14,025 matches
-
întreagă de echivalențe cu ceea ce i s-a întâmplat lui Matthew zi de zi. Autiștii trăiesc în prezent și au mari dificultăți în perceperea viitorului. În fiecare dimineață, la ieșirea din somn, își regăsesc cu greutate propria identitate. Nu posedă imaginație și fac eforturi să-și mute atenția de la un lucru la altul, să parcurgă distanța între contexte, fraze și propoziții diferite. Cunoașterea și înțelegerea lor, precum și comunicarea sprijinită pe acestea, sunt profund non-contextuale și rigid-literale, într-o cecitate mentală care
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
cei doi tineri se sinucid prin incendiere și supradoză de somnifer. Șapte fetițe se joacă, în fiecare zi a săptămînii, cîte un joc ciudat: de-a Reginele. Fiecare dintre ele va fi regină și va trebui să inventeze un joc. Imaginația lor nu cunoaște limite. Ele se joacă cu legile timpului și-ale spațiului, călăuzite de un personaj fantastic: Egor, stăpînul viselor. Eroina, Nana, va fi singura care va avea acces într-o ordine superioară a lumii, simbolizată prin enigmaticul REM
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
la litere, care eram la vremea respectivă, pătrunderea în acest spațiu (al pierzaniei?) era echivalentă cu întrezărirea unui miracol. Numele de pe cotoarele cărților din bibliotecă dobîndeau dintr-o dată chipuri și voci, uneori în răspăr cu cele zămislite de propria mea imaginație. În acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ramă de tablou, aceasta fiind reprezentată de obicei prin conturul unei uși. Miza acestui film e alteritatea, în sensul propriu al cuvîntului, Ripley descoperind șapte variante ale sale a căror clonare nu mersese bine. Aceste variante sunt rodul pervers al imaginației lui Jeunet, care re-asamblează și denaturează corpul uman, iar monstrul pare atrăgător în comparație cu rezultatul acestor procese. Apare și un android, despre care Ripley comentează că "nici un om nu ar putea fi atât de uman". Jeunet are o pasiune pentru anomalii
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
gândesc la sex (sic!), plănuindu-l pedant încă din martie. Poza clișeizată a familiei adunate în jurul mesei festive pe care și-o dorește Enid e de un kitsch și de o stridență greu de imaginat; din fericire, realitatea îi "corectează" imaginația bucolică, iar Crăciunul, ultimul petrecut de familia reunită, e un fiasco, semn că ruptura dintre membrii ei e definitvă. Mama de familie se dovedește, spre finalul romanului, un personaj cu surprize și cu mai multă densitate psihologică decât am fi
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
ceea ce a promis. Și nu e cazul să-și piardă cumpătul atunci când jurnaliștii și politicienii opoziției nu fac decât să-l citeze - poate cu altă intonație, dar fără să distorsioneze conținutul. Îmi imaginez ce asediu se dă asupra Cotroceniului, câtă imaginație se risipește pentru a ajunge la unul sau la altul din oamenii președintelui, ce canale subterane se sapă, ce relații căzute în somnolență se retrezesc impetuos la viață, câte vechi amiciții sunt puse la bătaie pentru a obține treizeci de
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
de la un volum la altul al lui Ion Mureșan. Și nu se schimbă, în primul rînd, pentru că premisele expresionismului său sînt puse o dată pentru totdeauna: un angajament disperat în rostirea versului, o responsabilitate de mărturie definitivă a poeziei și o imaginație violentă, care vorbește de îndată în limba ardentă a viziunii.", sau "Doina Ioanid nu e bravă pentru că reabilitează sau reajustează un anume poem. Ce-i drept, nici chiar în literatură nu se pot face toată ziua invenții și legitimări. Însă
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
avizați, devin dependenți de un astfel de lungmetraj, ușor de digerat, idilic, care le infuzează viața cu o porție mare de fantezie și apoi îi trimite afară din cinematograf cu instrumente adecvate pentru a depăși rutina zilnică. Amélie îți provoacă imaginația, dar apoi ți-o și satisface, iar publicul iese senin și fără dureri de cap. Dar Jeunet e un regizor prea complex ca să nu-ți pună mintea la treabă, iar ultimul său film provoacă o gamă de reacții mult mai
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
care era orice altceva decît angelică) trăsăturile unei Madone, ale unei sfinte. Finalul relației lor matrimoniale este dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic". Să remarcăm că puțini poeți români contemporani, de la Gellu Naum și Ion Caraion (între ei se cuvine neapărat menționat
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
imagistică, o supraaglomerare barocă de-o asemenea percutanță. Textul lui Liviu Georgescu funcționează precum un gheizer de inepuizabile corespondențe: "Noroiul îngerilor tîrîți de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind continuu din canale"; bîte cu ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin lașități și amînări, în jocul iluziilor inocente. Charlotte continuă provocarea, erotismul vibrează. Îl lasă pe Werther să înțeleagă că-i poate da mai mult. Un joc iresponsabil. Pe care Albert îl simte, îl intuiește, îl vede. Dar în care
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
cărțile sale scriitorul spaniol Julio Llamazares (n.1955), pornind de la convingerea că "literatura se construiește cu memorie", iar memoria "se construiește" cu materiale de proveniență diversă: amintirile proprii, amintirile transmise de ceilalți (din familie sau din colectivitate), fondul tradiției orale, imaginația, invenția, ficțiunea. În tot ceea ce a publicat pînă acum Julio Llamazares, rămîne fundamentală raportarea, în forme, cu modalități și din perspective diferite, la problematica memoriei în cele două ipostaze complementare, individuală și colectivă. Memoria determină geneza, finalitatea, conținutul și perspectiva
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau visat, de act exterior și trăire interioară etc. În ultimă instanță, tematica memoriei conduce la revelarea unor aspecte esențiale, transcendentale ale existenței umane și la o meditație asupra comportamentului
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
din pricina vreunei defecțiuni la cinematograful din sat. În asemenea situații, ca și în cazul în care fotografiile nu mai există sau nu au fost făcute niciodată ori filmul nu poate fi văzut de copilul care contemplă doar afișul, sînt stimulate imaginația și invenția. Amintirile sînt și ele "secvențe izolate", ca și imaginile transmise pe hîrtia fotografică sau pe afișul filmului. Invenția suplinește imaginea interzisă sau absentă, și de fapt, a inventa este "o formă de a-ți aminti". Romanele lui Julio
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ce erau romanele romantice pentru Doamna Bovary sunt romanele rusești pentru Ragaiac: pretexte declanșatoare în construcția unei iluzii, echivalentă cu o salvare din mediocritate. Rusoaica visată a lui Ragaiac nu e, totuși, eterica Dulcinee din Toboso. Împotriva oricăror aproximații ale imaginației, Rusoaica lui Ragaiac dobândește o corporalitate ispititoare. Prin ea, locotenentul speră în albirea trecutului său deocheat. De aceea inventează pentru ea un scenariu al purității, pentru a se putea purifica prin apariția ei. Așteptarea, mărturisită de Ragaiac prietenului său Iliad
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
imperios să devină altul, dar fără să expliciteze resorturile și vinile, lăsate în penumbră. Scenariul simbolic al iernii alimentează conotațiile purității, după cum fantasma devorării transformatoare asigură disponibilitatea personajului de a deveni altul. Ca o ironie a sorții, Rusoaica posibilă din imaginație nimerește în sectorul prietenului Iliad, care o întoarce din drum. Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Fantasma idealului feminin riscă să fie compromisă de fantezia erotică a celei mai concrete corporalități. Ragaiac rămâne un vicios în modul de a gândi, un incurabil al iubirii carnale. Prin urmare, însăși "mântuirea" se îndepărtează ca scop ultim, întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
șira spinării dreaptă. Respingînd fățiș ori implicit stereotipiile, d-sa înțelege a-l aborda pe autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-ar fi marcat pe poet: "Bacovia reprezintă cazul unui mare poet fără imaginație. în aproape tot ce spune, el trece rareori dincolo de propria biografie, de spațiile familiare, de mișcările și gîndurile obișnuite. Cînd încearcă să se travestească, nu
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-ar fi marcat pe poet: "Bacovia reprezintă cazul unui mare poet fără imaginație. în aproape tot ce spune, el trece rareori dincolo de propria biografie, de spațiile familiare, de mișcările și gîndurile obișnuite. Cînd încearcă să se travestească, nu reușește; îl recunoști imediat (...). La o analiză a contextelor, vezi ușor, apoi, că răspunsul lui
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
șters "cumplita iarnă" atenuează căderea nețărmurită a ninsorii - deși " Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", și " Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară". Din nou, G. Călinescu fantasmează în mod precipitat: "Imaginația e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
te execută, din patru în patru ani, cu zâmbetul pe buze, cu o bătaie pe umăr, convingându-te că doar el te va scoate din nevoie. Pe când realitatea arată că omul sfințește locul, eliminarea sărăciei pornind de la voința, inteligența și imaginația fiecărui individ în parte. În rest, palavre! Degeaba, însă, atâta timp cât tocmai săracul își vinde votul pe o pungă de mălai și nu vede mai departe de sacoșa electorală. Cu mai bine de patru cincinale în urmă, când democrația se ridica
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
arhicunoscută! Tu acel “înțelept” de zici că n-o înțelegi, Dar ți-aduci aminte ca s-o respecți, Să-i săruți veșnic mâinile amândouă, De nu uiți, ea te va mângâia cât nouă... Astfel, psihicul feminin prezintă următoarele trăsături particulare: “imaginație bogată, sensibilitate deosebită, răbdare, capacitate remarcabilă de a asculta și simplifica, predominanța vieții vegetative, facilitate verbală, inteligență afectiv-intuitivă, dexteritate, prevalența sentimentelor estetice” (după George Baciu, ‘’Psihicul feminin, o enigmă?’’, Psicho Univers, nr.2, 1994). Imboldul pur sau mai puțin al
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului îmi place de tine i-a zis poate vrei împreună timpul să-l împărțim în balade eu să cânt bucuria ochiului ce se pierde în împlinirea formelor rătăcind în oglinzi tu imaginația să-mi înfășori în pulberi de gânduri prin care pierdut să-mi caut diminețile în culorile răsăritului tău aprinde cu zâmbetul tău luminile zilei te rog în întunericul nopții îți distingeam sentimentul doar în vibrația dăruirilor ce-ți curgeau frenetic
SOMNUL DE VEGHE AL FETITEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382721_a_384050]