metri mai departe, coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul, iar trandafirii încep să îmbobocească. Ziua a început de dimineață cu un soare darnic. Niciun petec de nor zdrențuit pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
eliberarea acelei părți din Transilvania ruptă din trupul patriei prin Dictatul de la Viena, până la înfrângerea Germanie hitleriste, nume dat după dictatorul Hitler. Fac o scurtă pauză, trecând prin filtrul memoriei și al minții scenele povestite. Privesc cerul prin florile albe, imaculate ale vișinilor. Un stol de vrăbii trece peste livadă, făcând un balet aerian. Pe trunchiul unui vișin urcă o cohortă de furnici, căutând parcă un inamic pe care noi nu-l identificam. Erau atât de mici, încât una singură ar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
blocul ei. Îi adusesem o pară uriașă, zemoasă. Mușca din ea și făcea nazuri, țipa. Păi să mai vedem, păi să mai discutăm... Poate peste vreo doi ani... Desigur, în tot acest interval buldogița trebuia să rămână neatinsă ca însăși Imaculata Concepțiune, căci ea vroia să-și merite cununița și celelalte angarale. Și eu, care crezusem că o fac grozav de fericită cu propunerea mea... Am lăsat totul baltă și ne-am despărțit furioși, îi mai spusesem că trebuie să-și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau atât de puține ferestre luminate. Rămase mult timp cu valiza în mână, privind emoționat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna stângă, îl ajută cu dreapta să deschidă lada. Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convins-o că acolo a pierit cel pe care, fără prea multe motive, a început a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Totul e secret, dar nimic nu poate fi cu desăvârșire ascuns. Există semne pe lume. Ușa din spatele lor se deschise și Ruby își făcu apariția. Rămase în prag, mută. Peste rochia ei cafenie purta un șorț lung, alb, nu chiar imaculat. Se zgâia, dar nu la Alex, ci la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex. Femeia dispăru. — De ce-o fi venit? — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate și de culoare, încât îți evoca un studiu în alb al unui pictor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu. Ocaziile fuseseră prea rare și, chiar de la început, amândoi se blindaseră în atitudinile formale, autoprotectoare. Aceste „impresii“, aceste „instantanee“ din copilăria ei îi defilau lui John Robert prin minte odată cu un simț acut al farmecului ei aparte, ciudat, inefabil, imaculat, și al inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reconcilierii sacramentale, confesorul își împlinește rolul său de medic, prezentându-i penitentului imaginea lui Cristos, adevăratul medic al sufletului. Modalitatea prin care Cristos a decis să îl vindece pe omul păcătos este înfăptuirea propriei jertfiri, oferindu-se pe sine, miel imaculat, în favoarea omenirii. Confesorul își împlinește rolul său de medic, doar dacă devine o cale, prin care această vindecare să poată să ajungă la penitent. În acest sens, el poate acționa în mai multe moduri. În primul rând, pentru a fi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu emoția trăirii, în ansamblu, dar determinată și de manifestări izolate ale firii, spre exemplu, în fața zăpezii, care-i stârnește impulsul aproape irepresibil de a se șterge pe picioare la ieșirea din casă, pentru a nu o macula: Prima ninsoare - imaculată / ... imacu - albă (lată)! - și /gândul ușor hazliu că /înainte de a ieși în curte / se cade / să-ți ștergi picioarele de / preșul din prag... Indirect, poemele din volum fac, de fapt, elogiul simplității, paradoxal, complexe, tonul dându-l sutra floriisoarelui, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Încât deodată te trezești că stai Sfiindu-te să calci mai înainte. Încărcătura gravă de cuvinte De unde vine și cum să o traduci? Silabele rostite mai-nainte În epitete cum poți să le duci? Te-trebi cum să le ții imaculate Când toate cele drumul lor își au? Se-ntorc peste un an și mai curate Dar, să le-aștept, am să mai pot să stau? Tresar caișii înfiorați în mai Și înflorind sencarcă de cuvinte, Încât deodată te trezești că
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
de auzit să ia aminte. Fie ca numele autoarei Sofia să reverse asupra celor ce-i citesc proza sau poezia religioasă, înțelepciunea mesajului = RENAȘTEREA DOMNULUI ÎN INIMA OMULUI. „Să se nască și să crească” din vers curat, suflet de copil imaculat în fiecare dintre noi, ca astfel să ducem mai departe numele lui HRISTOS - CRISTOS - CREȘTIN - CRISTI, CRISTINA împreună cu apelativul IISUS EMANUIL, (Dumnezeu prin Unsul Său este cu noi). Profesor titular la Catedra de Religie, gr. Didactic I, Preot Ștefan Constantin
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vrut în jurul meu nici cărți, nici obiecte de prisos, ci numai strictul necesar, o cameră curată și lustruită ca un sicriu. De altfel, când te întinzi pe unul din aceste paturi olandeze, atât de tari și cu cearșafurile atât de imaculate, parcă ai muri înfășurat în giulgiuri și îmbălsămat cu neprihănire. Sunteți curios să-mi cunoașteți aventurile pontificale? Numai banalități, vă rog să mă credeți. Voi găsi oare puterea să vi le povestesc? Da, mi se pare că a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un bacii mic, de o virgulă sinistră văzută adesea de Maxențiu în vis, proiectată pe un ciudat fond albastru, ca safirul uriaș, geamăn cu al Adei pe care-1 purta pe index, safirul de logodnă. în aceleași visuri, vedea pe așternutul imaculat desenul roșu al unor frunze de palm cu fibre dureroase, ce-și mutau locul pe măsură ce-și mișca mâinile agitate. După ce-și termina o toaletă complicată cu grima unui actor, începea să joace comedia tragică a vieții de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ființă pe care-o iubea prințul! ... De va mai trăi, sau de-1 va îneca un val mare, ce-i va umple pieptul, gâtul, gura și-1 va sufoca, pe când pete rușinoase vor necinsti covorul scump, parchetul strălucit, ori pantofii imaculați și pantalonul ca un crin . De ce oare subordonase Ada, brusc, pe noul ei favorit soțului uricios?! Văzuse un minut ridieîndu-se răzbunătorul înapoia snobului bolnav și corect. Ada nu era fricoasă, totuși stafia proiectată de ființa lui Maxențiu era așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ideea distanței îl speria; ideea mișcării îl speria. Erau mai tari ca ideea vindecării. Doctorul zadarnic îi spunea că hemoptizia e un accident prevăzut, cai e nu cere imobilitate permanentă. Maxențiu continua să se creadă un înger plutitor pe norul imaculat al patului. Unele viziuni îi rămăsese în memorie ca realități; avea acum un surâs misterios, ce-l separa 231 de ceilalți, se arăta însă generos cu neînțelegerea lor. După un timp, Ada, sfătuită de doctor, forțase pe Maxențiu să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dezamăgiți că, în locul lor, vor găsi doar câțiva picuri de rouă. Pătrunzând cu sfială în această lume minunată, îți descoperi dorul de drag, de acel meleag care, de când lumea e lume, se știe, se numește: Copilărie! Și pe acest fundal imaculat se desfășoară povestea autoarei, Darul de la Moș Crăciun, avându-l ca erou pe Cristinel, un băiețel aflat la vârsta primelor litere din alfabet. Sărbătoarea Crăciunului cu toate darurile și cu pomul de iarnă apropiindu-se, puștiul se hotărăște să-i
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se așterne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și din propriile greșeli. Avem o iarnă cu multă zăpadă, iar din cer încă mai ninge spornic. Chiar îmi place aspectul general al iernii, cu un strat de zăpadă apreciabil. În atmosferă e multă lumină ce vine din imensitatea albului imaculat... Revenim la iernile de altădată? Poate... Din Constanța primesc un telefon de la d-na Margareta Șerban care mi-a vorbit mult despre colegul normalist și de facultate Iancu Coleasa, adevărat profesionist cu vocație. Și el, la Constanța, a avut aceleași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
viscole extrem de dăunătoare oamenilor și economiei statului, cu enorme pierderi materiale. La agresivitatea manifestată de om față de mediul ambiant, Mama Natură reacționează corespunzător, avertizându-ne serios! Pentru marți, 2 februarie, consemnam: Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat crengile arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]