7,075 matches
-
tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar pune pe sforăit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu sunt zborul tău. Tu ești izvor călător, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
face de trei ori: în poarta casei, la biserică, pe marginea gropii. Privește-o cum trage cu ochii la prohabul dascălului, ăsteia nu-i scoți pula din cap nici în mormânt. Copile, moarte și viață se pișă peste adevărul tău imaginar, în timp ce tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Între un trup de trestie și o floare, sufletul alege scara. Iluzia zborului sfidează infinitul; între două intenții, aparența de a fi implică eșecul de a nu încape. Nu are importanță de umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să-ți hrănești paranoia. Hai, curaj, mai ai un fuscel și ai ajuns tocmi la tâmpla furnicii, mâine te vei cățăra până sub talpa greierului, cu un asemenea aplomb vertical, sigur, vei reuși să-l gâdili pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ou fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și Boccaccio. Tasso va veni după aceea. Machiavelli percepuse această stare de lucruri și poate de aceea își încerca pana în literatură. Contextul nu-l complexa, înaintașii l-au fascinat, în Discurs sau dialog despre limba noastră deschide un dialog imaginar, pasionat, cu Dante, pe problemele limbii literare italiene folosită de cei trei predecesori, dacă ea se numește italiană, toscană sau florentină. Observațiile filologice sînt de mare profunzime, iar Machiavelli are grijă să-și dea dreptate. Discursul ultim aparține autorului și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui nu profită cu nimic de pe urma lor și el se înșală imaginîndu-și că va deveni mai fericit. Cîți principi n-au cucerit, prin generalii lor, provincii pe care nu le vor vedea niciodată? Ele sînt, în acest fel, cuceriri întrucîtva imaginare, care n-au nici un fel de realitate pentru principii care le-au ordonat; aceasta înseamnă a face o mulțime de oameni nefericiți pentru a mulțumi fantezia unui singur om, care adesea n-ar merita nici măcar să fie cunoscut. Dar să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și eu, prin 1978, să crestez pe răboj Munci și zile, predîndu le tinerilor orbi limba În care poeta scrisese Les pensées d’une Reine. De la vîrsta de unsprezece ani, așadar, de o jumătate de veac, trăiesc Într-o lume imaginară... Poate nu tocmai Închi puită, dar impusă mie ca alt soi de imagine. Întotdeauna mai mult sau mai puțin diferită de ceea ce văd ochii din jurul meu, dar o lume cu aceeași identitate. În sensul că, iată, biroul la care scriu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în lumea noastră, fără știrea și fără voia Celui de Sus. Vielhauer rezumă astfel tehnica „frauduloasă” (pia fraus) utilizată de apocaliptici: „Ei folosesc descrierea istoriei la timpul viitor pentru a spori încrederea în propriile lor preziceri ale viitorului. Dacă autorul imaginar a prevestit cu atâta precizie trecutul, care poate fi verificat din punctul de vedere al cititorului, atunci înseamnă că și viitorul se va petrece după cum îl prezice el”131. Analizele anterioare ne-au demonstrat, printre altele, două lucruri: 1. genul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următoarea Întâlnire”. „Și eu cred că vei uita plăcerea de a căuta nod În papură fără motiv” - l-a luat cu binișorul gândul de veghe. „Fie și un lup mâncat de oaie” - l-a temperat Gruia. În timp ce purta acest dialog imaginar, se Îndrepta spre salonul doctorului Vatră. Când a intrat În salon, doctorul tocmai terminase efectuarea unui pansament la ultimul pacient operat. ― Bună ziua, domnule doctor - a salutat Gruia zâmbind. ― Bine ați venit. Cu ce vă pot fi de folos? - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
clase de la aceeași școală, așa că la ora H totul era pus la punct până la cele mai mici amănunte. Cu o zi înainte de eveniment, trei elevi dintre cei care au participat la instruire au căzut la vizita medicală pentru un virus imaginar, stârnind indignarea părinților care au obținut aprobarea extinderii grupului la cifra de douăzeci și doi plus comandantul de detașament, ceea ce a făcut ca până la urmă totul să fie OK, fără pericolul amenințării vreunor posibile incidente neplăcute. Așa că elevilor nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rezultat. Și mi-e frică, nu pentru mine, ci ca nu cumva, cât eu sunt aici sau astfel, să nu fie nevoie de mine în altă parte. Și cât oare voi rămâne aici? De aici înainte îmi găsesc o cale imaginară de a călători. Ceva mai bine, mai încolo se vede că cineva, care nu e prins ca mine în neputință, încearcă să-mi vorbească. Deci nu există nici o amenințare generală, ceilalți sunt în regulă. Deci lumea nu este pierdută. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decesului). În realitate însă, micul roman, elaborat cu precizia și cu economia de mijloace ale unei serii de articole de presă, reprezintă sinteza nobilă și detașată a unui modus vivendi extrem-oriental, pentru care între faptele presupus gratuite ale unei confruntări imaginare și cele încărcate de consecințe concrete ale unei confruntări reale se țese un raport profund de contiguitate. În Japonia aristocratică, începând din perioada Heian și până în epoca Meiji, viața însăși este un joc, ale cărui ierarhii și reguli trebuie respectate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
răspunsul că activitatea preferată în timpul liber este "să doarmă". Oricare dintre români (europeni?), cred, ar muri de rușine înainte de a da un astfel de răspuns, care te-ar transforma imediat în obiect de "bâză" (în cazul unui popor al cărui imaginar colectiv este bântuit de Bulă) sau de dezaprobare (în cazul altor popoare, îmi închipui, cu un simț al gravității mai accentuat). Asta, bineînțeles, dacă acela care a răspuns astfel nu a avut în intenție, el, să-și bată cumva joc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
exclusă de la o împlinire misterioasă a firii. Acest ca și cum era cheia, simțeam asta. Femeia instituise o nouă ordine a lucrurilor, în care scaune reale, de lemn și nu numai, stăteau alături, într-o perfectă coerență, de scaune posibile, de scaune imaginare și imaginate. Insă această coerență era o insultă la adresa mea, era o rană vie, care ardea. Nu înțelegeam și nu voiam să înțeleg, pentru că, dacă aș fi înțeles, aș fi fost, poate, tentată să accept, iar acceptarea mi se părea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de sterilizat ar fi, ar putea impregna și colacul, astfel încât trebuie minimizate zonele de contact cu acesta, oroarea în fața unui act fiziologic a cărui necesitate, în planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a cercului de prieteni, în fine, de cea a firmei care-și angajează personalul pe viață) și sfera Celuilalt sunt complet separate, dacă nu și opuse. Această despărțire imaginară din spațiul relațiilor interumane se reflectă, de altfel, atât în vocabular, cât și în structura morfosintactică a limbii japoneze. Aceste figuri arhetipale, care au contribuit la informarea profilului cultural, psihologic și social al arhipelagului, la determinarea unui ansamblu special de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
persoanei extraordinare care a dat creștinismului numele său. Desigur, poate fi recunoscut doar depășind "groapa murdară a istoriei" (Lessing), doar așa poate fi văzut totdeauna într-un nou context. Criteriul pentru a ne orienta nu trebuie să fie o figură imaginară, ci Isus cel real și istoric, pe care îl cunoaștem citind Noul Testament, în ciuda legendelor și a inexactităților istorice. O viață extraordinară Nu pot trata aici despre istoria vieții lui Isus Cristos; dar am studiat-o și descris-o în detaliu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
origini pentru a-și dezvolta identitatea și totodată au nevoie să se confrunte direct cu realitatea, indiferent cât de dură ar fi pentru a evita să trăiască într-o lume reală, pe de o parte, a familiei adoptive și una imaginara a familiei biologice, pe de alta parte 176. Rezultatele studiilor empirice. Grotevant și McRoy 177, respectiv Wrobel et al178, arătau prin studiile lor că, multe dintre temerile inițiale legate de adopția deschisă sunt nefundamentate. Copiii adoptați nu par a se
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
un cogitatum, conștiința este mereu conștientă de ceva, ea revelează altceva decât pe ea însăși. Odată cu senzația, de pildă, ceva este simțit, revelat așadar în această senzație și prin ea. În același fel, percepția revelează obiectul perceput, imaginația, un conținut imaginar, memoria, o amintire, înțelegerea, un concept, și așa mai departe. Dimpotrivă, în cunoașterea sa proprie, viața nu revelează nimic altceva, nici o alteritate, nici o obiectivitate, nimic care să fie diferit de ea, nimic care să-i fie străin. Și tocmai de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
operă de artă, realitatea sa estetică. Spunem că o operă de artă este distrusă atunci când, deoarece suportul său material nu mai există sau a suferit o deteriorare gravă, repetarea, pornind de la perceperea acestui suport, a obiectului estetic însuși, a operei imaginare și spirituale, nu se mai produce. A restaura înseamnă astfel a reconstitui acest substrat prin repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când aceștia au dispărut, prin fabricarea sau așezarea unor elemente identice care să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea științifică și de către estetica științifică (care prelungește finalitatea obiectivistă a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]